Art. 112 Noul Cod Penal Confiscarea specială Regimul măsurilor de siguranţă
| Comentarii |
|
Regimul măsurilor de siguranţă
Art. 112
Confiscarea specială
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.
(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.
(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c).
Art. 1121.
Confiscarea extinsă
(1) Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 112, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracţiuni privind frontiera de stat a României;
d) infracţiunea de spălare a banilor;
e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului;
g) constituirea unui grup infracţional organizat;
h) infracţiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi al exportului, precum şi al introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri;
l) infracţiuni privind jocurile de noroc;
m) infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal;
p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;
q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înţelege şi sumele de bani.
(5) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.
(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Noul Cod Penal actualizat prin:
Decizia CCR nr. 11/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1121alin. (2) lit. a) din Codul penal, Monitorul Oficial 102/2015;
Legea 63/2012 - pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 17 aprilie 2012, Monitorul Oficial 258/2012;
| ← Art. 111 Noul Cod Penal Interzicerea ocupării unei funcţii sau... | Art. 113 Noul Cod Penal Limitele răspunderii penale Regimul... → |
|---|
Am dus o bicicleta pentru a fi vandutal la un magazin intr-un program second hend. Am semnat un contract si mi-a fost facut un cont intr-o aplicatie pe o tableta a magazinului si am fost informat ca pot descarca acel contract, intre timp am pierdut datele de logare in aplicatie cat si la contul de email aferent acelei aplicatii. Programul a luat sfarsit iar bicicleta mi-a fost "donata" pe motiv de abandon, mentionez ca la recuperarea datelor de logare am descoperit ca am fost notificat doar pe email in aceasta speta. Nu s-a uzat de toate posibilitatile de notificare inainte de deposedare. Pot recupera legal bicicleta sau contravaloarea acesteia?
în ceea ce priveşte sfera infracţiunilor pentru care este permisă luarea confiscării extinse,
Citește mai mult
observăm că în enumerarea limitativă a NCP lipsesc infracţiunile de proxenetism şi traficul de migranţi. Aceasta nu însemnă că potrivit legii noi măsura confiscării nu poate fi luată în aceste cazuri, întrucât legiuitorul a făcut trimitere la titlurile capitolelor în care sunt incluse aceste infracţiuni. Astfel, pentru infracţiunea de proxenetism (art. 213 NCP) observăm că aceasta se încadrează în cazul prevăzut de alin. (1) lit. b), iar traficul de migranţi (art. 263 NCP) aparţine categoriei infracţiunilor privind frontiera de stat, caz prevăzut de alin. (1) lit. c).Conform jurisprudenţei CEDO, măsura confiscării reprezintă o „pedeapsă" în sensul art. 7 din Convenţie, fiind aplicabile exigenţele privind legalitatea pedepsei şi interdicţia aplicării retroactive în defavoarea inculpatului şi, prin urmare, instanţa de judecată nu poate aplica confiscarea extinsă dacă aceasta nu era prevăzută de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei. Având în vedere legile succesive, putem deduce următoarele ipoteze de aplicare a principiului legalităţii pedepsei:
- Faptele săvârşite înainte de 22 aprilie 2012 - măsura confiscării extinse nu poate fi dispusă;
- Faptele săvârşite între 22 aprilie 2012 şi 1 februarie 2014 - măsura confiscării extinse poate fi luată numai cu privire la faptele pentru care pedeapsa prevăzută de C. pen. 1969 este închisoarea mai mare de 5 ani;
- Faptele săvârşite după data de 1 februarie 2014 - măsura confiscării extinse poate fi luată numai cu privire la faptele pentru care pedeapsa prevăzută de NCP este închisoarea mai mare de 4 ani.
Astfel, în cazul alin. (1) lit. b) au fost adăugate, pe lângă bunurile care au fost folosite la săvârşirea faptei, acele bunuri care au fost destinate a fi folosite la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. în această din urmă categorie putem include bunurile care au fost pregătite sau adaptate în scopul realizării faptei sau situaţia în care făptuitorul şi-a procurat un obiect care ar fi fost util la săvârşirea faptei, dar nu a mai
Citește mai mult
fost necesară folosirea lui.O categorie nouă de bunuri care pot fi supuse confiscării a fost reglementată de lit. c), respectiv bunurile care au fost folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut (spre exemplu, autovehiculul folosit de către făptuitor pentru a fugi de la locul faptei). Bunul nu va fi confiscat dacă nu aparţine făptuitorului, iar proprietarul nu a ştiut scopul folosirii lui (spre exemplu, după săvârşirea unui furt din buzunarul victimei, inculpatul se urcă într-un taxi şi pleacă de la locul faptei pentru a nu fi prins).
Alineatul (3) reglementează situaţia bunurilor care se încadrează la lit. b) şi c) care nu aparţin făptuitorului, iar proprietarul nu a cunoscut scopul folosirii lor, urmând în acest caz să se confişte de la făptuitor echivalentul în bani, cu respectarea pragului de vădită disproporţionalitate prevăzut de alin. (2) (spre exemplu, inculpatul utilizează pentru a-şi asigura scăparea un autovehicul furat; în cazul în care valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei este de 500 lei, instanţa va confisca numai o parte din echivalentul valoric al autovehiculului utilizat). Ca excepţie, cu privire la bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei, va fi dispusă confiscarea de la inculpat a întregii contravalori a bunului, indiferent dacă aceasta ar fi vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei.
NCP nu a mai menţinut limitarea generală a măsurii confiscării din vechiul Cod, putându-se dispune confiscarea bunului chiar dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.
Conform jurisprudenţei CEDO, măsura confiscării speciale reprezintă o „pedeapsă" în sensul art. 7 din Convenţie, fiind aplicabile exigenţele privind legalitatea pedepsei şi interdicţia aplicării retroactive în defavoarea inculpatului şi, prin urmare, instanţa de judecată nu poate aplica confiscarea specială în cazuri care nu erau prevăzute de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei [spre exemplu, confiscarea în temeiul art. 112 alin. (1) lit. c) poate fi dispusă numai cu privire la fapte săvârşite după intrarea în vigoare a NCP].
Citește mai mult
aparțin banii să se bage parte în dosar pentru recuperarea banilor. As dori daca ma puteți ajuta cu o informație concreta: Ce documente trebuie să trimit in instanță?ce cereri îmi trebuie?Acte la dosar pe bani sunt pentru întreaga sumă.E foarte simplu, dar totuși instanța la fond a hotărât că banii să rămână confiscați. Acum urmeaza apelul în octombrie.ajutati-ma cu informația asta fiindcă"avocații" de până acum m-au îmbătrânit cu 10 ani. Spuneți-mi ce anume sa fac si unde sa ma duc fiindcă am înțeles că dacă nu intram toata familia lui ,cei care locuiam în casă și a căror bani au fost confiscați,pierdem toti banii. Va mulțumesc mult pentru ajutor. Cu respect,Alexandru!Citește mai mult
confiscarea unor bunuri cu privire la care nu s-a demonstrat că au o legătură directă cu fapta comisă.Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, include confiscarea în cadrul pedepselor penale la care se referă art. 7 din Convenţie, deoarece în acest articol termenul „pedeapsă" este o noţiune autonomă, care poate fi diferită de calificarea dată în dreptul intern141. Prin urmare textul de lege care instituie confiscarea extinsă, chiar dacă o consideră măsură de siguranţă, şi nu pedeapsă penală, trebuie să respecte toate condiţiile impuse de art. 7 din Convenţie, în special previzibilitatea şi, implicit, neretroactivitatea. Din această perspectivă, considerăm că măsura de siguranţă analizată poate fi aplicată doar dacă atât infracţiunea care a determinat condamnarea, cât şi actele anterioare acesteia din care provin bunurile ce fac obiectul confiscării extinse au fost comise după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Legea nr. 63/2012.
Trebuie precizat de la început că, dacă în cazul celorlalte măsuri de siguranţă este suficient ca persoana să fi comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în cazul confiscării extinse se cere ca persoana să fie condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni, care trebuie să îndeplinească trei condiţii cumulative: să fie susceptibilă să îi procure un folos material, să se regăsească în enumerarea limitativă prevăzută în alin. (1) al art. 1121, iar legea să prevadă pentru această infracţiune o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani sau mai mare. în general, infracţiunile la care face referire expresă textul de lege au un grad de pericol social sporit şi sunt susceptibile de a fi comise în forme de criminalitate organizată.
În cazurile menţionate mai sus, măsura confiscării extinse se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ alte două condiţii suplimentare, referitoare de această dată la persoana condamnată: valoarea bunurilor dobândite de către condamnat într-un anumit interval de timp să depăşească în mod vădit veniturile obţinute de către acesta în mod licit, iar instanţa să îşi formeze convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor enumerate în lege. Perioada de timp care se ia în considerare atunci când se analizează proporţia dintre valoarea bunurilor obţinute şi veniturile licite ale condamnatului este de 5 ani înainte de momentul săvârşirii infracţiunii şi, atunci când este cazul, după săvârşirea acesteia, până la întocmirea rechizitoriului. De asemenea, cu această ocazie se iau în calcul şi bunurile transferate de către persoana condamnată ori de către un terţ către un membru al familiei condamnatului ori către o persoană juridică asupra căreia persoana condamnată deţine controlul. în fine, la stabilirea diferenţei dintre valoarea bunurilor dobândite şi veniturile licite se vor avea în vedere atât valoarea bunurilor la data dobândirii lor, cât şi cheltuielile făcute de persoana condamnată şi de membrii familiei acesteia.
în măsura în care bunurile ce fac obiectul confiscării nu se găsesc, se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora. De asemenea, se confiscă bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.
Valoarea totală a bunurilor confiscate nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite care depăşeşte nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate în intervalul de timp stabilit conform regulilor de mai sus.
Legea penală mai favorabilă. Art. 112 NCP preia în cea mai mare parte dispoziţiile art. 1182 CP 1969. Există însă o deosebire importantă: condiţia privind pedeapsa prevăzută de lege este mai puţin restrictivă în prezent, fiind de 4 ani sau mai mare, în comparaţie cu norma anterioară, când era de 5 ani sau mai mare. Din această perspectivă, se poate susţine că legea mai favorabilă este legea veche.
Cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiei prevăzute de art. 118' alin. (2) lit. a) CP 1969, preluată identicinart. 112 ‘alin. (2)lit. a) NCP, Curtea Constituţională s-a pronunţat în şedinţa din 11 februarie 2014, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor atacate (până la predarea spre tipar a prezentului comentariu - 28 februarie 2014 decizia nu fusese publicată încă în Monitorul Oficial al României; a se vedea comunicatul de presă postat de Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale pe site-ul oficial al instituţiei, la adresa www.ccr.ro/ noutati/COMUNICAT-DE-PRES-79).
Cu privire la executarea acestei măsuri de siguranţă, a se vedea art. 79 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal si art. 574 NCPP.
Pentru o opinie diferită, în sensul că ar fi suficient ca doar infracţiunea care atrage condamnarea să se fi comis după intrarea în vigoare a legii menţionate, nu si actele anterioare din care provin bunurile supuse confiscării, a se vedea FI. Slreteanu, Consideraţii privind confiscarea extinsă..., p. 29.
Citește mai mult
proprietate. Conform art. 44 alin. (9) din Constituţia României, „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii"|JJ.Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, include confiscarea în cadrul pedepselor penale la care se referă art. 7 din Convenţie, deoarece în acest articol termenul „pedeapsă" este o noţiune autonomă, care poate fi diferită de calificarea dată în dreptul intern11. Prin urmare, textul de lege care instituie confiscarea specială, chiar dacă o consideră măsură de siguranţă, şi nu pedeapsă penală, trebuie să respecte toate condiţiile impuse de art. 7 din Convenţie, în special previzibilitatea.
Măsura confiscării speciale vizează mai multe categorii de bunuri. în primul rând, sunt supuse confiscării bunurile produse prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nejustificată (spre exemplu, arme artizanale sau produse alimentare contrafăcute), deoarece existenţa lor în continuare în posesia făptuitorului sau în circuitul civil constituie un pericol pentru societate (art. 112 alin. (1) lit. a) NCP, care preia în termeni identici textul art. 118 alin. (1) lit. a) CP 1969).
De asemenea, se confiscă bunurile folosite sau destinate să fie folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nejustificată (art. 112 alin. (1) lit. b) NCP, ce îşi găseşte corespondentul în art. 118 alin. (1) lit. b) CP 1969, în varianta folosirii, respectiv, într-o formă modificată, în art. 118 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, referitor la bunurile destinate să fie folosite la săvârşirea faptei; în ambele cazuri, o diferenţă faţă de reglementarea anterioară este că, în noul text, este folosită expresia „săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală", pe când vechiul cod utiliza sintagma „săvârşirea unei infracţiuni"), precum şi bunurile folosite imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau pentru a păstra folosul ori produsul obţinut [art. 112 alin. (1) lit. c), fără corespondent în reglementarea anterioară). Având în vedere că art. 112 alin. (1) lit. b) a preluat aproape neschimbate dispoziţiile art. 118 lit. b) din Codul penal anterior, Decizia nr. XVIII/200S,Jil a instanţei supreme, pronunţată în recurs în interesul legii, rămâne relevantă şi cu privire la interpretarea legii noi. Prin această decizie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) CP 1969 şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri, a statuat că „Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni".
Bunurile din aceste două categorii se confiscă doar dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparţin unei alte persoane care a cunoscut scopul folosirii lor. Prin urmare, ele nu se pot confisca în cazul în care aparţin unei persoane care nu a cunoscut cum au fost folosite sau cum urmau să fie folosite. într-o astfel de situaţie, se va confisca de la făptuitor echivalentul lor în bani. Dacă există o disproporţie vădită între valoarea acestor bunuri şi natura sau gravitatea faptei săvârşite, instanţa va dispune doar confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, utilizându-se drept criterii de apreciere urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce prin fapta respectivă, precum şi contribuţia bunului la aceasta. Totuşi, în cazul în care bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, nejustificată, ele se vor confisca în întregime, chiar dacă ar exista o disproporţie vădită între valoarea bunurilor şi natura sau gravitatea faptei săvârşite.
Legea instituie o excepţie de la aplicarea acestei măsuri de siguranţă, stabilind că bunurile folosite sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală nu se confiscă dacă fapta respectivă este săvârşită prin presă. Prin urmare, chiar dacă bunurile aparţin făptuitorului sau unei alte persoane care a cunoscut scopul folosirii lor, ele nu pot fi confiscate într-o astfel de situaţie. Prin această limitare a domeniului de aplicare a confiscării speciale, legiuitorul a urmărit protejarea libertăţii presei, care constituie una dintre valorile fundamentale ale unei societăţi democratice, garantată atât de art. 30 din Constituţia României, cât şi de art. 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
O altă categorie de bunuri ce sunt supuse confiscării speciale sunt cele care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a-l recompensa pe făptuitor [art. 112 alin. (1) lit. d), identic cu art. 118 alin. (1) lit. d) CP 1969]. Dacă bunurile respective nu au fost remise făptuitorului în mod voluntar sau dacă au fost remise de deţinătorul lor ca urmare a inducerii în eroare, ele nu pot fi confiscate.
De asemenea, se confiscă bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în măsura în care nu sunt restituite persoanei vătămate sau nu folosesc la despăgubirea acesteia [art. 112 alin. (1) lit. e), care preia în întregime şi fără modificări art. 118 alin. (1) lit. e) CP 1969]. Prin urmare, într-o astfel de situaţie, primează acoperirea prejudiciului suferit de partea vătămată, confiscarea fiind dispusă doar dacă ele nu servesc acestui scop.
în fine, ultima categorie de bunuri ce sunt supuse confiscării speciale o reprezintă cele a căror deţinere este interzisă de legea penală (art. 112 alin. (1) lit. f), ce preia dispoziţia din art. 118 alin. (1) lit. f) CP 1969, însă cu precizarea expresă că interzicerea deţinerii este prevăzută de legea penală]. în cazul acestei categorii de bunuri, se apreciază că starea de pericol pentru societate a fost prezumată de legiuitor prin faptul că a incriminat deţinerea lor.
Cu excepţia bunurilor produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi a celor a căror deţinere este interzisă de legea penală, în cazul tuturor celorlalte categorii de bunuri supuse confiscării, dacă ele nu se găsesc, se confiscă bani şi alte bunuri până la concurenţa valorii acestora.
Confiscarea specială se dispune şi cu privire la bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de ele. Această regulă nu se aplică folosului obţinut din exploatarea bunurilor folosite sau destinate să fie folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nejustificată [art. 112 alin. (1) lit. b)], precum şi a celor folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau pentru a păstra folosului ori produsul obţinut [art. 112 alin. (1) lit. c)]. Excepţia se explică prin împrejurarea că aceste două categorii de bunuri sunt deţinute în mod legal, iar eventualul folos obţinut prin exploatarea lor este unul licit, spre deosebire de celelalte categorii de bunuri supuse confiscării [prevăzute de art. 112 alin. (1) lit. a) şi lit. d)-f)], a căror deţinere de către făptuitor nu are un temei legal.
Legea penală mai favorabilă. Art. 112 NCP preia în cea mai mare parte dispoziţiile art. 118 CP 1969, cu excepţia alin. (6), potrivit căruia „Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale". Această dispoziţie favorabilă persoanei care a săvârşit fapta, prevăzută de legea penală veche, nu a mai fost preluată în legea nouă. în schimb, a fost introdusă o nouă categorie de bunuri care pot face obiectul confiscării speciale, şi anume bunurile folosite imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau pentru păstrarea folosului ori a produsului obţinut [art. 112 alin. (1) lit. c)]. Prin urmare, se poate aprecia că legea penală mai favorabilă este legea veche.
Având în vedere şi necesitatea respectării prevederilor art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului, legea nouă nu se poate aplica pentru faptele comise anterior intrării ei în vigoare, chiar dacă în speţa respectivă s-ar aplica, în calitate de lege mai favorabilă, dispoziţiile noului Cod penal cu privire la pedepse,
Cu privire la executarea acestei măsuri de siguranţă, a se vedea art. 79 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal şi art. 574 NCPP.
A se vedea şi: Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii,încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, ratificată prin Legea nr. 263/2002 (M. Of. nr. 353 din 28 mai 2002); Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea {J.O. L nr. 68 din 15 martie 2005).
A se vedea și C.E.D.O., cauza Sud Fondi S.R.L. şi alţii c. Italiei, Decizia privind admisibilitatea din 30 august 2007
legeaz.net/monitorul-oficial-102-2015/decizia-ccr-11-din-15012015
Citește mai mult
f) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei; g) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea terorismului; h) asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni; i) infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup; j) infracţiuni contra patrimoniului; k) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive şi materiilor explozive; I) falsificarea de monedă sau alte valori; m) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiile de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; n) infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc; o) trafic de migranţi; p) infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legătură cu infracţiunile de corupţie, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; q) infracţiuni de evaziune fiscală; r) infracţiuni privind regimul vamal; s) infracţiunea de bancrută frauduloasă; ş) infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice şi al mijloacelor de plată electronice; t) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană. (2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit; b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1). (3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul. (4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înţelege şi sumele de bani. (5) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, persoanele prevăzute la alin. (3). (6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora. (7) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării. (8) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate".Legislaţie conexă:
► Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Stras-bourg la 8 noiembrie 1990, ratificată prin Legea nr. 263/2002 (M. Of. nr. 353 din 28 mai 2002);
► Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea (J.O. L nr. 68 din 15 martie 2005).
Citește mai mult
infractorului. Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege. (2) în cazul prevăzut în alin. (1) lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia. (3) în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora. (4) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora. (5) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c). (6) Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale”.Legislaţie conexă:
► Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Stras-bourg la 8 noiembrie 1990, ratificată prin Legea nr. 263/2002 (M. Of. nr. 353 din 28 mai 2002);
► Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea (J.O. L nr. 68 din 15 martie 2005).