Art. 233 Noul Cod Penal Tâlhăria Tâlhăria şi pirateria
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Tâlhăria şi pirateria
Tâlhăria şi pirateria
Art. 233
Tâlhăria
Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
| ← Art. 232 Noul Cod Penal Sancţionarea tentativei Furtul | Art. 234 Noul Cod Penal Tâlhăria calificată Tâlhăria şi pirateria → |
|---|
Citește mai mult
fapte măsură controlului judiciar fiind la prima abatere, la aproximativ 3 luni de la acestea băiatul respectând normele si celor ce era supus ,semnătura și etc, fostul meu concubin la amenințat la telefon pe acesta și ia spus ca va veni sa ne omoare fapt pt care sa și prezentat la domiciliul meu dar nu a apucat sa între în curte și actualul concubin la lovit fiindu-i frica sa nu acționeze acesta primul văzând ca încearcă sa scoată ceva din buzunar ,el fiind traumatizat de moartea tatălui său prin care sa produs în urma cu câteva luni pana în acest incident în cauza fiind omorât de un alt bărbat cu cuțitul...momentan se afla pe arest pt 29 de zile ,ce sfaturi imi puteți oferi și ce as putea sa fac mai departe va rog din suflet sa ma ajutați! Cu respect ! Va mulțumesc!Ceea ce rămâne neschimbat este că, la fel ca în vechea reglementare, şi în cea nouă, actuală, tâlhăria este o infracţiune complexă, ce absoarbe în conţinutul ei infracţiunile de furt, ameninţare, lovire sau alte violenţe. Diferenţa o reprezintă faptul că în noul Cod
Citește mai mult
penal ameninţarea constă în fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei sau a altei persoane (art. 206 NCP), pe când în vechea reglementare săvârşirea infracţiunii sau a faptei păgubitoare cu care se ameninţă putea fi îndreptată doar împotriva persoanei ameninţate, a soţului sau a unei rude apropiate a acesteia (art. 193 CP 1969).Infracţiunea de tâlhărie poate fi comisă şi prin întrebuinţarea de violenţe şi în determinarea acestei noţiuni trebuie făcută trimitere la infracţiunea de lovire sau alte violenţe astfel cum ea este reglementată în noul Cod penal (art. 193). Un alt argument în sprijinul ideii de absorbţie a infracţiunii de lovire sau alte violenţe în forma simplă a infracţiunii analizate este reprezentat de reglementarea separată ca formă calificată a tâlhăriei care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei. în ceea ce priveşte infracţiunea de lovire sau alte violenţe, şi aceasta a primit o reglementare diferită în noul Cod penal, care implică o arie mai largă de sancţionare a faptelor îndreptate împotriva integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei, preluând unele fapte al căror rezultat conducea, în Codul penal din 1969, la încadrarea faptei ca vătămare corporală sau chiar vătămare corporală gravă. Astfel, lovirea sau alte violenţe presupune ca rezultat, în forma simplă (alin. (1) al art. 193 NCP), doar producerea de suferinţe fizice (neexistând nicio o deosebire faţă de reglementarea anterioară), dar în forma agravată (art. 193 alin. (2) NCP] impune ca rezultat producerea unor leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile (spre deosebire de Codul penal din 1969, unde rezultatul putea fi doar o vătămare ce necesita cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale).
Legea penală mai favorabilă. Dacă ne referim la regimul sancţionator, limitele de pedeapsă prevăzute în noul Cod penal pentru infracţiunea de tâlhărie sunt mai scăzute, ceea ce înseamnă că aceasta este reglementarea mai favorabilă. în prezent, tâlhăria în formă simplă este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, pe când în Codul penal din 1969 pedeapsa era închisoarea de la 3 la 18 ani. în privinţa pedepselor complementare, trebuie ţinut cont de dispoziţia potrivit căreia, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele complementare se aplică potrivit legii care a fost determinată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.