Art. 304 Noul Cod Penal Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice Infracţiuni de serviciu
Comentarii |
|
Infracţiuni de serviciu
Art. 304
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
← Art. 303 Noul Cod Penal Divulgarea informaţiilor secrete de... | Art. 305 Noul Cod Penal Neglijenţa în păstrarea... → |
---|
Citește mai mult
conţinutul său au corespondent în reglementarea anterioară.Atunci când informaţiile secrete de serviciu sau nedestinate publicităţii sunt consemnate sau stocate pe un document, respectiv pe un suport electronic sau de orice alt fel, infracţiunea va avea şi un obiect material, care va consta în acel document ori suport.
în varianta tip a infracţiunii [alin. (1)1, subiect activ nu poate fi decât un funcţionar public sau un alt salariat care, datorită atribuţiilor sale de serviciu, ajunge să cunoască informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii. în varianta asimilată a infracţiunii [alin. (2)], subiectul activ poate fi orice persoană care a luat cunoştinţă de informaţiile secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, în orice altă modalitate decât datorită atribuţiilor de serviciu.
Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana - fizică sau juridică - ale cărei interese sau activitate sunt lezate ca urmare a acţiunii de divulgare.
în toate cele trei variante normative, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune de divulgare, care semnifică darea în vileag, aducerea la cunoştinţa unor persoane care nu sunt autorizate să ştie, să afle anumite informaţii. Divulgarea trebuie să se facă fără drept şi să se refere la informaţii secrete de serviciu sau la informaţii care nu sunt destinate publicităţii.
Urmarea imediata constă în afectarea intereselor sau activităţii unei persoane fizice sau juridice, iar în cazul formei agravate, în comiterea unei infracţiuni împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor [alin. (3) teza I] ori în săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra vieţii [alin. (3) teza a II-a].
Potrivit dispoziţiilor art. 309 NCP, atunci când acţiunea de divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii a produs consecinţe deosebit de grave, fapta dobândeşte caracter agravat.
Legea penală mai favorabilă. în condiţiile în care divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice este o incriminare nouă, care a preluat doar anumite componente din conţinutul unor infracţiuni din vechea reglementare, nu există element de comparaţie, situaţie în care problema legii mai favorabile nu poate fi pusă.
Legea nr. 682/2002: art. 20: „(1) Fapta de a divulga cu intenţie
Citește mai mult
identitatea reală, domiciliul ori reşedinţa martorului protejat, precum şi alte informaţii care pot duce la identificarea acestuia, dacă sunt de natură să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea martorului protejat, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani dacă: a) fapta a fost săvârşită de către o persoană care a luat cunoştinţă de aceste date în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu; b) s-a cauzat martorului protejat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii. (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. (4) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) lit. a) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani”.