Art. 104 Noul Cod Penal Revocarea liberării condiţionate Liberarea condiţionată Individualizarea pedepselor
| Comentarii |
|
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 6-a
Liberarea condiţionată
Art. 104
Revocarea liberării condiţionate
(1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă.
(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul liberării condiţionate din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.
| ← Art. 103 Noul Cod Penal Modificarea sau încetarea obligaţiilor... | Art. 105 Noul Cod Penal Anularea liberării condiţionate... → |
|---|
Când pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care instanţa aplică pedeapsa închisorii, liberarea condiţionată va fi obligatoriu revocată şi restul de pedeapsă se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune conform regulilor de la recidiva postcondamnatorie [art. 43
Citește mai mult
alin. (1) şi (2) NCP] sau de la pluralitatea intermediară [art. 44 alin. (2) NCP]. Observăm că, faţă de C. pen. 1969, revocarea liberării condiţionate este obligatorie în toate circumstanţele în care instanţa aplică pedeapsa închisorii. Per a contrario, atunci când instanţa aplică pentru noua infracţiune pedeapsa amenzii penale, revocarea nu va fi dispusă. în această situaţie, termenul de supraveghere va continua să curgă, iar pedeapsa amenzii penale este executabilă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.Pedeapsa pentru noua infracţiune va fi stabilită potrivit dispoziţiilor de la recidivă dacă în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie prevăzute de art. 41, raportat la art. 43 alin. (1) [spre exemplu, inculpatul este liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 2 ani. Dacă pentru infracţiunea săvârşită în cadrul termenului de supraveghere instanţa va stabili o pedeapsă de 3 ani, atunci pedepsele vor fi contopite conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) NCP, instanţa urmând să aplice inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare]. Dacă în cauză nu sunt întrunite condiţiile recidivei postcondamna-torii (spre exemplu, pedeapsa din care a fost liberat condiţionat a fost aplicată pentru o infracţiune săvârşită din culpă sau pedeapsa aplicată este mai mică de 1 an), atunci contopirea dintre pedeapsa aplicată şi restul rămas neexecutat va fi realizată conform dispoziţiilor de la pluralitatea intermediară [spre exemplu, atunci când inculpatul este liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 2 ani dintr-o pedeapsă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 192 alin. (2) NCP, iar în termenul de supraveghere săvârşeşte infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) NC, pentru care instanţa stabileşte o pedeapsă de 2 ani, pedeapsă care va fi contopită conform art. 44 alin. (2), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) NCP, instanţa urmând să aplice pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi un spor obligatoriu de 8 luni].
Atunci când în termenul de supraveghere inculpatul săvârşeşte mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, se vor aplica mai întâi regulile de la concursul de infracţiuni şi apoi regulile de la recidivă [spre exemplu, inculpatul este liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 2 ani, iarîn termenul de supraveghere săvârşeşte două infracţiuni concurente pentru care instanţa stabileşte pedepse de 4 ani. Instanţa va revoca liberarea condiţionată şi va contopi cele două pedepse de 4 ani aplicate pentru faptele concurente conform regulilor de la concursul de infracţiuni prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b), urmând să stabilească pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi un spor obligatoriu de 1 an şi 4 luni; această rezultantă intermediară va fi adăugată restului neexecutat de 2 ani, conform art. 43 alin. (2) teza II-a NCP, instanţa urmând să aplice o pedeapsă de 7 ani şi 4 luni].
Dacă pentru niciuna dintre infracţiunile concurente săvârşite în cadrul termenului de supraveghere nu sunt întrunite condiţiile stării de recidivă, instanţa va aplica regulile de la pluralitatea intermediară [art. 44 alin. (2)]. Astfel, instanţa va pronunţa condamnarea pentru fiecare infracţiune nou săvârşită şi va dispune revocarea liberării condiţionate. Ulterior, fiecare pedeapsă stabilită pentru infracţiunile nou comise va fi contopită conform regulilor de la concursul de infracţiuni cu pedeapsa din a cărei executare s-a dispus liberarea condiţionată. Pedepsele rezultante astfel stabilite vor fi contopite potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni. Partea din pedeapsă executată anterior liberării condiţionate va fi dedusă din pedeapsa rezultantă.
Legea mai favorabilă - aplicare art. 5 NCP - sunt aplicabile aceleaşi etape ca și la recidiva postcondamnatorii, cu diferența că:
(i) fapta ce constituie al doilea termen al recidivei (T2) a fost săvârşită sub imperiul legii noi, situaţie în care instanţa va proceda la compararea pedepsei aplicate pentru pedeapsa din care condamnatul a fost liberat condiţionat (TI) cu maximul special prevăzut de NCP pentru infracţiunea respectivă şi, dacă este cazul, va dispune reducerea la acest maxim, iar termenul de supraveghere se va reduce în mod proporţional 21. încadrarea faptelor săvârşite după intrarea în vigoare a legii noi (T2), precum şi tratamentul sancţionator al revocării liberării condiţionate vor fi obligatoriu realizate conform NCP;
(ii) una dintre faptele ce constituie T2 a fost săvârşită sub imperiul legii noi (Fn), altele sub imperiul legii vechi (Fv). în acest caz, instanţa va proceda la compararea pedepsei aplicate pentru pedeapsa TI cu maximul special prevăzut de NCP pentru infracţiunea respectivă şi, dacă este cazul, va dispune reducerea la acest maxim, iar termenul de supraveghere se va reduce în mod proporţional. Pentru Fv instanţa va determina legea mai favorabilă în temeiul art. 5 NCP, comparând pedepsele principale şi condiţiile răspunderii penale prevăzute de cele două legi. Pentru Fn, precum şi pentru tratamentul sancţionator al revocării liberării condiţionate vor fi obligatoriu aplicate dispoziţiile NCP;
(iii) ambele fapte au fost săvârşite sub imperiul legii vechi, situaţie în care determinarea legii mai favorabile se va face în două etape, instanţa procedând mai întâi la compararea pedepsei aplicate pentru TI cu maximul special prevăzut de NCP pentru infracţiunea respectivă şi, dacă este cazul, reducerea la acest maxim, iar termenul de supraveghere se va reduce în mod proporţional. Pentru T2, instanţa va compara pedepsele principale şi condiţiile răspunderii penale prevăzute de cele două legi şi va stabili o pedeapsă potrivit legii mai favorabile141. în a doua etapă, instanţa va compara condiţiile de existenţă a recidivei postcondamnatorii sau a pluralităţii intermediare şi tratamentul sancţionator al acestor instituţii din cele două legi, urmând să aplice legea mai favorabilă inculpatului.
Dacă, potrivit C. pen. 1969, T2 este săvârşită în stare de recidivă postcon-damnatorie, iar potrivit NCP, T2 este săvârşită în stare de pluralitate intermediară, instanţa va aplica legea penală mai favorabilă in concreto, comparând pedeapsa rezultată ca urmare a aplicării regimului sancţionator al recidivei din C. pen. 1969 cu cel al pluralităţii intermediare din NCP.
Citește mai mult
dispoziţiilor referitoare la recidivă (art. 43 NCP) sau la pluralitatea intermediară (art. 44 NCP).Legea penala mai favorabilă. Revocarea liberării condiţionate prevăzută de art. 61 CP 1969 putea interveni doar în cazul în care cel condamnat săvârşea o infracţiune în termenul de încercare. în astfel de situaţii, revocarea era, de obicei, facultativă, fiind lăsată la latitudinea instanţei de judecată, fiind relativ puţine situaţii când ea devenea obligatorie (când se săvârşeau anumite infracţiuni grave, prevăzute expres de lege). Date fiind aceste diferenţe, considerăm că legea mai favorabilă o reprezintă art. 61 CP 1969.