Art. 369 Noul Cod Penal Incitarea la ură sau discriminare Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
Art. 369
Incitarea la ură sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
| ← Art. 368 Noul Cod Penal Instigarea publică Infracţiuni contra... | Art. 370 Noul Cod Penal Încercarea de a determina săvârşirea... → |
|---|
Au platit in alte trei cazuri asemanatoare. Motiveaza prima data: "- Comisiile de fond funciar nu au personalitate juridica….neputand incasa sau efectua plati” ; a doua oara, dupa aprox. 5 luni:
" - solicitarea dumneavoastra privind cheltuielile de judecata a fost respinsa de consiliul local".
Dat fiind dovada a trei plati prin HCL ( hot. comisiei locale) publicate si ulterior interzis accesul la Monitorul oficial al comunei, se incadreaza acest caz al meu la DISCRIMINARE ?
Rog un raspuns pe adresa de e-mail
Multumesc
Succes!
Multumesc
Va rog sa imi spuneti unde as putea face o plangere in acest sens ,fapta incadrata la art.369 din noul cod penal,cu amenintari la persoana.
Multumesc.
Denumirea marginală a textului de incriminare din noul Cod penal a fost armonizată cu conţinutul juridic al infracţiunii, ceea ce a condus la o redenumire.
Deşi conţinutul juridic al incitării la ură sau discriminare este diferit faţă de cel al instigării la discriminare, aceste două infracţiuni, în esenţă, interzic o aceeaşi conduită antisocială.
Pentru început, se constată că, atât în cuprinsul denumirii marginale, cât şi în textul de
Citește mai mult
incriminare, termenul de „instigare" utilizat în Codul penal din 1969 a fost înlocuit cu cel de „incitare". în condiţiile în care aceşti doi termeni - incitare şi instigare - sunt sinonimi, înlocuirea operată poate fi explicată prin aceea că s-a dorit evitarea utilizării noţiunii de „instigare" datorită semnificaţiei pe care aceasta o are în legea penală, respectiv de acţiune de determinare, cu intenţie, a unei persoane să comită o faptă prevăzută de legea penală.Incitarea, în cazul infracţiunii examinate, nu priveşte comiterea de infracţiuni (în principiu, a urî sau discrimina o persoană nu constituie o infracţiune) şi nu presupune obligaţia de preluare a sentimentului de ură sau discriminare din partea destinatarilor acţiunii făptuitorului.
Spre deosebire de reglementarea din Codul penal din 1969, în noul text de incriminare s-a prevăzut în mod explicit ca acţiunea de incitare să fie adresată publicului, adică unui număr nedeterminat de persoane.
Referindu-se la mijloacele de săvârşire a acţiunii de incitare, textul art. 369 NCP utilizează expresia „prin orice mijloace", ceea ce înseamnă că infracţiunea există indiferent de mijlocul folosit de făptuitor. Nici în norma corespondentă din Codul penal din 1969 nu era prevăzută vreo limitare a mijloacelor prin care putea fi comisă fapta de instigare, însă împrejurarea că aceasta putea fi realizată prin orice mijloc rezulta implicit din „tăcerea textului".
O altă cerinţă care în conţinutul normativ al infracţiunii de instigare la discriminare nu era prevăzută este aceea ca acţiunea de incitare la ură sau discriminare să se raporteze la o anumită categorie de persoane care reprezintă subiectul pasiv secundar al infracţiunii. Faţă de norma corespondenta din Codul penal din 1969, în cuprinsul căreia erau arătate criteriile de discriminare, în noul text nu au fost prevăzute temeiurile pe care se bazează ura sau discriminarea, ceea ce înseamnă că acestea pot fi dintre cele mai diverse, legiuitorul nelimitând sfera lor de cuprindere.
Legea penală mai favorabilă. Regimul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea de incitare la ură sau discriminare este identic cu cel prevăzut pentru infracţiunea de instigare la discriminare - închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda -, situaţie în care problema legii penale mai favorabile nu se va pune.
Legislaţie conexă:
► art. 4, art. 16 alin. (1) şi art. 30 alin. (7) C. Rom.;
► art. 14 CEDO;
► art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la CEDO;
► art. 21 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
► O.G. nr.
Citește mai mult
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată (M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007);► art. 33 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului (M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004).