Se pregătește sistemul financiar de o furtună? Ce este „frâna de urgență” din noua Lege 243/2025
| Comentarii |
|
Adoptarea Legii nr. 243/2025 reprezintă un pas major în alinierea legislației românești la standardele europene recente, fiind actul normativ care transpune Directiva (UE) 2024/927 (cunoscută în mediul financiar sub numele de AIFMD II). Deși motivul formal al emiterii acestui act este armonizarea legislativă, substanța sa vizează direct punctele vulnerabile observate în piețele financiare în ultimii ani, în special în perioadele de criză de lichiditate.
Analiza detaliată a legii relevă faptul că aceasta funcționează ca o „reparație structurală” menită să amortizeze impactul unui viitor crash al piețelor financiare prin patru piloni principali de intervenție.
1. Gestionarea Lichidității: Scutul împotriva fenomenului de „Bank Run”
Cea mai importantă modificare introdusă este obligativitatea deținerii unor Instrumente de Administrare a Lichidității (LMTs). Într-o criză, tendința investitorilor de a-și retrage capitalul simultan poate forța un fond să vândă active la prețuri de „foc” (fire-sale), ceea ce prăbușește valoarea fondului și poate destabiliza piața în ansamblu.
Mecanisme de protecție:
- Swing Pricing și Taxe Anti-diluție: Aceste instrumente permit ajustarea valorii activului net pentru a reflecta costul lichidității. Astfel, investitorii care părăsesc fondul masiv suportă costurile tranzacționale, protejându-i pe cei care rămân în fond.
- Side-pockets (Conturi pentru active nelichide): Legea permite separarea activelor ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ din cauza unor circumstanțe excepționale, evitând astfel blocarea întregului fond.
- Suspendarea răscumpărărilor: O măsură de ultimă instanță, reglementată acum mult mai clar, pentru a preveni epuizarea activelor lichide în momente de panică extremă.
2. Reglementarea „Shadow Banking”: Fondurile care acordă împrumuturi
Legea introduce reguli stricte pentru Fondurile de Investiții Alternative (FIA) care acordă credite, domeniu care anterior prezenta riscuri de contagiune sistemică din cauza lipsei unor plafoane de îndatorare.
| Măsură Regulamentară | Specificații Tehnice | Obiectiv în caz de criză |
|---|---|---|
| Limite de Concentrare | Maximum 20% din capitalul FIA către un singur debitor (entitate financiară, alt FIA sau OPCVM). | Previne riscul de prăbușire a fondului în cazul intrării în default a unui singur mare debitor. |
| Limite de Leverage (Efect de levier) | Plafon de 175% pentru fondurile de tip deschis și 300% pentru cele de tip închis. | Limitează supra-îndatorarea fondurilor, reducând riscul de insolvență la nivelul întregului sistem. |
| Retenția de Risc | Obligația de a reține 5% din valoarea noțională a fiecărui împrumut transferat către terți. | Garantează că administratorul rămâne responsabil de calitatea creditului acordat („skin in the game”). |
3. Transparența și Supravegherea Sistemică (Avertizarea timpurie)
Actul normativ obligă Societățile de Administrare a Investițiilor (S.A.I.) și Administratorii de Fonduri de Investiții Alternative (AFIA) să furnizeze raportări detaliate către ASF și, implicit, către Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS/ESRB).
Prin noile obligații, autoritățile pot monitoriza în timp real:
- Expunerile și instrumentele tranzacționate de fiecare fond în parte.
- Rezultatele simulărilor de criză (stress tests) efectuate periodic.
- Identificarea surselor importante de risc de contrapartidă pentru instituțiile de credit cu relevanță sistemică.
4. Integritatea Administrării: Eliminarea entităților de tip „Cutie Poștală”
Un punct central al legii este controlul delegării funcțiilor. Legea urmărește să prevină situațiile în care administratorii din Uniunea Europeană sunt doar fațade (companii paravan) care delegă managementul riscului către entități din jurisdicții cu reglementare slabă.
Cerință legală: Conducerea efectivă a administratorului trebuie asigurată de cel puțin două persoane fizice domiciliate în Uniunea Europeană, care să aloce resurse umane și tehnice adecvate monitorizării activității. Acest lucru asigură că există o responsabilitate juridică reală în cazul unei crize financiare.
Calendarul Implementării
Legea nr. 243/2025 prevede termene clare pentru adaptarea pieței la noile rigori:
- 16 aprilie 2026: Data generală de intrare în vigoare pentru majoritatea prevederilor.
- 16 aprilie 2027: Intrarea în vigoare a noilor obligații de raportare periodică privind instrumentele și piețele pe care se operează.
În concluzie, actul normativ nu reprezintă doar o formalitate administrativă, ci o pregătire structurală pentru volatilitatea viitoare. Lecțiile crizelor trecute au arătat că fondurile de investiții pot deveni acceleratori de criză fără instrumente de control adecvate; noua lege oferă exact aceste „frâne de urgență” necesare protejării investitorilor.
| ← Legea 207/2025 („Legea Nordis”): Reguli noi pentru avans și... | Google nu mai afișează date din dosarele portalului... → |
|---|
