Art. 243 Noul Cod Penal Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
Comentarii |
|
Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
Art. 243
Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
← Art. 242 Noul Cod Penal Gestiunea frauduloasă Infracţiuni... | Art. 244 Noul Cod Penal Înşelăciunea Infracţiuni contra... → |
---|
Citește mai mult
lasat sub stergatorul de parbriz INTREBARE ! AVEA EL VOIE SA LE PRZINTE IN INSTANTA ? CE INFRACTIUNE A SAVIRSIT ?La aliniatul (3) se spune ca impacarea inlatura raspunderea penala. Deci chiar daca trec mai mult de 10 zile, dar nu ai stiut cine este proprietarul, te intalnesti cu el dupa 14 zile sa zicem, daca ii restitui de buna voie bunul, (fara sa pui conditii sau sa ceri bani), proprietarul te iarta, nu mai faci puscarie...
în ceea ce priveşte varianta tip, infracţiunea are un conţinut identic cu acela prevăzut în vechiul Cod penal şi nu exista diferenţe nici în privinţa regimului sancţionator.
Varianta asimilată prezintă diferenţe faţă de reglementarea din Codul penal din 1969. Ca
Citește mai mult
element de continuitate, se păstrează posibilitatea săvârşirii faptei prin însuşirea pe nedrept a bunului mobil ajuns din eroare în posesia făptuitorului. Noul Cod penal adaugâ însă faptei săvârşite în această modalitate şi situaţia în care bunul ajunge în mod fortuit în posesia făptuitorului şi apoi este însuşit pe nedrept de acesta. Aşadar, pentru sancţionarea tuturor faptelor de însuşire a bunului găsit, noua reglementare incriminează şi situaţia în care bunul, în mod accidental, cu totul întâmplător, ajunge în posesia făptuitorului, care hotărăşte să îl facă al său.Un alt element de noutate este reprezentat de posibilitatea săvârşirii faptei în varianta asimilată prin nepredarea bunului, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, în termen de 10 zile din momentul în care acesta şi-a dat seama că bunul nu îi aparţine. Astfel, este sancţionată şi starea de pasivitate a făptuitorului care, deşi a realizat că bunul nu este al său, nici nu îl însuşeşte, dar nici nu face demersurile necesare pentru a-l restitui, prevăzându-se exact termenul la împlinirea căruia se consumă infracţiunea. în lipsa prevederii acestei modalităţi de săvârşire a infracţiunii, se putea ajunge la situaţia - care fusese deja semnalată în literatura de specialitate - ca bunul să fie păstrat oricât şi chiar să nu fie restituit niciodată, cu condiţia ca făptuitorul să nu realizeze un act de luare în stăpânire, fără a putea fi atrasă răspunderea penală a acestuia.
în ceea ce priveşte aspectele procesuale, dacă în privinţa punerii în mişcare a acţiunii penale nu există diferenţă de reglementare, întrucât se menţine punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale, în privinţa stingerii procesului penal apare o modificare, deoarece prin prevederile art. 243 alin. (3) NCP este permisă împăcarea, ca modalitate de stingere a procesului penal.
Legea penala mai favorabilă. Cu privire la condiţiile de incriminare, noul Cod penal este mai sever, deoarece în varianta asimilată prevede şi alte modalităţi de săvârşire a infracţiunii şi lărgeşte sfera posibilităţilor prin care bunul poate ajunge în posesia făptuitorului. Nu există însă deosebiri în privinţa regimului sancţionator între vechea şi noua reglementare.
Referitor la aspectele procesuale, noul Cod penal constituie o reglementare mai favorabilă, deoarece permite împăcarea ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale.