Art. 82. Noul Cod Penal Anularea şi efectele renunţării la aplicarea şi pedepsei Renunţarea la aplicarea pedepsei Individualizarea pedepselor
| Comentarii |
|
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 3-a
Renunţarea la aplicarea pedepsei
Art. 82.
Anularea şi efectele renunţării la aplicarea şi pedepsei
(1) Persoana faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită.
(2) Renunţarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre.
(3) Dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 81 Noul Cod Penal Avertismentul Renunţarea la aplicarea... | Art. 83 Noul Cod Penal Condiţiile amânării aplicării... → |
|---|
Citește mai mult
aplicarea pedepsei nu produce efecte nici asupra obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre, care trebuie să fie executate integral de către persoana faţă de care s-a dispus măsura.Renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează dacă, într-un interval de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost dispusă, se descoperă că persoana săvârşise anterior acestui moment o altă infracţiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsă. în cazul anulării se stabileşte o pedeapsă pentru infracţiunea pentru care iniţial se renunţase la aplicarea pedepsei. în raport de cealaltă infracţiune descoperită se aplică, în funcţie de situaţie, regulile privind concursul de infracţiuni (art. 39 NCP), recidiva (43 NCP) sau pluralitatea intermediară [art. 44 alin. (2) NCP).
Alineatul (3) prevede posibilitatea anulării renunţării la aplicarea unei pedepse, dacă într-un interval de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii
Citește mai mult
de renunţare la aplicarea pedepsei, se descoperă că inculpatul mai săvârşise anterior o infracţiune (FI) pentru care s-a aplicat o pedeapsă. în acest caz, instanţa va anula renunţarea la aplicarea pedepsei, va dispune condamnarea inculpatului şi stabilirea unei pedepse, urmând să contopească această pedeapsă potrivit concursului de infracţiuni (dacă FI nu a fost judecată definitiv până la săvârşirea infracţiunii pentru care s-a aplicat renunţarea) sau potrivit recidivei/pluralităţii intermediare (dacă FI a fost judecată definitiv înainte de săvârşirea infracţiunii pentru care s-a aplicat renunţarea).După trecerea unui termen de 2 ani de la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, efectele renunţării se definitivează, iar instanţa nu va mai putea dispune anularea renunţării.
Legiuitorul nu prevede posibilitatea revocării renunţării la aplicarea pedepsei, astfel cum este cazul la amânarea aplicării pedepsei (art. 88), suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 96) sau liberarea condiţionată (art. 104).