Art. 245 Noul Cod Penal Înşelăciunea privind asigurările Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

CAPITOLUL III
Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

Art. 245

Înşelăciunea privind asigurările

(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 245 Noul Cod Penal Înşelăciunea privind asigurările Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii




Ricarda Adam 27.07.2016
înşelăciunea privind asigurările constituie o infracţiune nouă, a cărei necesitate rezultă din dezvoltarea pieţei asigurărilor şi din creşterea faptelor prin care, în nod nelegal, se încearcă obţinerea sumei asigurate.

Infracţiunea este reglementată într-o variantă tip şi într-o variantă atenuată. Deşi forma tip cunoaşte ca element material posibilitatea săvârşirii prin acţiuni tipice infracţiunii de distrugere (distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntre-buinţare), fapta reprezintă o variantă a infracţiunii de înşelăciune, şi nu a celei de distrugere. Explicaţia rezidă în valoarea
Citește mai mult socială ocrotită prin incriminarea faptei, aceea a încrederii şi bunei-credinţe care trebuie să guverneze raporturile patrimoniale din domeniul asigurărilor01.

Dacă în cazul formei simple obiectul material al faptei îl reprezintă bunul asigurat, în cazul formei atenuate făptuitorul acţionează asupra propriului corp, în scopul obţinerii sumei asigurate.

în ambele variante, infracţiunea este săvârşită cu intenţie directă, calificată de scopul urmărit de făptuitor şi prevăzut expres în lege. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca făptuitorul să obţină suma asigurată, ci doar să acţioneze având acest scop. în cazul în care acţiunile făptuitorului nu au fost determinate de scopul obţinerii sumei asigurate, lipsa acestui element constitutiv împiedică tragerea la răspundere penală.

în ceea ce priveşte aspectele procesuale, este posibilă împăcarea, ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale.

Legea penală mai favorabilă. În condiţiile în care infracţiunea incriminată de art. 245 NCP nu are corespondent în Codul penal din 1969, nu se va pune nici problema legii penale mai favorabile.
Răspunde