Art. 427 Noul Cod Penal Coborârea pavilionului Infracţiuni săvârşite de militari

Infracţiunea de coborâre a pavilionului, înscrisă în art. 427 NCP, are corespondent în incriminarea cu aceeaşi denumire marginală prevăzută la art. 344 CP 1969.

Analizând textele ce incriminează fapta în vechiul şi noul Cod penal, se constată că au un conţinut aproape identic. Şi în cazul infracţiunii analizate, ca de altfel şi în cazul altor infracţiuni comise de militari, termenul „duşman" a fost înlocuit cu unul sinonim, acela de „inamic". O altă deosebire faţă de norma de incriminare corespondentă din Codul penal din 1969 priveşte regimul sancţionator, care a cunoscut o atenuare, ca urmare

Citește mai mult

a eliminării detenţiunii pe viaţă şi a reducerii limitelor speciale ale pedepsei închisorii.

Infracţiunea cu denumirea marginală „Coborârea pavilionului" priveşte capacitatea de luptă a forţelor armate, care implică din partea persoanelor îmbarcate pe o navă militară, precum şi a comandantului navei o atitudine combativă în timpul luptei, cu păstrarea ridicat a pavilionului navei.

Obiectul material al infracţiunii examinate este reprezentat de pavilionul navei asupra căruia se realizează acţiunea de coborâre. Pavilionul navei este drapelul de luptă al navei militare, confecţionat din pânza de arţar, având o dimensiune potrivită cu rangul navei.

Coborârea pavilionului atunci când se realizează în timpul luptei semnifică abandonarea luptei, acceptarea înfrângerii din partea navei militare pe care se află făptuitorul.

Infracţiunea examinată are prevăzut un scop special - acela de a servi cauza inamicului-, care, dacă este înfăptuit, conduce la diminuarea certă a capacităţii de luptă a forţelor armate. Totodată, scopul special cu care acţionează făptuitorul califică vinovăţia acestuia la intenţia directă.

Tentativa în cazul infracţiunii de coborâre a pavilionului este pedepsită de lege (art. 429 NCP), la fel ca în reglementarea anterioară (art. 346 CP 1969).

Faţă de continuitatea elementelor componente ce caracterizează infracţiunea supusă prezentei analize, dezvoltările teoretice şi practica judiciară în materie rămân de actualitate.

Legea penală mai favorabila. Prin prisma regimului sancţionator, mai favorabilă este legea nouă, care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, pe când legea anterioară prevedea detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.