Art. 423 Noul Cod Penal Zborul neautorizat Infracţiuni săvârşite de militari
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Infracţiuni săvârşite de militari
Infracţiuni săvârşite de militari
Art. 423
Zborul neautorizat
(1) Zborul cu o aeronavă aparţinând forţelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
| ← Art. 422 Noul Cod Penal Părăsirea câmpului de luptă... | Art. 424 Noul Cod Penal Părăsirea navei Infracţiuni... → |
|---|
Sub aspectul structurii, conţinutul normativ al infracţiunii nu a suferit nicio modificare, aceasta fiind prevăzută în cuprinsul a două alineate, dintre care primul este alocat formei simple, iar alin. (2) este rezervat formelor agravate.
în noua reglementare, zborul neautorizat are un conţinut constitutiv aproape identic cu cel din norma corespondentă din Codul penal din 1969, modificările aduse vizând conţinutul uneia dintre formele agravate (alin. (2) teza IJ şi
Citește mai mult
regimul sancţionator. Astfel, în cazul formei agravate prevăzute la alin. (2) teza I, se constată că expresia „urmări grave" din reglementarea anterioară a fost înlocuită cu expresia „distrugerea sau degradarea aeronavei". Prin această modificare a fost precizată în mod clar urmarea specifică a formei agravate, expresia din vechea reglementare având un caracter generic, ce putea determina interpretări diferite.Conţinutul normativ al formei simple a infracţiunii examinate este identic cu cel din norma corespondentă din legea veche, astfel că toate dezvoltările teoretice, dar şi cele jurisprudenţiale rămân de actualitate.
Infracţiunea de zbor neautorizat este menită să ocrotească relaţiile sociale privind capacitatea de luptă a forţelor aeriene ale statului român, relaţii care impun ca activitatea de zbor a aeronavelor militare române să se desfăşoare în conformitate cu autorizarea prealabilă, cu respectarea planului de zbor, precum şi a celorlalte reguli de zbor.
Subiectul activ al infracţiunii de zbor neautorizat este circumstanţiat prin calitatea de militar aparţinând unei unităţi de aviaţie militară. în varianta realizării faptei printr-un zbor cu încălcarea regulilor, subiect activ poate fi şi militarul care dirijează zborul de la sol. Fapta comisă de un civil va fi încadrată în infracţiunea de furt, deoarece acesta realizează o acţiune de sustragere a aparatului de zbor. Participaţia penală este posibilă în forma instigării şi a complicităţii, fără ca instigatorul sau complicele să necesite vreo calitate specială. Coautoratul este calificat, în sensul că fiecare coautor trebuie să aibă calitatea specială cerută subiectului activ.
Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune de efectuare a unui zbor al unei aeronave fără autorizare prealabilă, adică în lipsa aprobării zborului de către cei în drept, sau prin efectuarea unui zbor cu încălcarea regulilor de zbor, respectiv a planului de zbor. în această din urmă variantă există aprobarea prealabilă de zbor, însă nu sunt respectate regulile de zbor, ceea ce conduce la punerea în pericol a securităţii zborului ori a aeronavei. Indiferent de modalitatea de realizare a elementului material - fără autorizarea prealabilă ori cu încălcarea regulilor de zbor -, zborul trebuie să se efectueze cu o aeronavă ce aparţine forţelor armate ale statului român.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru deplasarea normală a aeronavelor în spaţiul aerian, pentru integritatea acestora şi, în cele din urmă, pentru capacitatea de luptă a forţelor armate.
Caracterul mai grav al infracţiunii de zbor neautorizat decurge din urmarea produsă. Astfel, potrivit alin. (2) teza I, fapta este mai gravă atunci când a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, iar conform tezei a II-a a aceluiaşi alineat, dobândeşte caracter grav fapta care a avut ca urmare un dezastru. Termenul „dezastru" este definit în art. 254 alin. (2) NCP ca fiind distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.
Tentativa în cazul infracţiunii de zbor neautorizat, la fel ca în reglementarea anterioară, este pedepsită de lege (art. 429 NCP).
Atât în cazul formei simple, cât şi al celor două forme agravate ale infracţiunii de zbor neautorizat au intervenit modificări semnificative în privinţa regimului sancţionator. Astfel, legea nouă prevede pentru forma simplă pedeapsa amenzii alternativ cu închisoarea cu un minim special mai ridicat decât în reglementarea anterioară, respectiv 1 an faţă de 3 luni anterior, precum şi un maxim special de 3 ani, faţă de 2 ani în legea veche. Pentru forma agravată din legea nouă, la teza
I se prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, comparativ cu vechea reglementare, unde se prevedea doar pedeapsa principală a închisorii de la 1 la 5 ani, iar la teza a II-a pedeapsa este de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi în reglementarea actuală, faţă de închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în legea anterioară.
Legea penală moi favorabilă. Caracterul mai favorabil al legii penale, în situaţia în care condiţiile de incriminare s-au păstrat, se impune a fi examinat doar prin prisma regimului sancţionator. Pentru forma simplă a zborului neautorizat, din perspectiva prevederii în noul Cod penal a amenzii penale ca sancţiune alternativă, se reţine că legea nouă este mai favorabilă, însă, din perspectiva limitelor speciale ale pedepsei închisorii, mai favorabil este Codul penal din 1969. Pentru formele agravate, reţinând că în noua lege penală generală regimul sancţionator este mult mai aspru, legea mai favorabilă este Codul penal din 1969.