Art. 66 Noul Cod Penal Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi Pedepsele complementare Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare
| Comentarii |
|
Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare
SECŢIUNEA a 2-a
Pedepsele complementare
Art. 66
Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) şi lit. o), instanţa individualizează în concret conţinutul acestei pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei.
| ← Art. 65 Noul Cod Penal Conţinutul şi modul de executare a... | Art. 67 Noul Cod Penal Aplicarea pedepsei complementare a... → |
|---|
Am primit o pedeapsa complementara pe perioada de 2 ani in conditiile art.68 alin.1 lit.c, C.P, ce consta in aplicarea art.66 alin.1 lit.i ,categoria A si B.
INTREBARE:
Pot obtine permis intr.o alta tara si sa conduc in afara de romania?
Pot conduce subcategori alea autovehicolelor mentionate aterior?
Multumesc anticipat!
As dori sa imi clarificati care stiti daca in decizia finala este scris urmatoarele:
"..menţinând suspendarea sub supraveghere a acesteia pe termenul de 2 ani prevăzut de art. 92 C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului.Menţine toate măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina inculpatului de către instanţa de fond în baza art. 93 alin. 1 şi 2 C.pen., dispoziţiile art. 93 alin. 3 C.pen. şi art. 91 alin. 4 C.pen. În temeiul art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal aplică pedeapsa complementară de
Citește mai mult
interzicere pe durata de 1 an a dreptului de a conduce autovehicule din categoria B, alături de pedeapsă principală majorată de către Curte de 1 an şi două luni închisoare, pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen."as putea sa inteleg ca dupa 1 an de zile de la data decizie imi pot recupera permisul fara a sustine examene? nu se regaseste in textul decizie nimic formulat ca "permis suspendat" , "permis anulat"..multumesc
Puteți să-mi spuneți și mie ce înseamnă?
Am fost condamnat pentru conducerea unui vehicul su influenta bauturilor alcoolice, ma intereseaza cand pot sa ma apuc sa fac din nou scoala de soferi ? dupa 1 an sau dupa 2 ani ?
Solutia suna asa:
În temeiul prevederilor art. 396 alin.1, 2 ?i 10 Cod de procedură penală condamnă pe inculpatul, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 al. 1 Cod penal. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) ?i i) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea
Citește mai mult
drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat ?i dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) ?i i) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat ?i dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule. În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, Constată că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este suspendată şi executarea pedepselor accesorii, raportat la dispoziţiile art. 65 alin. 3 Cod penal, iar conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri(5) în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, acordarea de către organele abilitate desemnate cu supravegherea, de permisiuni în executarea pedepselor complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. I)—o) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare se comunică şi serviciului de probaţiune competent teritorial."
REGULAMENT de aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-672-2016/hg-604-2016-regulament-aplicare-lege-executare-pedepse
Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă de către instanţa de judecată pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani. Drepturile a căror exercitare poate fi interzisă cu titlu de pedeapsă complementară sunt relativ
Citește mai mult
extinse, unele fiind preluate din vechea reglementare, altele având un caracter de noutate. Textul de lege analizat acordă judecătorului o largă putere de apreciere, permiţând o individualizare cât mai eficace a acestui tip de pedeapsă complementară. Puterea de apreciere în materie conferită judecătorului de către textul de lege analizat este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cu practica înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu privire la importanţa rolului instanţei în materia aplicării pedepsei complementare, a se vedea, mutatis mutandis, şi comentariul de la art. 65 NCP.Când prin lege se impune interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa trebuie să dispună ca pedeapsă complementară, cumulativ, atât interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii [art. 66 alin. (1) lit. a)], cât şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat [art. 66 alin. (1) lit. b)].
Nu poate fi dispusă ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României atunci când există motive întemeiate de a se crede că viaţa acestuia sau integritatea sa fizică ori psihică ar fi puse în pericol în statul unde urmează să fie expulzat. Această dispoziţie legală contribuie la respectarea în dreptul intern a drepturilor prevăzute în art. 2 şi art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudenţa pertinentă a Curţii de la Strasbourg. Spre exemplu, instanţa europeană a arătat că „expulzarea de către un stat contractant poate atrage răspunderea acestuia în temeiul art. 3 din Convenţie, în cazul în care există motive serioase care fac să se creadă că persoana în cauză, dacă va fi expulzată, se va confrunta cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant. într-un astfel de caz, art. 3 implică obligaţia de a nu se recurge la măsura expulzării în ţara respectivă" sau că, „pentru a decide dacă există motive serioase să se creadă că persoana riscă să fie supusă unor tratamente inumane sau degradante, este necesar ca instanţa să evalueze condiţiile din ţara de destinaţie în raport cu standardele prevăzute în art. 3 din Convenţie. Aceste standarde implică faptul ca relele tratamente să atingă un nivel minim de severitate pentru a intra în domeniul de aplicare al acestui text. Evaluarea este relativă, în funcţie de toate circumstanţele cauzei".
Atunci când se interzice exercitarea dreptului de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care condamnatul a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea [art. 66 alin. (1) lit. n)], judecătorul este dator să individualizeze în concret, să descrie cât mai clar conţinutul acestei pedepse, pornind de la împrejurările cauzei. în acest mod, condamnatul va fi în măsură să cunoască mai bine obligaţiile ce îi sunt impuse şi să le respecte, iar autorităţile competente vor verifica mai uşor modul în care pedeapsa este executată. Aceeaşi obligaţie este impusă instanţei de judecată şi în cazul interzicerii exercitării dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale [art. 66 alin. (1) lit. o)].
Legeo penală mai favorabilă. Comparativ cu art. 64 CP 1969, în noua reglementare se observă unele modificări. Astfel, limita maximă a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi a fost redusă substanţial, de la 10 la 5 ani. Aşadar, dacă ne raportăm la durata pedepselor complementare, legea penală mai favorabilă pare a fi legea nouă.
în schimb, din perspectiva conţinutului pedepsei complementare, dispoziţiile legii noi sunt în general mai aspre. Prin noua reglementare a fost extinsă gama drepturilor a căror exercitare poate fi interzisă. Domeniul de aplicare al acestei pedepse include acum unele dintre fostele măsuri de siguranţă din Codul penal din 1969, cum ar fi interzicerea de a se afla în anumite localităţi, expulzarea străinilor
sau interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. Astfel, legiuitorul a privilegiat prin noua reglementare caracterul lor punitiv constând în restrângerea libertăţii de mişcare a persoanei condamnate. Condiţiile ce trebuiau să fie îndeplinite pentru a putea fi dispusă interzicerea de a se afla în anumite localităţi, conform art. 116 CP 1969, erau mai dificil de îndeplinit faţă de cele prevăzute în textul analizat, prin urmare, vechea reglementare era mai blândă pentru persoana vizată. De asemenea, interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată nu putea fi aplicată, conform art. 1181 CP 1969, decât la cererea părţii vătămate, doar dacă persoana a fost condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an pentru anumite infracţiuni de violenţă săvârşite asupra membrilor familiei, iar durata acestei măsuri nu putea depăşi doi ani. în actuala reglementare, aceste condiţii de aplicare fie nu se mai regăsesc, fie sunt mai puţin restrictive, astfel încât textul de lege analizat este mai defavorabil. în schimb, noua reglementare a expulzării este mai favorabilă: durata acestei pedepse complementare este acum determinată, fiind de maxim 5 ani, şi nu poate fi dispusă decât dacă s-a aplicat o pedeapsă, în timp ce, conform art. 117 CP 1969, această măsură se putea lua şi dacă s-a comis o infracţiune, nefiind necesară aplicarea unei pedepse.
Prin urmare, dacă ne raportăm la conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, legea veche poate fi considerată în general mai favorabilă. Totuşi, având în vedere aceste deosebiri între normele penale succesive, considerăm că stabilirea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi făcută mai degrabă in concreto.
însă trebuie ţinut cont de faptul că, în materia legii penale mai favorabile, legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia pedeapsa complementară nu are autonomie funcţională în raport cu pedeapsa principală. Dacă hotărârea judecătorească de condamnare nu este definitivă în momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, se aplică regula prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căreia legea penală mai favorabilă se stabileşte în funcţie de pedeapsa principală. într-o astfel de situaţie, se aplică pedeapsa complementară prevăzută de legea penală mai favorabilă determinată în acest mod, chiar dacă pedeapsa complementară ar fi mai severă. Doar în măsura în care pedeapsa principală este aceeaşi în ambele legi penale succesive, legea penală mai favorabilă se stabileşte în funcţie de pedeapsa complementară.
Dacă hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă în momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, se aplică regula prevăzută de art. 6 alin. (5) NCP, potrivit căreia, în cauzele definitiv judecate, când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (l)-(4) ale art. 6, pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
Legiuitorul stabileşte şi o excepţie de la regula lipsei de autonomie a pedepsei complementare în raport cu pedeapsa principală în materia legii penale mai favorabile, excepţie prevăzută de art. 6 alin. (6) NCP. Astfel, în cauzele definitiv judecate, dacă legea nouă este mai favorabilă doar sub aspectul pedepselor complementare, acestea se execută în conţinutul şi în limitele prevăzute de legea nouă. Cu alte cuvinte, într-o astfel de situaţie, legea penală mai favorabilă se determină în funcţie de pedeapsa complementară. Prin urmare, dacă legea nouă prevede o pedeapsă principală mai aspră, dar o pedeapsă complementară mai blândă, se va aplica pedeapsa complementară conform legii noi, păstrându-se pedeapsa principală stabilită conform legii vechi. în acest caz, se face o aplicare separată a legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa complementară.
Citește mai mult
vehicule).Maximul general al pedepsei complementare a fost diminuat de la 10 la 5 ani, legiuitorul considerând că va fi realizată o motivare suplimentară a condamnatului pentru respectarea legalităţii prin stabilirea unui orizont de timp rezonabil la împlinirea căruia vor înceta aceste restricţii.
Dreptul de a fi ales în autorităţile publice a fost separat de dreptul de a alege, NCP înlăturând astfel interdependenţa dintre cele două drepturi şi subliniind gravitatea aplicării pedepsei de interzicere a dreptului de a alege, în conformitate jurisprudenţa Curţii Europene
referitor la modalitatea în care infracţiunile din Partea Specială a NCP prevăd obligativitatea aplicării pedepselor complementare, pe lângă sintagma „interzicerea unor drepturi", anumite infracţiuni conţin expresia „interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică'' (de ex., infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 NCP sau infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 NCP). în acest din urmă caz, alin. (2) obligă instanţa să aplice pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Alineatul (4) extinde domeniul de aplicare a dispoziţiilor corespondente din art. 117 alin. (4) C. pen. 1969, făcând referire nu numai la riscul ca străinul să fie supus torturii în statul în care urmează să fie expulzat, ci şi la riscul aplicării altor tratamente inumane sau degradante, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene în materie.
Sustragerea de la executare sau neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare de persoana fizică faţă de care s-a dispus pedeapsa constituie infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, prevăzută de art. 288 alin. (1) NCP.
Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt prevăzute de art. 136 alin. (3) NCP.
Aplicarea art. 5 NCP - în aplicarea art. 12 alin. (1) Legea de punere în aplicare a NCP, instanţa va determina legea mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală prevăzută de cele două legi. Conform legii care a fost astfel determinată vor fi aplicate şi pedepsele complementare. Având în vedere micşorarea limitelor de pedeapsă din NCP, acesta va fi, în principiu, legea mai favorabilă referitor la pedeapsa principală şi, în consecinţă, instanţa va aplica regimul pedepselor complementare prevăzut de NCP, chiar dacă acesta ar putea fi calificat în situaţia concretă mai sever decât C. pen. 1969.
Conform principiului legalităţii pedepsei, art. 12 alin. (2) Legea de punere în aplicare a NCP prevede că pedeapsa complementară a publicării hotărârii judecătoreşti nu se aplică în cazul infracţiunilor comise anterior intrării în vigoare a NCP.
Aplicarea art. 6 NCP -referitor la pedepsele complementare aplicate definitiv la data intrării în vigoare a NCP, indiferent de legea mai favorabilă cu privire la pedeapsa principală, distingem următoarele ipoteze: (i) dacă pedeapsa complementară nu mai este prevăzută în legea nouă, aceasta nu se mai execută şi (ii) dacă pedeapsa complementară are corespondent în legea nouă, aceasta se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de NCP [de ex., pedepsele complementare de interzicere a exercitării drepturilor mai mari de 5 ani aplicate conform C. pen. 1969 vor fi reduse la maximul de 5 ani prevăzut deart. 66 alin. (1) NCP].
Art. 36. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Care este corespondenta dintre art. 36. (2) din Constitutia Romaniei si Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal (pedepse complementare cum ar fi pierderea drepturilor electorale)? Primeaza Constitutia Romaniei? Daca da, inseamna pierderea dreptului de vot INDIFERENT de perioada de 1-5 ani asa cum prevede Codul penal?
Cazul meu: am fost
Citește mai mult
condamnat la 5 ani inchisoare in noiembrie 1992 pe vechiul Cod penal (1969), art. 223, aliniat 2 facand aplicare si art. 64 ai art. 76. Am inteles ca fostul art. 223 a fost abrogat dar au fost mentinute pedepsele complementare care ulterior au fost modificare si completate, dar nu abrogate.Ciudatenia cazului meu consta in faptul ca in conformitate cu modificarile si completarile vechilor art. 64 si 76 (c.p. 1969) ACUM as avea drept de vot, dar in conformitate cu art. 36. (2) din actuala Constitutie NU am drept de vot, nu pot fi ales etc. Cine ma poate ajuta sa stiu daca am sau nu am drept de vot, sa fiu ales etc? Rog seriozitate si competenta.
Citește mai mult
sau pedepsei cu suspendarea sub supraveghere imediat după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.Art. 12. (1) în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 64: „Interzicerea unor drepturi. (1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile
Citește mai mult
publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; d) drepturile părinteşti; e) dreptul de a fi tutore sau curator. (2) Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunţa decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel”.