Art. 963 Noul Cod de Procedură Civilă Autorizarea efectuării de călătorii Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile Sechestrul asigurător
| Comentarii |
|
Sechestrul asigurător
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civile
Art. 963
Autorizarea efectuării de călătorii
(1) După încuviinţarea sechestrului asigurător, la cererea creditorului care are un privilegiu asupra unei nave, a unui coproprietar al navei sau chiar a debitorului, instanţa care a dispus măsura asigurătorie poate ordona ca nava să întreprindă una sau mai multe călătorii, stabilind în acelaşi timp toate măsurile preventive care, după împrejurări, ar fi necesare.
(2) Dispoziţiile art. 960 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Nava poate pleca numai după transcrierea încheierii de încuviinţare în registrele autorităţii maritime respective şi înscrierea menţiunii corespunzătoare în actul de naţionalitate.
(4) Cheltuielile necesare pentru efectuarea călătoriei se vor avansa de cel care a solicitat aceasta.
(5) Navlul pentru călătoriile autorizate de instanţă, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielile prevăzute la alin. (4), va putea fi adăugat la preţul vânzării.
| ← Art. 962 Noul Cod de Procedură Civilă Interdicţia... | Art. 964 Noul Cod de Procedură Civilă Strămutarea... → |
|---|
Legitimarea procesuala activa pentru a formula o astfel de cerere de autorizare a unei sau a unor călătorii aparţine creditorului care are un privilegiu asupra navei, unui coproprietar al navei sau chiar debitorului; în primele două cazuri se constată că aceştia sunt terţi faţă de raportul juridic
Citește mai mult
obligaţional ce l-a condus pe creditor la solicitarea măsurii asigurătorii, terţi ce ar putea fi vătămaţi prin indisponibilizarea navei un interval mai mult sau mai puţin îndelungat.Măsurile preventive la care textul face referire şi care, după împrejurări, ar fi necesare privesc, în principiu, acele măsuri care sunt menite a nu zădărnici sechestrul, având în vedere că efectul său principal şi imediat este acela de indisponibilizare a navei sau navelor civile pentru care măsura a fost încuviinţată, ceea ce în mod necesar atrage consecinţa imposibilităţii efectuării de călătorii.
Or, pornind de la faptul că nava are în continuare statut de bun sechestrat, autorizarea efectuării de călătorii, în contextul acestei norme, nu trebuie să anihileze măsura asigurătorie dispusă de instanţă, astfel că asemenea măsuri preventive trebuie circumscrise scopului sechestrării şi implică manifestarea unor precauţii pentru asigurarea întoarcerii navei în portul sau rada unde se afla la momentul încuviinţării măsurii, în vederea executării măsurii sechestrului. Astfel de măsuri ce s-ar impune instanţei, după împrejurări, ar putea fi: înştiinţarea căpităniei portului despre acordarea autorizării de efectuare a călătoriei sau a călătoriilor, care astfel va putea să remită comandantului navei documentele necesare navigaţiei, stabilirea rutei de navigaţie, în sensul indicării precise a destinaţiei sau destinaţiilor pentru călătoriile încuviinţate, precum şi a datei de întoarcere a navei în port, şi altele asemenea.
Pe de altă parte, în rândul măsurilor preventive (precizate în mod expres de text de această dată) se încadrează şi transcrierea încheierii de încuviinţare a călătoriei în registrele autorităţii maritime respective, ca şi înscrierea menţiunii corespunzătoare în actul de naţionalitate al navei, măsuri prevăzute de art. 963 alin. (3); aceste măsuri de publicitate trebuie efectuate înainte de plecarea navei, astfel cum prevede în mod expres respectiva normă.
Legea nu prevede dacă titularul unei asemenea cereri trebui să motiveze solicitarea de autorizare a călătoriilor, însă, date fiind prevederile art. 148 alin. (1), precum şi ale art. 194 NCPC, considerăm că aceasta va trebui să cuprindă motivele pe care reclamantul se întemeiază, motive care, în genere, pot privi potenţialul pierderilor economice care
sunt antrenate prin indisponibilizarea navei şi altele asemenea; pe de altă parte, justificarea măsurii va servi instanţei pentru aprecierea asupra temeiniciei cererii şi, implicit, a oportunităţii autorizării de călătorii; în plus, legea instituie prin dispoziţiile art. 963 alin. (4) şi (5) serioase garanţii împotriva exercitării abuzive a acestui drept procesual de către titularul lui.
Articolul 963 alin. (4) prevede că cel care solicită autorizarea trebuie să avanseze cheltuielilor necesare pentru efectuarea călătoriei (cerinţă ce va trebui verificată de instanţă), pe când alin. (5) din aceeaşi normă prevede adăugarea navlului (chiria pentru folosirea vasului) pentru călătoriile autorizate de instanţă la preţul vânzării, după ce se vor fi scăzut cheltuielile necesare pentru efectuarea călătoriei.
2. Procedura de soluţionare. La soluţionarea cererii de autorizare a călătoriei, dispoziţiile art. 960 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, cererea se soluţionează de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor; dacă cererea de autorizare a călătoriei a fost formulată de un terţ, vor fi citaţi atât titularul cererii, cât şi creditorul şi debitorul între care poartă raportul juridic de sechestru; dispoziţiile art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă nu au aplicabilitate în cadrul acestei proceduri, astfel că cererea se va soluţiona în camera de consiliu, potrivit acestei norme speciale, chiar şi în perioada tranzitorie cuprinsă între intrarea în vigoare a acestei legi şi 31 decembrie 2015.
Instanţa se pronunţă printr-o încheiere executorie, care este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Din formularea art. 963 alin. (1) reiese că cererea de autorizare se poate referi la una sau mai multe călătorii, după cum aceeaşi normă permite şi formularea unor cereri succesive, dacă până la întoarcerea navei în port creditorul nu a obţinut un titlu executoriu împotriva debitorului său ca urmare a soluţionării fondului raportului obligaţional printr-o hotărâre definitivă (sau cel puţin executorie).