Art. 960 Noul Cod de Procedură Civilă Înfiinţarea sechestrului. Condiţii Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile Sechestrul asigurător
| Comentarii |
|
Sechestrul asigurător
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile
Art. 960
Înfiinţarea sechestrului. Condiţii
(1) În cazuri urgente, cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra unei nave se poate face chiar şi înaintea introducerii acţiunii de fond. În acest caz, creditorul care a obţinut instituirea sechestrului asigurător este obligat să introducă acţiunea la instanţa competentă sau să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral într-un termen de cel mult 20 de zile de ia data încuviinţării măsurii asigurătorii.
(2) Cererea de sechestru se judecă de urgenţă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Încheierea este executorie şi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare.
(3) Neintroducerea acţiunii în termenul prevăzut la alin. (1) atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor.
| ← Art. 959 Noul Cod de Procedură Civilă Dreptul de a sechestra o... | Art. 961 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... → |
|---|
Citește mai mult
formulată chiar şi înaintea introducerii acţiunii pe fond.Condiţia urgenţei va trebui dovedită sau cel puţin temeinic justificată de creditor cu ocazia formulării cererii de sechestru asigurător, pentru a fi posibilă înfiinţarea sechestrului anterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul unei instanţe judecătoreşti ori declanşării arbitrajului.
în acest caz, creditorul are obligaţia ca, în termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării măsurii sechestrului asigurător, să introducă acţiunea la instanţa competentă sau să iniţieze măsurile necesare pentru constituirea tribunalului arbitral, pentru ipoteza în care între părţi este operantă o convenţie arbitrală (art. 548), fie sub forma unei clauze compromisorii (art. 550), fie a unui compromis în condiţiile art. 551 NCPC, care poate fi perfectat într-o situaţie litigioasă, chiar şi anterior înregistrării litigiului pe rolul unei instanţe judecătoreşti.
Condiţia stipulată prin această normă este una imperativă, pentru că, în cazul neîndeplinirii ei de către creditor, intervine desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător, care se constată prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor, astfel cum prevede art. 960 alin. (3); faţă de dispoziţiile codului anterior, în care nu se regăsea o normă similară, această prevedere este una salutară.
Acestui caz special de desfiinţare de drept i se adaugă cel prevăzut de art. 955 (nede-punerea cauţiunii de către creditor), normă la care art. 959 trimite.
Dacă nu este o situaţie urgentă, astfel încât creditorul să nu fie nevoit a formula cererea de sechestru asigurător asupra navelor civile anterior formulării cererii de chemare în judecată asupra fondului raportului litigios sau declanşării arbitrajului, acesta poate formula cererea de sechestru după învestirea instanţei competente cu judecata procesului pe fond sau constituirea tribunalului arbitral, astfel încât nu va mai subzista cauza de desfiinţare de drept a sechestrului încuviinţat, potrivit prevederilor art. 960 alin. (3) NCPC.
2. Condiţiile înfiinţării. De vreme ce art. 959 prevede că dreptul comun în materia sechestrului asigurător al navelor civile este reprezentat de dispoziţiile secţiunii anterioare, rezultă că, pentru soluţionarea cererii de sechestru întemeiate pe prevederile art. 960, trebuie observate ipotezele descrise de art. 952 cu privire la însuşirile creanţei creditorului, cazurile în care se datorează cauţiune, precum şi modalitatea de determinare a cuantumului ei.
Se observă că art. 953 alin. (1) NCPC stabileşte instanţa competentă pentru înfiinţarea sechestrului asigurător, normă care este substituită de cea specială edictată la art. 961, însă aceeaşi normă de trimitere (teza finală) prevede că, într-o cerere de sechestru, creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se încuviinţeze măsura, text care trebuie aplicat corespunzător în cadrul procedurii de sechestrare a navelor.
Or, dată fiind specializarea acestei măsuri, ca şi modalitatea specifică de executare prevăzută de art. 966 NCPC (de către căpitănia portului unde nava se află, prin neelibe-rarea documentelor necesare navigaţiei şi interzicerea plecării navei din port sau radă), rezultă că, în acest caz, creditorul va trebui să indice în cuprinsul cererii adresate instanţei (formulată în condiţiile art. 148 NCPC) nava sau navele a căror sechestrare o cere; în plus, o atare precizare în cuprinsul cererii de sechestru va fi indispensabilă şi pentru stabilirea instanţei competente - în aplicarea dispoziţiilor art. 961 NCPC.
Astfel, norma analizată prevede că cererea de sechestru asigurător al navelor civile se soluţionează de tribunalul locului unde se află nava, indiferent de instanţa la care s-a introdus ori la care urmează a se introduce acţiunea de fond (pentru care instanţa competentă teritorial se determină pornind de la circumscripţiile stabilite în favoarea Tribunalului Constanţa şi Tribunalului Galaţi prin dispoziţiile art. 421 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată).
în aceste condiţii, rezultă că cererea de sechestru asupra navelor civile nu poate fi formulată, în principiu, decât pe cale principală, iar numai când instanţa fondului coincide cu tribunalul locului unde se află nava şi doar dacă se solicită după iniţierea procesului pe fond încuviinţarea sechestrului navelor ar putea fi cerută şi pe cale incidentală sau printr-o cerere accesorie cererii principale, caz în care, de asemenea, trebuie soluţionată potrivit regulilor instituite prin art. 960 alin. (2) NCPC (prin încheiere executorie, supusă numai apelului în 5 zile de la pronunţare).