Art. 354 Noul Cod Penal Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit Infracţiuni contra sănătăţii publice
| Comentarii |
|
Infracţiuni contra sănătăţii publice
Art. 354
Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit
(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o altă persoană decât cea prevăzută în alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
| ← Art. 353 Noul Cod Penal Contaminarea venerică Infracţiuni... | Art. 355 Noul Cod Penal Răspândirea bolilor la animale sau... → |
|---|
Noua reglementare preia, în varianta simplă a infracţiunii, condiţiile incriminării din reglementarea
Citește mai mult
anterioară, cu adăugarea şi prevederea expresă a condiţiei ca transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit să se realizeze „prin orice mijloace". Această menţiune subliniază faptul că maladia nu este transmisă sau contractată exclusiv prin relaţii sexuale, ci şi prin alte modalităţi de infectare, asigurându-se sancţiunea legii penale pentru toate situaţiile în care persoana care ştie că suferă de această boală o transmite altei persoane.O nouă incriminare o reprezintă prevederea variantei agravate din alin. (2) al art. 354 NCP, care are în vedere sancţionarea mai gravă a transmiterii sindromului imunodeficitar dobândit de o altă persoană decât cea prevăzută în alin. (l).în literatura de specialitate11 s-a apreciat că subiectul activ în această situaţie este orice persoană responsabilă penal, în afară de persoana infectată cu sindromul imunodeficitar dobândit. Apreciem totuşi că, interpretând exact dispoziţiile legale în această privinţă (care impun ca persoana să nu sufere sau să nu ştie că suferă de boală), subiect activ poate fi şi o persoană care suferă de această boală, dar care nu cunoaşte încă faptul că este infectată şi care, prin orice mijloace, a transmis boala altei persoane (de exemplu, prin înţeparea cu o seringă despre care ştia că fusese folosită de o persoană infectată).
Subiectul activ calificat reprezintă motivul incriminării distincte şi mai grave a acestei fapte. Dacă în legislaţia anterioară persoana care nu suferea de această boală şi care o transmitea altora nu putea fi sancţionată, de vreme ce nu îndeplinea
condiţia necesară pentru existenţa autorului infracţiunii, în noul Cod penal sunt avute în vedere toate situaţiile de transmitere, cu intenţie, a acestei maladii. Se face distincţie între fapta săvârşită de persoana care ştie că suferă de această boală şi altă persoană, iar tratamentul sancţionator este mai aspru în cazul în care persoana care nu este infectată săvârşeşte fapta. Sancţiunea mai blândă a legii penale faţă de autorul infracţiunii care suferă de afecţiunea menţionată se justifică prin înţelegerea situaţiei speciale în care se află acesta, care îi poate determina anumite reacţii ce îl fac să acţioneze nesăbuit.
Din punct de vedere subiectiv, este necesar pentru existenţa agravantei ca autorul să acţioneze cu intenţie, directă sau indirectă, să prevadă şi să urmărească sau măcar să accepte posibilitatea că, prin acţiunea sa, va transmite sindromul unei alte persoane. Infracţiunea săvârşită din culpă este incriminată distinct ca o variantă atenuată a infracţiunii.
O altă formă agravată incriminată de noul Cod penal, care nu are corespondent în reglementarea anterioară, este prevăzută în alin. (3) şi priveşte situaţia în care prin faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) s-a produs moartea victimei. Rezultatul produs ca urmare a acţiunii făptuitorului este cel care imprimă faptei un caracter mai grav şi care determină sancţionarea mai aspră a acesteia.
Varianta atenuată a infracţiunii reglementată prin dispoziţiile art. 354 alin. (4) NCP se referă numai la situaţia prevăzută în alin. (2), inclusivîn cazul în care această faptă a produs moartea victimei, dar în care autorul acţionează din culpă.
Dispoziţiile alin. (5) al art. 345 NCP prevăd sancţionarea tentativei faptelor prevăzute în alin. (1) şi (2). în vechea reglementare, tentativa infracţiunii nu era incriminată.
Legea penală mai favorabilă. în privinţa condiţiilor de incriminare, noul Cod penal conţine reglementări mai severe, de vreme ce extinde incriminarea şi la situaţii care nu erau prevăzute în vechea reglementare şi prevede şi sancţionarea tentativei pentru fapta săvârşită în forma simplă.
în ceea ce priveşte condiţiile de sancţionare pentru forma simplă a infracţiunii care are corespondent în Codul penal din 1969, având în vedere că prevede un regim sancţionator mai blând, cu limite reduse ale pedepsei închisorii, noul Cod penal conţine dispoziţii mai favorabile decât cele prevăzute în reglementarea anterioară.