Art. 307 Noul Cod Penal Deturnarea de fonduri Infracţiuni de serviciu
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Infracţiuni de serviciu
Infracţiuni de serviciu
Art. 307
Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseşte.
| ← Art. 306 Noul Cod Penal Obţinerea ilegală de fonduri... | Art. 308 Noul Cod Penal Infracţiuni de corupţie şi de... → |
|---|
In cazul în care într-o asociație de locatari, sau cerut banii pentru plata unui avocat la un proces și acești banii au fost recuperați de asociație dar nu au mai fost returnați locatarilor, ci distribuiți de presedintă și comitetul executiv în fondul de reparații al blocului , este sau nu deturnare de fonduri?
corupţie şi art. 303 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu aplicabilitate în materia fondurilor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei şi, respectiv, a fondurilor din domeniul sănătăţii publice.
în noul Cod
Citește mai mult
penal, conţinutul normativ al infracţiunii analizate a suferit unele modificări, care au condus la o definiţie mult mai clară şi concisă comparativ cu cea din reglementarea anterioară.Mai întâi, se remarcă faptul că fost schimbat locul alocat infracţiunii de deturnare de fonduri, care, în noul Cod penal, a fost încorporată în grupul infracţiunilor de serviciu, în condiţiile în care în Codul penal din 1969 era plasată între infracţiunile la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice.
Conţinutul normativ al infracţiunii din noua reglementare o păstrat parte din elementele din vechea reglementare, în timp ce pe altele fie le-o adăugat, fie le-o eliminat.
în ambele reglementări, fapta constă în schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice. Condiţia esenţială necesară pentru existenţa infracţiunii, arătată expres în norma de incriminare din ambele Coduri penale, este aceea ca schimbarea destinaţiei să aibă loc fără respectarea prevederilor legale.
în noul Cod penal, s-a prevăzut în mod expres ca fondurile băneşti sau resursele materiale a căror destinaţie este schimbată să fie dintre acelea alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice. Rezultă că infracţiunea de deturnare de fonduri nu poate fi reţinută atunci când schimbarea destinaţiei a vizat fonduri băneşti sau resurse materiale alocate unor persoane juridice de drept privat.
Dacă incriminarea din Codul penal din 1969 cerea ca fapta să cauzeze o perturbare a activităţii economico-financiare sau să producă o pagubă unui organ ori unei instituţii de stat sau unei alte instituţii dintre acelea la care se referea art. 145 din actul normativ arătat, în noul Cod penal, cerinţa nu mai este prevăzută în textul de incriminare. Prin această eliminare, se reţine că existenţa infracţiunii nu mai este condiţionată de producerea unui rezultat, ceea ce înseamnă că deturnarea de fonduri a devenit o infracţiune de pericol.
Ca element de noutate, se constată că a fost prevăzută şi o variantă asimilată a infracţiunii analizate, care constă în acţiunea de schimbare a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice, cu încălcarea prevederilor legale.
Deosebirea dintre varianta tip şi cea asimilată constă în aceea că, în primul caz, nu interesează sursa fondurilor folosite într-un alt scop decât cel stabilit, pe când, la forma de la alin. (2) al art. 307, valoarea materială trebuie să provină din finanţări obţinute sau garantate din fonduri publice.
Forma agravată a infracţiunii de deturnare de fonduri din Codul penal din 1969, care constă în producerea de consecinţe deosebit de grave, se regăseşte şi în noul Cod penal, diferenţa fiind remarcată în privinţa regimului sancţionator.
Dacă în norma corespondentă din Codul penal din 1969 era incriminată doar forma consumată a faptei de deturnare de fonduri, în noul Cod penal a fost adusă o modificare în această privinţă, prevăzându-se că tentativa se pedepseşte.
Legea penala mai favorabilă. Prin condiţiile de incriminare, legea veche este mai favorabilă, întrucât conţinea cerinţa referitoare la producerea unui rezultat material al faptei şi, totodată, nu prevedea sancţionarea tentativei.
Prin regimul sancţionator, pentru faptele încadrabile în varianta tip a infracţiunii de deturnare de fonduri, mai favorabilă este tot legea veche, unde limita minimă specială este mai mică faţă de cea din legea nouă, iar pentru faptele încadrabile în forma agravată a deturnării de fonduri, legea nouă este mai favorabilă.
Legislaţie conexă: art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (M. Of. nr. 219 din 18 mai 2000).