Art. 964 Noul Cod de Procedură Civilă Strămutarea sechestrului Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile Sechestrul asigurător

1. Titularul cererii de strămutare. Motivarea cererii. Legea permite atât creditorului, cât şi debitorului ca, pentru motive temeinice, să solicite instanţei care a dispus sechestrul asigurător schimbarea navei sechestrate cu o alta.

în consecinţă, o atare cerere trebuie motivată, indiferent de titularul ei, având în vedere şi cerinţele art. 148 alin. (1) NCPC.

2. Instanţa competentă. Apreciem, ca şi în cadrul comentariilor făcute la art. 956 alin. (1), că instanţa care a dispus sechestrul va trebui înţeleasă ca fiind tribunalul locului unde se află nava, indiferent dacă măsura a fost

Citește mai mult

încuviinţată de acesta, ca primă instanţă competentă potrivit art. 961 NCPC, sau de instanţa de apel, în judecarea apelului creditorului.

transportului. Posesorul conosamentului, la destinaţie, poate să ridice singur mărfurile descrise sau poate dispune predarea lor unor alte persoane.

Unul dintre scopurile principale ale conosamentului este acela de a permite proprietarului mărfurilor să dispună cât mai operativ de ele;

d) conosamentul este şi un instrument de credit, pentru că pe baza lui se deschide prin intermediul băncilor creditul necesar finanţării contractului de vânzare-cumpărare.

în funcţie de modul de transmitere a proprietăţii, conosamentele sunt:

a) nominative - se eliberează în favoarea unei anumite persoane indicate în mod expres în acest document ca fiind singura îndreptăţită să solicite armatorului să îi predea mărfurile înscrise în conosament, în cantitatea indicată. Acest conosament are avantajul că, în caz de pierdere, rătăcire sau sustragere a originalului, persoanele care îl deţin nu îl pot folosi pentru a intra în posesia mărfurilor;

b) la ordin - este un conosament emis la ordinul unei anumite persoane, care apoi îl poate andosa unei alte persoane. Prin această andosare, persoana respectivă devine proprietarul de drept al mărfii. Modul de transmitere a conosamentului la ordin este asemănător cu cel al transmiterii cambiilor. Dacă posesorul doreşte să transfere proprietatea lui unei alte persoane, atunci înscrie şi semnează ordinul de transmitere a conosamentului;

c) la purtător - acest ultim tip de conosament acordă deţinătorului lui şi titlul de proprietara mărfurilor înscrise în cuprinsul lui. Comandantul navei eliberează mărfurile celui care îi prezintă acest conosament în portul de descărcare a mărfii. Acest conosament are dezavantajul că oricine a intrat în posesia lui, indiferent pe ce cale - a fost pierdut de posesorul legitim al acestuia sau i-a fost sustras -, poate intra în posesia mărfii, întrucât comandantul navei nu este obligat să constate dacă posesorul conosamentului este cel legitim sau nu.

2. Legitimitatea posesiei conosamentului. Verificările instanţei. Posesorul conosamentului este prezumat proprietarul mărfurilor, iar pentru a se stabili legitimitatea posesiei de către debitor a conosamentului (condiţia legitimităţii fiind prevăzută în mod expres de art. 965 NCPC), instanţa va trebui să se raporteze la modul de transmitere a proprietăţii, specifică tipului de conosament ce i se înfăţişează.

Astfel, dacă este un conosament nominativ, numele debitorului va trebui să figureze în conosament; dacă este un conosament la ordin, de asemenea în conţinutul conosamentului va trebui să figureze că acesta este la ordinul debitorului împotriva căruia se solicită măsura sechestrului asigurător; iar în ipoteza unui conosament la purtător, simpla lui prezentare reprezintă şi prezumţia de legitimitate a posesiei conosamentului, iar cel ce ar pretinde contrariul va trebui să o dovedească [ceea ce este posibil, pe calea unei contestaţii la executare în condiţiile art. 966 alin. (2) raportat la art. 712 alin. (5) NCPC].

3. Descărcarea mărfii. Textul mai prevede că, dacă nu se cere de către creditor şi sechestrarea navei, acesta va fi obligat să ceară şi descărcarea mărfii.

Creditorul nu va putea cere şi sechestrarea navei dacă aceasta nu aparţine debitorului său în calitate de proprietar sau coproprietar.

Per a contrario, dacă debitorul are şi un drept de proprietate asupra navei, creditorul poate solicita atât sechestrarea mărfurilor reprezentate în conosament, aflate la bordul navei, cât şi sechestrarea navei, în limita creanţei sale [„suma până la care se încuviinţează sechestrul" - art. 953 alin. (2) NCPC]; dacă valoarea certă a creanţei se încadrează (total sau parţial) fie în valoarea mărfurilor, fie în valoarea navei (sau a cotei de proprietate a debitorului său), creditorul va avea un drept de opţiune în ce priveşte obiectul sechestrului (mărfuri sau nava).