Art. 659 Noul Cod de Procedură Civilă Îndatorirea terţilor de a da informaţii Participanţii la executarea silită
| Comentarii |
|
Participanţii la executarea silită
Art. 659
Îndatorirea terţilor de a da informaţii
(1) La cererea executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi, potrivit legii, au datoria să comunice în scris toate informaţiile necesare pentru efectuarea executării. Ei sunt ţinuţi să declare întinderea obligaţiilor lor faţă de debitorul urmărit, eventuale modalităţi care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de creanţă, subrogaţii, preluări de datorie, novaţii, precum şi orice alte acte sau fapte de natură să modifice conţinutul ori părţile raportului obligaţional sau regimul juridic al bunului deţinut. La cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189.
(2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, instituţiile publice, instituţiile de credit şi price alte persoane fizice sau juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe care le administrează potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189.
(3) Dacă cei sesizaţi nu dispun de informaţiile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea informaţiilor cerute, în special pentru identificarea entităţilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este acţionar ori asociat sau, după caz, deţine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită.
(4) Executorul judecătoresc este obligat să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel. Aceste informaţii nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute, fiind interzisă cu desăvârşire, sub sancţiunile prevăzute de lege, divulgarea lor către terţe persoane sau utilizarea lor pentru crearea unei baze de date personale.
(5) În vederea obţinerii informaţiilor necesare executării, executorul judecătoresc are acces liber la cartea funciară, la registrul comerţului şi la alte registre publice care conţin date despre bunurile debitorului susceptibile de urmărire silită. Totodată, executorul judecătoresc poate solicita instanţei de executare datele şi informaţiile la care se referă art. 154 alin. (8).
| ← Art. 658 Noul Cod de Procedură Civilă Agenţii forţei publice... | Art. 660 Noul Cod de Procedură Civilă Martorii asistenţi... → |
|---|
Citește mai mult
comunice, de îndată, în copie, atât datele şi informaţiile, cât şi documentele, apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite.în ceea ce priveşte timpul în care se efectuează executarea, s-a impus reglementarea situaţiei în care, cu titlu de excepţie, executarea începută va putea continua până la finalizarea acesteia, în afara cazurilor când executarea silită se efectuează în imobilele cu destinaţie de locuinţă. Soluţia legislativă se justifică având în vedere că, în cazul executării silite, se impune luarea unor măsuri urgente, şi astfel trebuie să i se dea posibilitatea executorului judecătoresc să finalizeze executare."
Dispoziţiile cuprinse în art. 659 alin. (2) din Codul de procedură civilă1 sunt aplicabile deopotrivă şi notarului public, întrucât ele se referă, în afara instituţiilor enumerate şi la altor persoane fizice sau juridice. Sintagmei date şi informaţii îi este subsumată eliberarea copiilor de pe înscrisurile necesare în procedura de executare. De altfel, deşi notarul public este creatorul arhivei pe care o deţine, aceasta este de fapt proprietate a
Citește mai mult
statului, notarul public având obligaţia păstrării, conservării, administrării şi predării ei în condiţiile legii, potrivit prevederilor art. 159 din Legea nr. 36/1995, republicată cu modificările ulterioare. Dacă nu sunt comunicate toate datele şi informaţiile cuprinse în înscris, ci doar se vor face referiri la acestea, executorul judecătoresc ar putea fi în imposibilitate de a duce la bun sfârşit procedura de executare; într-o atare situaţie executorul ar putea cere Ministerului Public să întreprindă diligenţele necesare în vederea aflării informaţiilor cerute, conform prevederilor alineatului al treilea al aceluiaşi articol.Ca şi notarul public, în exercitarea atribuţiilor sale executorul judecătoresc este ţinut să asigure secretul informaţiilor primite. Aceste informaţii nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute, fiind interzisă cu desăvârşire, sub sancţiunile prevăzute de lege, divulgarea lor către terţe persoane sau utilizarea lor pentru crearea unei baze de date personale (art. 659 alin. 4 din Codul de procedură civilă). Oricum, dispoziţiile acestui articol exonerează notarul public de orice culpă, întrucât răspunderea pentru păstrarea secretului profesional în legătură cu informaţiile şi datele comunicate de notar se transmit, în temeiul legii, către executorul judecătoresc.
Mijloacele de informare puse la dispoziţia executorului judecătoresc descurajează eventualele încercări ale debitorilor de a ascunde sau sustrage de la executare elemente de patrimoniu care ar putea fi urmărite silit. Cu toate acestea, creditorii trebuie să ştie că, dacă debitorii nu sunt solvabili, nici măcar
Citește mai mult
executarea silită nu poate asigura aducerea la îndeplinire a celor stabilite în titlul executoriu.Accesarea informaţiilor prin mijloacele reglementate de prezentul articol presupune costuri care, în final, vor fi cuprinse în cheltuielile de executare şi suportate de către debitor, astfel că, pentru acesta din urmă, ar fi mai avantajos din punct de vedere economic să colaboreze cu executorul şi să ofere informaţiile în condiţiile art. 646 alin. (2) NCPC.
Obligaţia terţilor de a da informaţiile solicitate se naşte doar la momentul la care le-a fost comunicata o cerere în acest sens de către executorul judecătoresc. Articolul nu prevede un termen în cadrul căruia terţii sunt ţinuţi sâ răspundă, dar executorul va putea indica în cerere un termen, rezonabil după împrejurări, în cadrul căruia să fie comunicat în scris răspunsul.
Dacă terţii nu se conformează solicitării executorului, acesta va putea sesiza instanţa de executare pentru a lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189 NCPC (amendă judiciară şi despăgubiri pentru amânarea executării). Instanţa de executare va putea fi sesizată în aceleaşi condiţii şi de partea interesată. Teza ultimă a alin. (1) al art. 659 ar fi trebuit corelată cu dispoziţiile art. 189, care prevăd că măsura obligării la despăgubiri va fi dispusă de preşedintele instanţei de executare.
Articolul 659 prevede că au datoria să comunice în scris toate informaţiile necesare doar cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi. Per a contrario, terţii care nu deţin bunuri urmăribile ale debitorului şi nu îi datorează acestuia bani nu sunt ţinuţi să comunice un răspuns scris. Neavând obligaţii conform art. 659, terţilor care nu au raporturi juridice cu debitorul nu li se vor putea aplica de către instanţa de executare măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189 NCPC.
2. Obligaţiile instituţiilor publice/instituţiilor de credit/altor persoane fizice sau juridice. Alineatul (2) al art. 659 instituie în sarcina instituţiilor publice, a instituţiilor de credit şi a oricăror alte persoane fizice sau juridice obligaţia de a comunica, de îndată, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite. întrucât obligaţia menţionată există „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel", constatăm că dispoziţiile contrare din legile speciale sunt abrogate expres şi indirect, în privinţa executorilor judecătoreşti, în baza art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012.
Obligaţia reglementată la alin. (2) ia naştere din momentul comunicării către destinatar a cererii executorului judecătoresc. în cererea formulată de executor trebuie ca, pe lângă datele legate de identificarea debitorului, să se precizeze ce fel de date şi informaţii sunt necesare executării silite.
în aceleaşi condiţii (cererea executorului, identificarea debitorului, arătarea felului datelor şi informaţiilor necesare executării, răspuns scris, de îndată) este reglementată obligaţia organelor fiscale de a comunica datele şi informaţiile pe care le administrează.
Spre deosebire de reglementarea din alin. (1), persoanele şi instituţiile avute în vedere la alin. (2) sunt obligate să răspundă de îndată executorului, chiar dacă răspunsul este în sensul că nu deţin date şi informaţii. în lipsa unui răspuns, executorul sau partea interesată va putea sesiza instanţa de executare pentru a lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189 NCPC (amendă judiciară şi despăgubiri pentru amânarea executării).
3. Concursul Ministerului Public. Dacă cei sesizaţi nu dispun de informaţiile solicitate sau refuză să le dea, executorul judecătoresc va putea cere Ministerului Public să întreprindă demersurile necesare pentru aflarea informaţiilor solicitate.
Ministerul Public va fi solicitat în special pentru identificarea entităţilor publice sau private la care debitorul:
a) are deschise conturi sau depozite bancare;
b) are plasamente de valori mobiliare;
c) este acţionar ori asociat;
d) deţine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită.
Ministerul Public va putea fi solicitat doar după ce executorul a utilizat fără succes pârghiile puse la dispoziţie în primele două alineate. Prin folosirea sintagmei „în special", legiuitorul a urmărit să evite situaţiile în care executorii apelează la Ministerul Public pentru informaţii a căror obţinere directă ar fi fost posibilă.
Dacă Ministerul Public refuză să sprijine executarea prin întreprinderea demersurilor necesare la solicitarea executorului, atunci când este cazul, persoana vătămată poate intenta o acţiune directă împotriva statului în temeiul art. 626 NCPC.
4. Obligaţiile executorului. în legătură cu datele şi informaţiile primite, executorul judecătoresc are mai multe obligaţii:
a) să asigure secretul informaţiilor, dacă legea nu prevede altfel;
b) să nu utilizeze informaţiile decât în scopul pentru care au fost cerute;
c) să nu divulge informaţiile către terţe persoane;
d) să nu utilizeze informaţiile pentru crearea unei baze de date personale.
în legătură cu ultimele două obligaţii, codul prevede expres (şi inutil, apreciem noi) că încălcarea lor este cu desăvârşire interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege.
5. Accesul la registrele publice/bazele de date. Alineatul ultim al art. 659 prevede că, pentru obţinerea informaţiilor necesare, executorul are acces liber la cartea funciară, la registrul comerţului şi la alte registre care conţin date despre bunurile debitorului susceptibile de executare silită.
Art. 18 Noul Cod Civil prevede: „(1) Drepturile, actele şi faptele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparţin acestora, precum şi orice alte raporturi juridice sunt supuse publicităţii în cazurile expres prevăzute de lege. (2) Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare, denumită în cuprinsul prezentului cod şi arhivă, prin registrul comerţului, precum şi prin alte forme de publicitate prevăzute de lege".
în finalul art. 659 se prevede că executorul judecătoresc poate solicita instanţei de executare datele şi informaţiile la care se referă art. 154 alin. (8) NCPC, mai exact cele necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată.
întrucât pentru obţinerea acestor date instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice, apreciem că ar fi fost mai eficient pentru executor să se adreseze direct autorităţilor sau instituţiilor deţinătoare a acestor baze de date, şi nu unui intermediar, cum este instanţa de executare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prin Codul civil şi prin Codul de procedură civilă s-au stabilit în sarcina judecătoriilor un număr de atribuţii care depăşeşte, în mod evident, capacităţile acestor instanţe de a le aduce la îndeplinire.