Art. 106. Noul Cod Penal Efectele liberării condiţionate Liberarea condiţionată Individualizarea pedepselor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 6-a
Liberarea condiţionată
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 6-a
Liberarea condiţionată
Art. 106.
Efectele liberării condiţionate
În cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 105 Noul Cod Penal Anularea liberării condiţionate... | Art. 107 Noul Cod Penal Scopul măsurilor de siguranţă... → |
|---|
Conform art. 68 alin. (1) lit. c) NCP, executarea pedepsei complementare începe după împlinirea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu excepţia interzicerii dreptului străinului de a se afla pe
Citește mai mult
teritoriul României, care se execută la data liberării.Tot de la data împlinirii termenului de supraveghere va începe să curgă termenul de reabilitare de drept sau judecătorească, în conformitate cu art. 165 sau cu art. 166 NCP, după caz.
Ele pot fi luate cu privire la persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. Prin urmare, măsurile de siguranţă nu pot fi luate faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală fiind în legitimă
Citește mai mult
apărare ori în stare de necesitate sau în orice altă cauză justificativă (art. 19-22 NCP). în schimb, pot fi dispuse atunci când fapta prevăzută de legea penală este comisă în condiţiile unei cauze de neimputabilitate, cum ar fi iresponsabilitatea (art. 28 NCP).Măsurile de siguranţă se pot lua şi dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. în conformitate cu art. 82 alin. (2) NCP, renunţarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă. De asemenea, conform art. 90 alin. (2) NCP, nici amânarea aplicării pedepsei nu produce astfel de efecte.
în cazul persoanelor juridice, singurele măsuri de siguranţă care pot fi aplicate sunt confiscarea specială şi confiscarea extinsă. Celelalte categorii de măsuri de siguranţă sunt specifice persoanelor fizice'31.
Legea penala mai favorabilă. Textul de lege analizat preia în mare parte conţinutul art. CP 1969. Singura diferenţă, existentă în alin. (2) al textului analizat, constă în împrejurarea că în vechea reglementare măsurile de siguranţă se puteau lua faţă de orice persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, în timp ce în noul Cod penal astfel de măsuri nu se pot lua decât faţă de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. Prin urmare, dacă fapta penală a fost comisă în condiţiile existenţei unei cauze justificative, conform noii reglementări, faţă de persoana respectivă nu se mai pot lua măsuri de siguranţă, în timp ce sub imperiului Codului penal din 1969 se puteau lua şi într-o astfel de situaţie. Din această perspectivă, legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Spre deosebire de pedepsele complementare şi accesorii care, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, depind de pedeapsa principală în materia alegerii legii penale mai favorabile, măsurile de siguranţă au în general autonomie în raport cu pedepsele principale. Astfel, stabilirea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte măsurile de siguranţă se realizează independent de stabilirea legii penale mai favorabile privitoare la pedepsele principale. Prin urmare, în cazul succesiunii de legi penale, se poate aplica o lege penală considerată mai favorabilă pentru pedepsele principale şi o altă lege penală pentru măsurile de siguranţă.
Din această perspectivă, pot apărea unele probleme în stabilirea legii penale mai favorabile ca urmare a faptului că o parte din fostele măsuri de siguranţă sunt în prezent reglementate ca pedepse complementare. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi, expulzarea străinilor sau interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, care erau considerate măsuri de siguranţă în Codul penal din 1969 [art. 112 lit. d), e) şi g)], aparţin în prezent domeniului pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, prevăzută de art. 66 NCP. Prin urmare, acestea erau măsuri de siguranţă sub imperiul legii vechi, fiind astfel autonome în raport cu pedeapsa principală, însă în prezent sunt pedepse complementare, nemaiavând autonomie funcţională. în astfel de situaţii, dacă legea nouă este mai favorabilă în privinţa pedepsei principale, se va aplica, dacă este cazul, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi dintre cele menţionate mai sus, fiind exclusă aplicarea măsurilor de siguranţă corespondente conform legii vechi. Considerăm că, într-o astfel de situaţie, când legea nouă este mai favorabilă în privinţa pedepsei principale, se aplică această lege şi în privinţa pedepselor complementare menţionate mai sus, ca urmare a regulii instituite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, chiar dacă dispoziţiile care reglementează aceste pedepse complementare ar fi considerate mai puţin favorabile decât dispoziţiile corespunzătoare din Codul penal din 1969, care le includeau în categoria măsurilor de siguranţă. Doar în măsura în care dispoziţiile din cele două legi cu privire la pedeapsa principală ar fi identice, regula prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 nu ar mai opera, caz în care s-ar aplica dispoziţiile legale mai favorabile privind aceste pedepse complementare, respectiv măsuri de siguranţă.
Dacă hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă în momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, măsurile de siguranţă îşi pierd autonomia funcţională în raport cu pedepsele principale. Conform art. 6 alin. (5) NCP, în cauzele definitiv judecate se aplică măsura de siguranţă din legea penală considerată mai favorabilă în funcţie de pedeapsa principală, în condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (l)-(4) NCP. în schimb, dacă legea nouă este mai favorabilă doar sub aspectul măsurilor de siguranţă, se vor aplica dispoziţiile legii noi, conform art. 6 alin. (6) NCP, revenindu-se astfel la regula autonomiei funcţionale a măsurilor de siguranţă în raport cu pedepsele principale.
Citește mai mult
contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani. (2) Revocarea este obligatorie în cazul în care fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave”.