Art. 235 Noul Cod Penal Pirateria Tâlhăria şi pirateria
| Comentarii |
|
Tâlhăria şi pirateria
Art. 235
Pirateria
(1) Furtul comis, prin violenţă sau ameninţare, de către o persoană care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi capturarea unei nave aflate în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori eşuarea acesteia, în scopul de a-şi însuşi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord.
(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave.
| ← Art. 234 Noul Cod Penal Tâlhăria calificată Tâlhăria şi pirateria | Art. 236 Noul Cod Penal Tâlhăria sau pirateria urmată de... → |
|---|
Dacă în Codul penal din 1969 legiuitorul folosea, pentru a determina elementul material al faptei, termenul de „jefuire prin acte de violenţă", fără a explica exact conţinutul acestei acţiuni, în noul Cod penal se arată expres că suntem în prezenţa unei tâlhării, determinându-se elementul material al pirateriei ca fiind „furtul comis prin violenţă sau ameninţare". Chiar dacă terminologia folosită
Citește mai mult
în cele două reglementări este diferită, din punct de vedere al elementului material, suntem în prezenţa aceleiaşi fapte, şi anume tâlhăria săvârşită pe o navă sau împotriva unei nave aflate în marea liberă.Ceea ce este diferit în noul Cod penal este optica legiuitorului în privinţa subiectului activ al infracţiunii. Acesta trebuie să fie o persoană care face parte din echipajul sau din pasagerii navei. în Codul penal din 1969, subiectul activ al infracţiunii de piraterie era reprezentat de o pluralitate de făptuitori, textul de incriminare impunând ca fapta să fie săvârşită de „echipajul sau pasagerii unei nave".
Există diferenţe şi în privinţa elementului material, deoarece folosirea violenţei conduce la absorbţia în conţinutul infracţiunii de piraterie a unor fapte de violenţă mai grave decât cele care intrau în conţinutul infracţiunii astfel cum era prevăzută în codul anterior, diferenţă care rezultă din modul în care este reglementată în noul Cod penal infracţiunea de lovire sau alte violenţe. O altă deosebire ce priveşte actele de violenţă se referă la faptul că noua reglementare nu mai impune condiţia ca acestea să fie săvârşite în scopuri personale, nu mai condiţionează existenţa jefuirii de scopuri personale, cum era prevăzut în Codul penal din 1969.
în alin. (2) al art. 235 NCP este reglementată o altă modalitate a infracţiunii de piraterie, care reprezintă o incriminare nouă, ce constă în capturarea unei nave aflate în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori eşuarea acesteia, în scopul de a-şi însuşi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord. Fapta este reglementată ca o modalitate a infracţiunii de piraterie, întrucât ceea ce primează este scopul patrimonial urmărit de autor, şi nu capturarea sau naufragierea navei. Acestea sunt modalităţile prin care se urmăreşte însuşirea încărcăturii sau tâlhărirea persoanelor aflate la bordul unei nave.
în alin. (3) al art. 235 NCP este prevăzută forma agravată a infracţiunii, ce constă în pirateria care a avut ca urmare vătămarea corporală, formă ce apărea şi în vechea reglementare. Conţinutul celor două agravante nu este însă identic, deoarece vătămarea corporală din noul Cod penal nu presupune aceleaşi urmări ca acelea prevăzute pentru vătămarea corporală gravă astfel cum era reglementată în Codul penal din 1969.
Dispoziţiile alin. (4) al art. 235 NCP sunt identice cu cele din alin. (4) al art. 212 CP 1969 şi asimilează infracţiunii de piraterie astfel de fapte care sunt comise pe o aeronavă sau între aeronave şi nave.
Legea penală mai favorabilă. Din punct de vedere al regimului sancţionator, pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi (3) există o reducere a limitei maxime a pedepsei, ceea ce imprimă legii noi un caracter favorabil. Astfel, pentru pirateria în formă simplă, maximul special scade de la 18 ani la 15 ani închisoare, iar pentru pirateria în formă agravată maximul special scade de la 20 de ani la 15 ani închisoare. Pentru ambele forme ale infracţiunii se prevede însă aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
în privinţa faptei prevăzute în alin. (2), care reprezintă o incriminare nouă, nu se pune probleme legii mai favorabile.
Citește mai mult
aplica în mod corespunzător şi când infracţiunea de piraterie s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave”.Legislaţie conexă: art. 101 - „Definiţia pirateriei” din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, precum şi Acordul referitor la aplicarea părţii a Xl-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994, ambele ratificate prin Legea nr. 110/1996 (M. Of. nr. 300 din 21 noiembrie 1996).