Art. 368 Noul Cod Penal Instigarea publică Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
Art. 368
Instigarea publică
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
| ← Art. 367 Noul Cod Penal Constituirea unui grup infracţional... | Art. 369 Noul Cod Penal Incitarea la ură sau discriminare... → |
|---|
Noul Cod penal a preluat doar o parte din conţinutul incriminării prevăzute la art. 324 CP 1969. Mai concret, dintre cele trei variante prevăzute în acest text - instigarea publică [alin. (1)1, apologia simbolică [alin. (4)j şi apologia reală [alin. (5)] -, în noua reglementare a fost preluată, cu unele deosebiri, doar instigarea publică, faptele de apologie a infracţiunilor fiind dezincriminate.
în condiţiile în
Citește mai mult
care în noul Cod penal se regăseşte numai fapta de instigare publică, denumirea marginală a noului text de incriminare a fost adaptată conţinutului infracţiunii şi astfel a ajuns sa difere faţă de cea a normei corespondente din Codul penal din 1969.O examinare comparativă a textelor din noul şi vechiul Cod penal care incriminează fapta de instigare publică permite constatarea atât a unor asemănări, cât şi a unor deosebiri.
Ca şi în reglementarea anterioara, acţiunea incriminată constă într-o îndemnare a publicului la o comportare ilicită, acţiune ce poate fi realizată prin orice mijloace, legiuitorul indicând, cu titlu de exemplu, două astfel de mijloace, respectiv verbal şi în scris. De observat că aceleaşi mijloace erau precizate exemplificativ şi în norma corespondentă din Codul penal din 1969, cu diferenţa că „viul grai" a fost înlocuit cu sinonimul „verbal".
în literatura juridică referitoare la Codul penal din 1969 s-a arătat că îndemnul înseamnă mai puţin decât o determinare, în sensul că nu implică obligaţia adoptării hotărârii de către persoana vizată.
Deosebirea semnificativă intervenită în conţinutul infracţiunii analizate priveşte obiectul acţiunii de îndemnare. Astfel, dacă în reglementarea anterioară îndemnul se putea referi fie la nerespectarea legilor, fie la săvârşirea de infracţiuni, în noua reglementare îndemnul trebuie să se refere exclusiv la săvârşirea de infracţiuni. în
absenţa unei precizări a legii, infracţiunea la a cărei săvârşire este îndemnat publicul poate fi oricare dintre infracţiunile prevăzute de legislaţia penală română, indiferent de gravitate. Textul de incriminare nu cere ca infracţiunea la care se referă îndemnul să fie determinată, ceea ce înseamnă că acţiunea de stimulare a publicului poate privi şi săvârşirea de infracţiuni în general.
Prin modificarea adusă obiectului acţiunii de îndemnare s-a produs o restrângere a ariei de incriminare comparativ cu reglementarea din Codul penal din 1969.
Alături de varianta tip a infracţiunii de instigare publică este prevăzută şi o variantă agravată, care se referă la subiectul activ al infracţiunii. Astfel, potrivit alin. (2) al textului de incriminare, fapta de instigare publică este mai gravă atunci când este comisă de un „funcţionar public", în sensul dispoziţiilor art. 175 NCP. Varianta agravată din noua reglementare diferă de cea prevăzută în art. 324 alin. (2) CP 1969, care, deşi privea tot subiectul activ al infracţiunii, cerea condiţii suplimentare, respectiv să fie un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori o persoană care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă.
în ceea ce priveşte regimul sancţionator, se remarcă faptul că limitele speciale ale pedepsei închisorii, atât în cazul variantei tip, cât şi al variantei agravate, au fost menţinute şi, de asemenea, au fost păstrate şi cele două dispoziţii prin care se derogă de la regimul de sancţionare prevăzut în norma de incriminare. Astfel, potrivit alin. (1) şi (2) ale textului, sancţiunea aplicată făptuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. Credem că această limitare priveşte maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat.
Potrivit alin. (3) al textului, în ipoteza în care instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, sancţionarea penală a făptuitorului se va realiza în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. într-o atare situaţie, pedeapsa aplicabilă făptuitorului poate fi mai mică sau mai mare decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea de instigare publică.
Legea penală mai favorabilă. Prin condiţiile de incriminare, legea nouă este mai favorabilă, întrucât a exclus din aria de incriminare fapta de îndemnare a publicului la nerespectarea prevederilor legale. Prin regimul de sancţionare, în cazul formei simple, mai favorabilă este legea nouă, deoarece prevede alternativ şi pedeapsa amenzii, iar în cazul formei agravate, mai favorabilă este legea veche, întrucât nu prevedea pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
Citește mai mult
coinstigatorii revoltati declara intr-o emisiune tv ca ”violatorii trebuie sa moara”, in ideea de a fi ucisi indiferent de soarta juridica a dosarului aflat pe rolul instantei. In aceste cazuri concrete pot fi retinute sub aspect infractional instigarea la ura impotriva acuzatilor sau instigare publica pur si simplu sau incercarea de a determina savarsirea unor infractiuni sau sau..? nu de alta dar nu e vorba de numai de linsaj mediatic ci si de instigarea calara la unul care facea referire si indemna prin tv ca alti infractori din inchisori sa-i "pedepseasca" sau clanul cordunenilor sau alti batausi cu renume care ii dadeau mare satisfactie Mariei Coman de la Antena 3 care isi si imagina "violatorii" din Vaslui striviti in bataie pana la moarte. Nu credeti ca noul Cod Penal e total deficitar la astfel de fapte de instigare publica la vendeta sau la yoy felul de cauze cu mare astutie sub aspectul posibilitatilor de incadrare juridicaCorespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 324 alin. (1)-(3): „Instigarea publică şi apologia infracţiunilor. (1) Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori
Citește mai mult
de către o persoană din cele prevăzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. (3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune”.Legislaţie conexă:
► art. 30 alin. (7) C. Rom.;
► art. 33^2 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului (M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004).