Art. 289 Noul Cod Penal Luarea de mită Infracţiuni de corupţie
| Comentarii |
|
Infracţiuni de corupţie
Art. 289
Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 288 Noul Cod Penal Neexecutarea sancţiunilor penale... | Art. 290 Noul Cod Penal Darea de mită Infracţiuni de corupţie → |
|---|
în noua reglementare, infracţiunea de luare de mită este prevăzută în doua variante, varianta tip [cea de la alin. (1) al art. 289] şi varianta asimilată (cea de la alin. (2) al art. 289).
Conţinutul normativ al infracţiunii din noul Cod penal a preluat, în mare parte, textul de incriminare din Codul penal din 1969, însă analiza comparativă a celor două texte de incriminare permite remarcarea unor modificări ce au fost
Citește mai mult
aduse, în principal, asupra laturii obiective şi a laturii subiective a infracţiunii examinate. Astfel, dintre cele patru modalităţi alternative de realizare a elementului material al laturii obiective prevăzute în reglementarea anterioară, au fost preluate doar trei (pretinderea, primirea şi acceptarea promisiunii), renunţându-se la modalitatea nerespingerii promisiunii. Deşi, aparent, s-ar putea crede că prin această renunţare a fost restrânsă aria de incriminare, în realitate nu este aşa.întrucât acceptarea tacită echivalează cu nerespingerea promisiunii primite de către făptuitor.
Obiectul acţiunii de pretindere, primire ori acceptare a rămas neschimbat, putând fi format din bani sau alte foloase, această din urmă noţiune având un sens larg, incluzând orice avantaj sau beneficiu de natură patrimonială ori nepatrimonială.
O altă modificare adusă constă în aceea că pretinderea, primirea ori acceptarea de bani sau alte foloase se poate face şi în beneficiul unei alte persoane, nu doar în interesul propriu al făptuitorului. O astfel de posibilitate nu era expres prevăzută în norma corespondentă din Codul penal din 1969, însă în noua reglementare legiuitorul a ţinut să o menţioneze explicit, folosind expresia „pentru sine sau pentru altul".
O modificare esenţială a intervenit în privinţa legăturii dintre acţiunea făptuitorului de pretindere, primire ori acceptare a promisiunii şi actul ce reprezintă contraprestaţia pe care acesta se angajează să o aibă. Astfel, dacă în reglementarea anterioară era utilizată expresia „în scopul...", în noul Cod penal aceasta a fost înlocuită cu sintagma „în legătură cu...". Deşi aparent nesemnificativă, această înlocuire are două consecinţe importante, respectiv:
a) nemaifiind prevăzut un scop determinat, latura subiectivă a infracţiunii analizate include, alături de intenţia directă, şi intenţia indirectă, ca formă a vinovăţiei (în reglementarea anterioară, luarea de mită se comitea doar cu intenţie directă);
b) în condiţiile în care scopul săvârşirii faptei trebuia să existe în momentul comiterii acesteia, în absenţa din norma de incriminare a unui scop, rezultă că pretinderea, primirea sau acceptarea de bani sau alte foloase poate avea loc şi ulterior momentului îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării, întârzierii îndeplinirii ori îndeplinirii contrare a unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale făptuitorului.
Consecinţa acestei modificări constă în aceea că, în toate situaţiile în care un funcţionar public ia mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea îndeplinirii ori îndeplinirea contrară a unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, fapta sa va fi calificată ca luare de mită, nemaipunându-se problema distincţiei dintre luarea de mită şi primirea de foloase necuvenite (infracţiune prevăzută în art. 256 CP 1969). Credem că aceasta este şi raţiunea pentru care în noul Cod penal nu a mai fost incriminată distinct fapta de primire de foloase necuvenite.
Referitor la contraprestaţia funcţionarului public, se remarcă adăugarea unei noi conduite, aceea a urgentării îndeplinirii actului care intră în sfera atribuţiilor de serviciu ale făptuitorului, conduită pe care nu o regăsim în norma de incriminare anterioară.
Dacă în Codul penal din 1969 infracţiunea de luare de mită era prevăzută într-o formă simplă şi una agravată, în noua reglementare s-a renunţat la forma agravată şi, ca element de noutate, a fost prevăzută o variantă asimilată, ce presupune săvârşirea luării de mită de către o persoană care exercită o profesie de interes public (art. 175 alin. (2) NCP], dar numai în ipoteza în care fapta este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle
sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin introducerea acestei forme asimilate a fost rezolvată controversa existentă sub Codul penal din 1969 dacă notarul public, executorul judecătoresc sau alte persoane care exercită o funcţie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială din partea autorităţilor publice, poate fi sau nu autor al luării de mită.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 308 NCP, subiect activ al infracţiunii de luare de mită poate fi şi persoana care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice.
O altă modificare adusă de noua reglementare constă în prevederea ca pedeapsă complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică [ceea ce atrage şi interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, conform art. 66 alin. (2) NCP] ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost săvârşită fapta. Prin introducerea acestei sancţiuni penale s-a urmărit îmbunătăţirea prevenţiei generale.
Se remarcă faptul că în noua reglementare a fost menţinută dispoziţia referitoare la confiscarea specială care, la fel ca şi în reglementarea anterioară, are ca obiect banii, valorile sau alte bunuri ce au fost primite ori echivalentul acestora, atunci când ele nu se mai găsesc.
în privinţa pedepsei principale prevăzute de lege, se constată o reducere a limitei maxime a închisorii de la 12 la 10 ani, în timp ce limita minimă a fost menţinută la 3 ani.
Legea penală mai favorabilă. Prin regimul de sancţionare, legea nouă este mai favorabilă, întrucât limita maximă a pedepsei închisorii este redusă comparativ cu cea din legea veche.
► Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (M. Of. nr. 219 din 18 mai 2000);
► Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată prin Legea nr. 27/2002 (M. Of. nr. 65 din 30 ianuarie 2002);
► Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată prin Legea nr. 365/2004 (M. Of. nr. 903 din 5 octombrie 2004).
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 254: „Luarea de mită. (1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori
Citește mai mult
primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.