Art. 657 Noul Cod de Procedură Civilă Ministerul Public Participanţii la executarea silită

1. Sprijinirea executării. Potrivit art. 131 din Constituţie, Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii. în activitatea judiciară,

Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, în care rolul Ministerului Public, ca reprezentant al statului în cadrul executării silite, era cvasiinexistent, actualmente există mai multe prevederi prin care locul şi rolul Ministerului Public sunt clar delimitate.

Potrivit

Citește mai mult

art. 657, Ministerul Public sprijină, în condiţiile legii, executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.

Modalităţi concrete de materializare a sprijinului acordat de Ministerul Public pe parcursul executării silite regăsim în:

a) art. 659 alin. (3): „(...) Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea informaţiilor cerute, în special pentru identificarea entităţilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este acţionar ori asociat sau, după caz, deţine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită";

b) art. 681 alin. (2): „Dacă opunerea la executare întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal, pe care îl va trimite de îndată parchetului de pe lângă instanţa de executare";

c) art. 911 alin. (2): „în cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia în termenul prevăzut la alin. (1), precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti" etc.

Considerăm că refuzul Ministerului Public de a sprijini, în condiţiile legii, executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii poate antrena răspunderea statului'in condiţiile art. 626 teza ultimă NCPC.

2. Solicitarea executării. în cazurile anume prevăzute de lege, Ministerul Public poate să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.

Astfel, în temeiul art. 92 NCPC, procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Dacă Ministerul Public a formulat cererea de executare silită în cazurile menţionate anterior, titularul dreptului va fi introdus în executarea silită şi se va putea prevala de dispoziţiile art. 406, art. 408, art. 409 şi art. 438-440, iar dacă procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere continuarea executării silite.

Interpretând a fortiori dispoziţiile art. 92 alin. (1) şi alin. (4) teza I NCPC, se ajunge la concluzia că procurorul poate exercita căile de atac legale împotriva actelor executorului judecătoresc în situaţia în care a cerut punerea în executare a titlului executoriu. Altfel, apreciem că actele executorului nu pot fi atacate decât de persoana interesată.

în cazul contestaţiei la executare, modalităţile de participare a procurorului sunt aceleaşi ca în cazul oricărui proces civil, astfel că sunt pe deplin valabile comentariile de la art. 92 şi art. 93 NCPC.