Art. 109 Noul Cod Penal Obligarea la tratament medical Regimul măsurilor de siguranţă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Regimul măsurilor de siguranţă
Regimul măsurilor de siguranţă
Art. 109
Obligarea la tratament medical
(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
(2) Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.
| ← Art. 108 Noul Cod Penal Categoriile măsurilor de siguranţă... | Art. 110 Noul Cod Penal Internarea medicală Regimul măsurilor... → |
|---|
Rog trimiterea răspunsului pe e/mail/ul meu
Cu mulțumiri!
în ceea ce priveşte durata tratamentului medical, legea nouă prevede două momente alternative, cel al însănătoşirii, prevăzut şi de C. pen. 1969, iar al doilea, inexistent în reglementarea anterioară, ameliorarea care înlătură starea de pericol. Reglementarea este firească, deoarece, nemaiexistând o stare de pericol, măsura de siguranţă luată faţă de făptuitor nu se mai justifică.
Măsura de siguranţă a obligării la tratament
Citește mai mult
medical este în principiu facultativă, însă legiuitorul o poate impune (spre exemplu, în cazul infracţiunii de contaminare venerică prevăzută de art. 353 NCP).Deşi NCP nu mai specifică expres, obligarea la tratament medical poate fi luată şi cu titlu provizoriu pe parcursul procesului penal, conform art. 245 şi urm. NCPP.
Citește mai mult
Dacă tratamentul medical ordonat de către instanţă nu este urmat, faţă de persoana respectivă se poate lua o măsură de siguranţă mai restrictivă, şi anume internarea medicală. Măsura de siguranţă analizată poate fi ordonată şi dacă persoana este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul urmând să îi fie administrat în stare de detenţie.Legea penală mai favorabilă. Art. 109 NCP a preluat în linii generale conţinutul art. 113 CP 1969. Singura diferenţă notabilă constă în împrejurarea că în noua reglementare nu s-a mai păstrat al patrulea alineat referitor la luarea acestei măsuri în mod provizoriu în cursul procesului penal. Soluţia este explicabilă prin faptul că norma la care s-a renunţat nu era în realitate o normă de drept penal substanţial, ci o normă procesual penală. în prezent, situaţia respectivă este reglementată de art. 245 şi art. 246 NCPP. Dincolo de această diferenţă importantă, ar mai fi de precizat că, în ceea ce priveşte durata măsurii de siguranţă, în Codul penal din 1969 se prevedea că aceasta durează până la însănătoşire, în timp ce în textul de lege analizat se prevede că ea durează până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Prin urmare, conform legii noi, măsura de siguranţă poate dura mai puţin. Pentru acest motiv, s-ar putea spune că legea nouă ar fi mai favorabilă. Totuşi, considerăm că acest lucru nu va putea fi stabilit decât în concret, în funcţie de toate împrejurările cauzei.
Lit. e) de la art. 108 a fost introdusă prin art. II pct. 1 din Legea nr. 63/2012.
Cu privire la executarea acestei măsuri de siguranţă, a se vedea art. 77 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi art. 566-568 şi art. 572 NCPP.
Art. 241. Prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătăţii.
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 113: „Obligarea la tratament medical. (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. (2) Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se
Citește mai mult
prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. (3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei. (4) Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii”.