Art. 100 Noul Cod Penal Condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii Liberarea condiţionată Individualizarea pedepselor
| Comentarii |
|
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 6-a
Liberarea condiţionată
Art. 100
Condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii
(1) Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.
| ← Art. 99 Noul Cod Penal Condiţiile liberării condiţionate în... | Art. 101 Noul Cod Penal Măsurile de supraveghere şi... → |
|---|
Mulțumesc anticipat pentru vreu răspuns !
Trebuie pana la 2/3 din pedeapsa
Soțul meu executa o pedeapsa pentru o fapta de conducere fără permis din 2017 pentru dacă acuma a primit o alta condamnare tot pentru conducere fără permis modificând - se mandatul de executare accea fapta din 2017 să prescris? P
Soțul meu executa o pedeapsa pentru o fapta de conducere fără permis din 2017 pentru dacă acuma a primit o alta condamnare tot pentru conducere fără permis modificând - se mandatul de executare accea fapta din 2017 să prescris?
Pentru o rata mai mare de succes si pentru termene mai scurte de reiterare a cererii in caz de respingere apelati la un avocat.
ă în vigoare
Nu aveti drepturi banesti.
facut inchisoare ? Am avut 3 ani dintre care am executat 1.8 luni . Am iesit pe buna purtare . M ar interesa penteu ca nu as vrea sa fiu oprit la vama . Multumesc
Cheltuielile de judecata din timpul procesului si din faza de urmărire penala pot duce la impiedicarea liberari conditionata?
Daca da,ce se poate face pt a dovedi ca nu sunt venituri pentru a achita aceasta suma,care este destul de mare,ca sa nu primeasca amanare in instanta.
Va multumesc
Citește mai mult
a diferenţia între femei sau bărbaţi.Referitor la condiţiile liberării condiţionate, observăm că alin. (1) lit. b) prevede cu un caracter de noutate liberarea condiţionată numai a condamnatului care se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis. Totodată, este introdusă o nouă condiţie, aceea a îndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu excepţia cazului în care condamnatul dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, în analiza cererii de liberare condiţionată instanţa nu va mai avea în vedere antecedentele penale ale condamnatului, acestea fiind deja valorificate în cadrul procesului de individualizare judiciară.
Alineatul (1) lit. d) prevede expres opinia doctrinei şi jurisprudenţei existente şi sub vechea reglementare, conform căreia simpla îndeplinire a condiţiilor liberării condiţionate nu naşte dreptul de a fi liberat condiţionat, ci o simplă posibilitate, asupra cărei oportunitate instanţa urmează să aprecieze. în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană, care a statuat că art. 5 par. 1 lit. a) din Convenţie nu garantează dreptul unui deţinut de a beneficia de o lege de amnistie sau de a fi eliberat, condiţionat sau definitiv, înainte de executarea pedepsei.
Când instanţa dispune liberarea condiţionată, este obligatorie prezentarea motivelor ce au stat la baza hotărârii de liberare, precum şi atenţionarea condamnatului asupra posibilităţii revocării liberării condiţionate. Deşi nu se regăsesc printre menţiunile ce trebuie expres prevăzute în dispozitiv, considerăm că pentru identitate de raţiune cu art. 404 alin. (2) NCPP, atât obligaţiile, cât şi consecinţele nerespectării acestora trebuie să fie menţionate în dispozitivul hotărârii de liberare condiţionată.
Legea penală mai favorabilă - Conform jurisprudenţei obligatorii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale, liberarea condiţionată este o instituţie de drept penal substanţial care este supusă exigenţelor art. 15 alin. (2) din Constituţie privind aplicarea legii mai favorabile. Astfel, dacă între data săvârşirii infracţiunii şi data judecării cererii de liberare condiţionată au intervenit modificări legislative privind condiţiile şi efectele liberării condiţionate, instanţa va aplica dispoziţiile care în situaţia concretă a inculpatului constituie legea mai favorabilă.
Văzând condiţiile prevăzute de NCP, precum şi posibilitatea impunerii unor măsuri de supraveghere condamnatului liberat condiţionat, legea mai favorabilă este C. pen. 1969.
Citește mai mult
depăşeşte 10 ani [deşi în situaţia condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani alin. (2) prevede condiţia executării „efective" a fracţiilor menţionate, aceasta este o eroare de redactare. Altfel, ar fi contrazisă întreaga logică internă a textului analizat, în special prevederile alin. (4)]. în al doilea rând, condamnatul, indiferent de vârstă, trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim deschis sau semideschis, ceea ce presupune că pe parcursul executării fracţiei din pedeapsă acesta a avut o conduită bună şi a făcut eforturi serioase de reintegrare socială. în al treilea rând, condamnatul trebuie să îşi fi executat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu excepţia situaţiei când probează că nu a avut nicio posibilitate de a le executa. în fine, ultima condiţie presupune ca instanţa să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. Chiar dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate, acordarea liberării condiţionate nu este obligatorie, ci este lăsată la latitudinea instanţei de judecată, ca un mijloc de individualizare a executării pedepsei închisorii.În calculul fracţiunilor de pedeapsă la care se referă prima condiţie prezentată mai sus se ţine seama de un criteriu legal cu rol de reinserţie socială, şi anume munca prestată de condamnat pentru care, prin lege, se consideră ca fiind executată o parte din durata pedepsei. Chiar şi într-o astfel de situaţie, când pentru munca prestată de condamnat se consideră executată o parte din pedeapsă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată dacă persoana condamnată nu a executat efectiv cel puţin jumătate din pedeapsă în cazul pedepselor mai mici de 10 ani şi două treimi din pedeapsă, în cazul pedepselor mai mari de 10 ani. Dacă persoana condamnată a împlinit vârsta de 60 de ani, aceste fracţii sunt mai reduse: o treime în cazul pedepselor mai mici de 10 ani şi jumătate în cazul pedepselor mai mari de 10 ani.
Hotărârea judecătorească prin care se acordă liberarea condiţionată trebuie să conţină motivele concrete care au format convingerea instanţei, precum şi avertizarea condamnatului cu privire la comportamentul său viitor, precum şi la consecinţele pe care le va suporta dacă va mai săvârşi noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere şi nu îşi va îndeplini obligaţiile ce îl revin pe durata termenului de supraveghere, care reprezintă intervalul de timp cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei.
Legea penală mai favorabilă. Unele dintre condiţiile liberării condiţionate în cazul închisorii sunt preluate din reglementarea anterioară, şi anume din art. 59 şi art. 60 CP 1969, însă noua lege introduce o serie de elemente noi. în primul rând, instanţa de judecată care este competentă să dispună asupra liberării condiţionate are o mai mare marjă de apreciere. Dacă în vechea reglementare legiuitorul oferea criteriile de apreciere (condamnatul trebuia să fie „stăruitor în muncă, disciplinat şi să dea dovezi temeinice de îndreptare", iar instanţa ţinea cont şi de antecedentele sale penale), în textul de lege analizat se impune doar condiţia ca instanţa să aibă „convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat". Astfel, pentru a-şi forma convingerea, instanţa va putea utiliza diferite criterii de apreciere, inclusiv cele prevăzute de vechea reglementare. Totodată, nu se mai fac deosebiri între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte vârsta de la care beneficiază de un regim mai blând al liberării condiţionate, ambele categorii de condamnaţi beneficiind în prezent de un astfel de regim de la vârsta de 60 de ani. De asemenea, pentru acordarea liberării condiţionate s-a introdus condiţia suplimentară a îndeplinirii integrale a obligaţiilor civile, care nu era prevăzută în legea veche. în plus, dacă în Codul penal anterior singura obligaţie impusă condamnatului pe durata termenului de încercare era aceea de a nu săvârşi o nouă infracţiune, caz în care liberarea condiţionată putea fi revocată, în noul Cod penal se introduce un adevărat sistem de control al condamnatului în timpul acestui termen, compus din măsuri de siguranţă prevăzute de lege şi din obligaţii impuse de instanţă, în care serviciul de probaţiune are un rol central. Totodată, în noul Cod penal, s-a renunţat la distincţia dintre infracţiunile săvârşite cu intenţie şi cele săvârşite din culpă, în prezent pentru toate pedepsele cu închisoarea, indiferent de tipul infracţiunii pentru care au fost aplicate, fiind stabilit un regim unic de liberare condiţionată. De asemenea, în noua reglementare a liberării condiţionate s-a introdus o condiţie suplimentară faţă de vechea reglementare, şi anume ca în momentul acordării liberării persoana condamnată să fie în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis. în fine, în noul cod, revocarea este obligatorie în toate cazurile prevăzute de lege, în timp ce în vechea lege existau doar câteva cazuri limitate de revocare obligatorie, în restul situaţiilor aceasta fiind facultativă.
Date fiind elementele de noutate prezentate mai sus, care înăspresc regimul liberării condiţionate în cazul închisorii, legea penală mai favorabilă este legea veche.
"12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal reglementează fracţiunile din pedeapsa închisorii, ce trebuie executate, pentru ca persoana condamnată să poată fi liberată condiţionat. în aceste condiţii, dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal prevăd că în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) şi (2) ale acestui articol se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.
13. în acest sens, art. 78 din Legea nr.
Citește mai mult
254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.14. Curtea reţine că prevederile art. 78 anterior citat sunt aplicate în coroborare cu dispoziţiile capitolului VI — „Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate", al titlului III —„Executarea pedepselor privative de libertate”, art. 83—88, din aceeaşi lege, care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor şi recuperarea pagubelor. Astfel, art. 78 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 prevede că munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează: în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului; în regie proprie; pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; şi în alte cazuri, în condiţiile legii. De asemenea, dispoziţiile art. 85 şi art. 86 din Legea nr. 254/2013 stabilesc că durata muncii prestate este cea reglementată prin legislaţia muncii şi că veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Totodată, capitolul VII, art. 89—94, din Legea nr. 254/2013, reglementează participarea persoanelor condamnate la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruirea şcolară, învăţământul universitar şi formarea profesională a persoanelor condamnate. în aceste condiţii, art. 94 conţine dispoziţii speciale privind persoanele condamnate care prezintă dizabilităţi, stabilind la alin. (1) că Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a unor astfel de persoane. Conform alin. (2) al art. 94, persoanelor condamnate care prezintă dizabilităţi li se asigură condiţii pentru participarea la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase adecvate nevoilor şi personalităţii lor, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. Capitolul VIII din Legea nr. 254/2013 reglementează liberarea condiţionată, art. 95 din lege condiţionând liberarea condiţionată a persoanei condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate de îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 99 şi 100 din Codul penal.
15. în aplicarea dispoziţiilor penale anterior referite, care constituie din acest punct de vedere legea generală în materie, prevederile art. 96 din Legea nr. 254/2013 reglementează modul de calcul al părţii din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate şi/sau a instruirii şcolare şi formării profesionale. Potrivit alin. (1) al acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă; d) în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată.
16. Prin urmare, Curtea constată că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condiţiile dispoziţiilor art. 83—88 din Legea nr. 254/2013, cât şi participarea acestora la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruirea şcolară, învăţământul universitar şi formarea profesională, precum şi luarea în calcul a duratei acestor activităţi cu prilejul acordării liberării condiţionate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013, reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condiţiile legii, persoanelor condamnate apte să desfăşoare asemenea activităţi. Astfel, persoanele condamnate inapte de muncă pot beneficia de dispoziţiile art. 95 coroborate cu cele ale art. 96 alin. (1) lit. d)—f) din Legea nr. 254/2013, care echivalează absolvirea unui an universitar cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii, absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională cu 20 de zile executate din pedeapsa închisorii, iar elaborarea fiecărei lucrări ştiinţifice şi a fiecărei invenţii şi inovaţii brevetate cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii.
17. Din economia reglementării, Curtea constată că legiuitorul a reglementat cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia şi persoane inapte de muncă, adaptând practic reglementarea şi la situaţia persoanelor cu handicap. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 50 referitoare la protecţia persoanelor cu handicap.
18. Curtea reţine că, în ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, a statuat în repetate rânduri în jurisprudenţa sa că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. în consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice"
[...]
"19. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate reţine încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie."
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-876-2015/decizie-ccr-595-2015-art-100-ncp
► art. 59: „Liberarea condiţionată. (1) După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
(2) în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi
Citește mai mult
considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani. (3) Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoarea care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. (1) se socotesc în raport de totalul pedepselor. (4) în aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul”;► art. 59^1: „Liberarea condiţionată în cazul infracţiunii săvârşite din culpă. (1) Cel condamnat pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpă poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. (1). (2) Dispoziţiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător, liberarea condiţionată neputând fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10
ani şi a cel puţin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani. (3) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile art. 59. (4) Dispoziţiile art. 59 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător”;
► art. 60: „Liberarea condiţionată în cazuri speciale. (1) Condamnatul care, din cauza stării sănătătii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59\ dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare. (2) Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. (1). (3) Persoanele prevăzute în alin. (2), condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă, pot fi liberate condiţionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. (1). (4) Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile privind liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor intenţionate. (5) Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoarea, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor. (6) în toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. (7) Dispoziţiile art. 59 alin. (4) se aplică în mod corespunzător”.