Art. 168 Noul Cod Penal Condiţiile reabilitării judecătoreşti Dispoziţii comune
Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Dispoziţii comune
Dispoziţii comune
Art. 168
Condiţiile reabilitării judecătoreşti
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:
a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.
← Art. 167 Noul Cod Penal Calculul termenului de reabilitare... | Art. 169 Noul Cod Penal Efectele reabilitării de drept sau... → |
---|
Citește mai mult
puţin în parte în formula concentrată a actualei reglementări penale şi procesual penale; totuşi, noua reglementare tinde a fi mai favorabila, renunţând explicit la condiţia unei bune conduite (aşa cum era aceasta interpretată în doctrina şi jurisprudenţa anterioară).Condiţia negativă priveşte conduita fostului condamnat de a nu fi săvârşit o altă infracţiune pe durata termenului de reabilitare - dovada îndreptării comportamentului său, scopul pedepsei (prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni) fiind astfel atins-, condiţie distinctă de cea fixată prin art. 137 alin. (1) lit. a) CP 1969 („cel condamnat nu a suferit o nouă condamnare"), dar comună în reglementarea actuală condiţiei prevăzute şi în cazul reabilitării de drept. Deci, buna conduită se reflectă, de lege lata, în abţinerea de la conduite antisociale care desemnează propriu-zis acte infracţionale (iar nu şi altfel de manifestări, spre exemplu, contravenţionale). în vederea determinării cazurilor în care această condiţie este sau nu îndeplinită, a se vedea comentariul realizat la art. 165 NCP (în legătură cu cerinţa textului legal).
Cea de-a doua condiţie, pozitivă (corespondent în Codul penal din 1969: art. 137 alin. (1) lit. d) şi alin. (2)], se referă la achitarea integrală a cheltuielilor de judecată şi îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare (regula), ca dovadă a îndreptării comportamentului persoanei condamnate, prin executare sub aspectul laturii civile, sub rezerva neîndeplinirii acestora când persoana dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească (ipoteză în care rămâne la aprecierea instanţei dacă acordă reabilitarea sau dacă acordă un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate, în condiţiile art. 534 NCPP), precum şi sub rezerva renunţării (expresă şi de bunăvoie) la despăgubiri de către partea civilă.
Citește mai mult
renunţat la despăgubiri, sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare. (2) Când instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia de la lit. d), dar aceasta nu se datoreşte relei-voinţe a condamnatului, poate dispune reabilitarea”.