Art. 287 OUG 34/2006 Soluţionarea litigiilor în instanţă Soluţionarea contestaţiilor

OUG 34/2006 actualizata 2018. Achizitii publice

CAPITOLUL IX
Soluţionarea contestaţiilor

SECŢIUNEA a 9-a
Soluţionarea litigiilor în instanţă

Art. 287

(1) Despăgubirile pentru repararea prejudiciului cauzat în cadrul procedurii de atribuire se solicită în justiţie prin acţiune separată.

(2) Despăgubirile reprezentând prejudiciul cauzat printr-un act al autorităţii contractante sau ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri privind procedura de atribuire, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, se pot acorda numai după anularea în prealabil, potrivit legii, a actului respectiv ori, după caz, după revocarea actului sau luarea oricăror altor măsuri de remediere de către autoritatea contractantă.

(3) În cazul în care se solicită plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului reprezentând cheltuieli de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire, persoana vătămată trebuie sa facă doar dovada încălcării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a faptului că ar fi avut o şansă reală de a câştiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării respective.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 76/2010 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 30 iunie 2010, Monitorul Oficial 453/2010;

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

OUG 94/2007 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 26 septembrie 2007, Monitorul Oficial 676/2007;

Art. 287¹

(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune prin rezoluţie comunicarea acesteia, precum şi a înscrisurilor depuse către pârât şi stabileşte primul termen de judecată, care va fi de cel mult 20 de zile de la data înregistrării.

(2) Termenele de judecată ulterioare nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Pârâtul este obligat să depună întâmpinarea în termen de 3 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea decăderii, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

(4) Reclamantului i se va comunica de îndată întâmpinarea depusă de pârât în termenul prevăzut la alin. (3).

(5) Cererea reconvenţională se introduce în termenul prevăzut la alin. (3).

OUG 34/2006 actualizată prin:

Legea 279/2011 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 7 decembrie 2011, Monitorul Oficial 872/2011;

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287²

(1) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Părţile, dacă dispun de asemenea mijloace de comunicare, au obligaţia de a indica datele corespunzătoare în cererea de chemare în judecată, respectiv în întâmpinare.

(2) Partea căreia, personal sau prin reprezentant ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287³

Abrogat.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287⁵

(1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa în temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287⁶

Instanţa va putea dispune o singură dată amânarea judecării cauzei numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287⁷

(1) În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului.

(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare sau privind o altă măsură provizorie, luând în considerare consecinţele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Instanţa va putea să nu dispună măsurile prevăzute la alin. (1), în cazul în care consecinţele negative ale acestora ar putea fi mai mari decât beneficiile lor. Hotărârea de a nu dispune măsuri provizorii nu trebuie să prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea prevăzută la alin. (1).

(3) Încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287⁸

Abrogat.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 72/2009 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 17 iunie 2009, Monitorul Oficial 426/2009;

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287⁹

Abrogat.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹⁰

(1) Instanţa constată nulitatea contractului în următoarele cazuri:

a) autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;

b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 256³alin. (3), dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziţii în materia achiziţiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat şansele operatorului economic interesat de a obţine contractul;

c) autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160.

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care instanţa consideră, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menţinerea efectelor contractului, aceasta va dispune, în schimb, sancţiuni alternative, după cum urmează:

a) limitarea efectelor contractului, prin reducerea termenului de execuţie al acestuia; şi/sau

b) aplicarea unei amenzi autorităţii contractante, cuprinsă între 2% şi 15% din valoarea obiectului contractului, cuantumul acesteia fiind invers proporţional cu posibilitatea de a limita efectele contractului, conform dispoziţiilor lit. a).

(3) La aplicarea sancţiunilor alternative prevăzute la alin. (2), instanţa va avea în vedere ca acestea să fie eficiente, proporţionate şi descurajante.

(4) Acordarea de despăgubiri nu reprezintă o sancţiune alternativă adecvată în sensul prevederilor alin. (2).

(5) Interesele economice legate de capacitatea contractului de a produce efecte pot fi avute în vedere ca motiv imperativ numai dacă, în circumstanţe excepţionale, absenţa efectelor ar conduce la consecinţe disproporţionate. Interesele economice în legătură directă cu contractul respectiv, cum ar fi costurile generate de întârzieri în executarea contractului, costurile generate de lansarea unei noi proceduri de atribuire, costurile generate de schimbarea operatorului economic care va îndeplini contractul sau costurile cu privire la obligaţiile legale generate de absenţa efectelor contractului, nu constituie motive imperative de interes general.

(6) În toate cazurile în care sancţiunea nulităţii prevăzută la alin. (1) nu poate avea efect retroactiv, întrucât desfiinţarea obligaţiilor contractuale deja executate este imposibilă, instanţa va aplica în plus şi sancţiunea prevăzută la alin. (2) lit. b).

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 77/2012 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 27 noiembrie 2012, Monitorul Oficial 827/2012;

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹¹

În cazul unei încălcări a prevederilor art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 256³alin. (3), care nu face obiectul art. 287¹⁰ alin. (1) lit. b), instanţa poate decide, după analizarea tuturor aspectelor relevante, dacă va constata nulitatea contractului sau dacă este suficient să dispună sancţiuni alternative precum cele prevăzute la art. 287¹⁰ alin. (2).

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹²

(1) Prevederile art. 287¹⁰ alin. (1) lit. a) nu sunt aplicabile atunci când autoritatea contractantă, considerând că se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă în care are dreptul de a nu transmite spre publicare un/o anunţ/invitaţie de participare, a procedat după cum urmează:

a) a publicat în mod voluntar în SEAP şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunţ pentru asigurarea transparenţei, prin care îşi exprimă intenţia de a încheia contractul respectiv. Anunţul pentru asigurarea transparenţei trebuie să conţină următoarele informaţii: numele şi datele de contact ale autorităţii contractante, descrierea obiectului contractului, justificarea deciziei autorităţii contractante de atribuire a contractului fără publicarea prealabilă în SEAP şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui anunţ de participare, numele şi datele de contact ale operatorului economic în favoarea căruia a fost luată o decizie de atribuire şi, dacă este cazul, orice altă informaţie considerată utilă de autoritatea contractantă;

b) a încheiat contractul respectând, din proprie iniţiativă, prevederile art. 205 alin. (1), termenele curgând în acest caz de la data publicării anunţului prevăzut la lit. a).

(2) În sensul prevederilor alin. (1) lit. a), publicarea anunţului şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu este necesară în următoarele situaţii:

a) autoritatea contractantă se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. -c), iar valoarea estimată a contractului de furnizare ori de servicii care urmează să fie atribuit este mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 130.000 euro;

b) autoritatea contractantă se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. d) sau e), iar valoarea estimată a contractului de furnizare sau de servicii care urmează să fie atribuit/încheiat este mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 400.000 euro;

c) valoarea estimată a contractului de lucrări care urmează să fie atribuit/încheiat este mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 5.000.000 euro.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹³

Prevederile art. 287¹⁰ alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile atunci când autoritatea contractantă, considerând că a respectat prevederile art. 150 sau, după caz, ale art. 158-160, a procedat după cum urmează:

a) a comunicat ofertanţilor implicaţi decizia de atribuire a contractului, cu respectarea prevederilor art. 206 alin. (1) şi (2) şi ale art. 207, sub rezerva dispoziţiilor art. 208; şi

b) a încheiat contractul respectând, din proprie iniţiativă, prevederile art. 205 alin. (1) şi ale art. 206 alin. (3), termenele curgând în acest caz de la data transmiterii comunicării prevăzute la lit. a).

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹⁴

(1) Constatarea nulităţii contractului, în condiţiile prevăzute la art. 287¹⁰ alin. (1), se poate solicita şi prin acţiune separată, în termen de:

a) cel mult 30 de zile începând cu ziua următoare:

- publicării anunţului de atribuire a contractului, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2), art. 48, 50 şi 56, cu condiţia ca respectivul anunţ să conţină justificarea deciziei autorităţii contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau

- informării de către autoritatea contractantă a ofertanţilor şi candidaţilor interesaţi cu privire la încheierea contractului, cu condiţia ca informarea să fie însoţită de un rezumat al motivelor pertinente stabilite la art. 207, sub rezerva dispoziţiilor art. 208. Această opţiune se aplică şi în cazurile menţionate la art. 205 alin. (3) lit. c);

b) cel mult 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului, în cazurile în care nu au fost respectate condiţiile prevăzute la lit. a).

(2) Cererea introdusă după expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 287¹¹.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹⁵

Hotărârea se pronunţă în termen de 3 zile de la închiderea dezbaterilor şi se comunică părţilor în cel mult 5 zile de la pronunţare.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹⁶

(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de ia comunicare. Recursul se judecă de Secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

(2) Abrogat.

(3) În cazul admiterii apelului, instanţa de apel va rejudeca în toate cazurile litigiul în fond.

OUG 34/2006 actualizată prin:

Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹⁷

(1) Cererile introduse, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la instanţele judecătoreşti, având ca obiect contractele care intră în sfera de aplicare a acesteia, precum şi cele pentru repararea prejudiciului cauzat se taxează, în funcţie de valoare, după cum urmează:

a) până la valoarea de 40.000 lei inclusiv - 1% din această valoare;

b) între 40.001 lei şi 400.000 lei inclusiv - 400 lei + 0,1% din ceea ce depăşeşte 40.001 lei;

c) între 400.001 lei şi 4.000.000 lei inclusiv - 760 lei + 0,01% din ceea ce depăşeşte 400.001 lei;

d) între 4.000.001 lei şi 40.000.000 lei inclusiv - 1.120 lei + 0,001% din ceea ce depăşeşte 4.000.001 lei;

e) între 40.000.001 lei şi 400.000.000 lei inclusiv - 1.480 lei + 0,0001% din ceea ce depăşeşte 40.000.001 lei;

f) între 400.000.001 lei şi 4.000.000.000 lei inclusiv - 1.840 lei + 0,00001% din ceea ce depăşeşte 400.000.001 lei;

g) peste 4.000.000.000 lei - 2.200 lei.

(2) Cererile neevaluabile în bani se taxează cu 4 lei.

(3) Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

Art. 287¹⁸

Abrogat.

OUG 34/2006 actualizată prin:

OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;

← Art. 286 OUG 34/2006 Soluţionarea litigiilor în instanţă...		Art. 288 OUG 34/2006 Soluţionarea litigiilor în instanţă... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 287 OUG 34/2006 Soluţionarea litigiilor în instanţă Soluţionarea contestaţiilor

U.R. 31.10.2015

JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ

1. Capătul de cerere de suspendare a procedurii de atribuire este inadmisibil în etapa plângerii.
Cu privire la capătul de cerere de suspendare a procedurii de atribuire a contractului, conform art. 287" din ordonanţă se constată că excepţia inadmisibilităţii lui, invocată de autoritatea contractantă, este întemeiată. Potrivit acestor prevederi legale petenta putea solicita suspendarea executării contractului după ce a fost atribuit, iar nu suspendarea procedurii de atribuire a contractului, cum a solicitat prin plângere. Pentru aceste considerente, Curtea a respins

Citește mai mult

acest capăt de cerere ca inadmisibil.

2. Cererea de returnare a garanţiei de participare este o cerere accesorie plângerii, astfel că ea primeşte aceeaşi soluţie ca şi cea dată plângerii
În privinţa capătului de cerere privind returnarea sumei de 4.397,27 lei, reprezentând garanţia de participare, se constată că este o cerere accesorie plângerii, astfel că, potrivit principiului de drept accesoriul urmează soarta principalului (accessorium sequitur principale), această solicitare va primi aceeaşi soluţie dată plângerii formulate de petentă.

Comentariu

Referitor la cererea de suspendare a procedurii de atribuire, majoritatea instanţelor, dacă nu chiar toate, o consideră inadmisibilă, pe considerentul că suspendarea poate fi solicitată doar Consiliului, în temeiul art. 2751 din ordonanţă. Totuşi, este de remarcat că şi instanţele pot dispune suspendarea procedurii, dacă nu pe calea Legii nr 554/2004, atunci în etapa plângerii împotriva deciziei Consiliului privind cererea de suspendare. Art. 275' alin. 3 prevede că decizia Consiliului poate fi atacată la instanţa competentă, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare.

In legătură cu capătul de cerere privind retur narea garanţiei de participare reţinută de autoritatea contractantă, suntem de părere că el nu poate forma obiect - principal sau accesoriu - de plângere. Cererea de returnare constituie o cerere nouă, care nu se poate judeca doar într-o singură etapă procesuală, şi aceea limitată de rigorile specifice unui recurs. Aşadar, este necesară o acţiune în pretenţii separată, iniţiată eventual după epuizarea căii de atac a plângerii, dacă ea a existat. A se vedea şi decizia civilă a aceleiaşi instanţe nr. 320 din 24 ianuarie 2012.

Răspunde

Ulmean Ruxandra 29.10.2015

JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ

Măsura suspendării lăsată în competenţa instanţei de judecată nu poate avea ca obiect decât suspendarea executării contractului, nu şi o altă măsură provizorie ce ar viza aspecte anterioare încheierii contractului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii, petenta a solicitat suspendarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, cu consecinţa suspendării punerii în executare a deciziei autorităţii contractante privind desemnarea ofertantului câştigător şi, respectiv, a suspendării semnării contractului de achiziţie publică, până la soluţionarea

Citește mai mult

irevocabilă a plângerii formulată împotriva deciziei Consiliului.

In motivarea cererii petenta a invocat dispoziţiile art. 256' alin. 3 teza finală şi ale art. 287^7 din ordonanţă, arătând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii, referitoare la prevenirea unei pagube iminente şi cazul temeinic justificat.

Prin întâmpinarea formulată de intimată a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cererii

de suspendare, iar pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. In motivarea excepţiei inadmisibilităţii s-a arătat că dispoziţiile art. 287^7 prevăd că instanţa va putea dispune suspendarea executării contractului, iar acest articol a fost introdus concomitent cu abrogarea art. 284 care prevedea că instanţa putea dispune suspendarea procedurii de atribuire şi/sau a deciziei Consiliului.

S-a mai arătat că, din interpretarea teleologică a celor două texte, rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a da posibilitatea curţilor de apel, ca instanţe de control judiciar, să ia doar măsuri de suspendare a efectelor contractului, nu şi suspendarea procedurii de atribuire şi/sau a efectelor deciziei Consiliului.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 256' alin. 3, „în cazul primirii unei contestaţii de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, pentru care nu s-a luat act de renunţare conform prevederilor alin. 2, autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după comunicarea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în termenul prevăzut la art. 279 alin. 3, dar nu înainte de expirarea termenelor de aşteptare, inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevăzute la art. 287alin. 1 şi la art. 287'' lit. a). Dacă decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a fost atacată cu plângere, dispoziţiile art. 287^7 se aplică în mod corespunzător.” Acest din urmă articol - 287^7 - are următorul cuprins:

„(1) In cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare sau privind o altă măsură provizorie, luând în considerare consecinţele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Instanţa va putea să nu dispună măsurile prevăzute Ia alin. 1, în cazul în care consecinţele negative ale acestora ar putea fi mai mari decât beneficiile lor. Hotărârea de a nu dispune măsuri provizorii nu trebuie să prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea prevăzută la alin. 1.
(3) încheierea prevăzută la alin. 1 poate fi atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare.”

Din dispoziţiile alin. 1 al art. 287^7, Curtea a reţinut că măsura suspendării nu poate avea ca obiect decât suspendarea executării contractului, nu şi o altă măsură provizorie ce ar viza aspecte anterioare încheierii contractului. Este adevărat că dispoziţiile alin. 2 fac referire şi la alte măsuri provizorii, însă acestea trebuie corelate cu dispoziţiile alin. 1, la care face trimitere expres alin. 2, şi care permit instanţei să dispună doar suspendarea executării contractului.

Mai mult, intenţia legiuitorului de a da în competenţa instanţei posibilitatea de a lua doar măsura suspendării executării contractului rezultă şi din modificările aduse alin. 1 al art. 287" prin Legea nr. 278/2010.

Anterior modificării art. 287^7 alin. 1 avea următorul conţinut: „în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată dată cu citarea părţilor, măsuri cu caracter provizoriu, cum ar fi:

a) măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire, în stadiul în care se află;
b) alte măsuri care să asigure oprirea implementării anumitor decizii a autorităţii contractante.”

Prin urmare, în reglementarea anterioară instanţa avea o competenţă mai largă de a emite măsuri provizorii de suspendare în procedura achiziţiilor publice, competenţă ce a fost restrânsă prin Legea nr. 278/2010, care a modificat alin. 1 al art. 2787 la o singură măsură provizorie, şi anume la suspendarea executării contractului.

Având în vedere că, prin cererea de faţă, petenta a solicitat instanţei să dispună suspendarea procedurii de atribuire şi a semnării contractului până la soluţionarea irevocabilă a plângerii formulată împotriva deciziei Consiliului, Curtea a apreciat că cererea petentei este inadmisibilă faţă de prevederile art. 287^7 alin. 1.

Prin urmare, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de suspendare formulată de petentă ca inadmisibilă.

Răspunde

Ulmean Ruxandra 29.10.2015

JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ

1. Neanalizarea anumitor critici de către Consiliu nu atrage anularea deciziei sale, în contextul în care ele pot fi analizate de Curte.
2. Impunerea unui termen de plată a facturilor de 90 de zile de la data primirii lor nu contravine legii

1. Sub aspcctul neregularităţii procedurale, constând în faptul că în dccizia privind respingerea contestaţiei Consiliul nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor cu care a fost învestit, mai exact asupra nerespectării dc către autoritatea contractantă a principiilor care stau la baza achiziţiilor publice, cu consecinţe directe

Citește mai mult

asupra legalităţii proccdurii, instanţa nu poate aprecia că dccizia pronunţată este lovită de nulitate, întrucât, în cauză, devin pc deplin aplicabile dispoziţiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., potrivit cărora „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale [...] se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.

Or, prin instituirea unei proccduri judecătoreşti legale de control a dcciziei pronunţate de către Consiliu, pe parcursul cărcia trebuie respectatc principiile specifice, dar şi ccle care guvernează procesul civil, şi carc constituie garanţii ale unui proces echitabil - echitatea, contradictoria!itatea, rcspcctarca dreptului la apărare şi celeritatea, Curtea a considerat că se poate remedia, în faţa instanţei, accastă neregularitate, petenta având dreptul să fie asistată sau reprezentată de un avocat şi să propună toate probele pe care le consideră necesare şi concludente în susţinerea cauzei, argumentele privind posibilitatea examinării aspectelor invocate de cătrc instanţa judecătorească fiind suficiente pentru a nu accepta teza că dccizia atacată este lovită de nulitate pentru acest motiv.

2. Astfel, referitor la stabilirea prin documentaţia de atribuire a termenului de plată a facturilor de 90 de zile de la data primirii facturilor şi la afirmaţia că în acest fel nu s-ar fi asigurat o concurenţă reală între operatorii economici, instanţa a apreciat că aserţiunea este nefondată, întrucât stipularea unei astfel de clauze nu este în niciun caz de natură să distorsioneze într-o măsură semnificativă (care să poată fi cuantificată şi luată în considerare) concurenţa, având în vedere că orice operator economic interesat a avut dreptul de a se înscrie la proccdură, având, totodată, şi posibilitatea să îşi ia toate măsurile de protecţie în privinţa formării unui preţ care să includă eventualele pierderi ocazionate de stabilirea termenului de 90 de zile pentru plata facturilor.

Termenul de plată a facturilor nu este prevăzut în vreo dispoziţie legală, aşa încât autoritatea contractantă are dreptul de a stabili întinderea sa în mod rezonabil, precum în speţă, informând operatorii economici prin documentaţia de atribuire că termenul de plată a produselor este de 90 de zile dc la primirea facturii, acesta fiind un termen maxim, iar plata urmând a se efectua în funcţie de fondurile puse la dispoziţia sa. Chiar dacă contractul dc furnizare este considerat un act dc comerţ pentru petentă, acest fapt nu justifică solicitarea sa de a impune autorităţii contractante asumarea unui risc mai mare decât poate ea să suporte, şi anume efectuarea plăţii cu mult mai devreme decât termenul avut în vedere la data declanşării proccdurii prin publicarea în SEAP a invitaţiei dc participare.

Comentariu

Semnalăm aici interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, conform căreia o clauză abuzivă inclusă într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator nu creează obligaţii pentru acesta din urmă şi că un contract care cuprinde o astfel de clauză continuă să angajeze părţile în aceiaşi termeni în cazul în care poate continua să existe jară această clauză abuzivă. Prin urmare, Curtea a constatat că directiva se opune reglementării spaniole care permite instanţei naţionale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive, să modifice conţinutul acestei clauze.

Curtea consideră că, în cazul în care instanţa naţională ar avea o astfel de posibilitate, aceasta din urmă ar putea să elimine efectul descurajator pe care îl are asupra vânzătorilor sau furnizorilor faptul că clauzele abuzive nu sunt pur şi simplu aplicate în ceea ce priveşte consumatorii. Prin urmare, această posibilitate ar garanta o protecţie a consumatorilor mai puţin eficace decât cea care rezultă din neaplicarea acestor clauze. Astfel, în cazul în care instanţa naţională ar avea posibilitatea să modifice conţinutul clauzelor abuzive, vânzătorii sau furnizorii ar fi în continuare tentaţi să utilizeze aceste clauze, ştiind că, chiar dacă acestea ar fi invalidate, contractul ar putea fi totuşi completat de instanţă, garantând astfel interesele respectivilor vânzători sau furnizori.

în consecinţă, atunci când constată existenţa unei clauze abuzive, instanţele naţionale au numai obligaţia de a exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce priveşte consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conţinutul acesteia. Astfel, contractul în care este inclusă clauza trebuie să continue să existe, în principiu, fără nici o altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menţinere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.

Răspunde

Ulmean Ruxandra 28.10.2015

JURISPRUDENȚĂ

Anularea fondurilor alocate pentru încheierea contractului atrage imposibilitatea încheierii lui şi, în consecinţă, anularea procedurii de atribuire

Curtea apreciază că decizia Consiliului este legală, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi ale Legii nr. 500/2002.

In mod corect a reţinut Consiliul că sunt incidente dispoziţiile art. 4 şi art. 61 din Legea nr. 500/2002, care stabilesc că legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice

Citește mai mult

exerciţiului bugetar. Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limitele maxime care nu pot fi depăşite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept.

In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002, conform cărora este interzisă ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale, fară asigurarea că au fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar. Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului de credite bugetare.

In raport de aceste prevederi legale se constată că autoritatea contractantă în mod corect a făcut aplicarea art. 209 alin. 1 lit. d) din ordonanţă, care îi dă dreptul să anuleze procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică dacă este imposibilă încheierea contractului, în speţă această imposibilitate fiind determinată de lipsa fondurilor alocate pentru procedură.

De asemenea, au fost respectate şi dispoziţiile art. 94 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, care prevăd că, indiferent de momentul iniţierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice.

Nu se poate reţine că argumentele prezentate de autoritatea contractantă sunt contradictorii, ele vizând lipsa fondurilor necesare pentru încheierea contractului, în condiţiile în care creditele bugetare alocate în acest scop, neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept, conform Legii nr. 500/2002.

Comentariu

Potrivit art. 93 alin. I clin Hotărârea Guvernului nr 925/2006: „Autoritatea contractantă nu cire dreptul ca, fără o justificare temeinică, să întârzie adoptarea unei decizii de finalizare a procedurii de atribuire, să întârzie încheierea contractului/acor-dului-ccidru sau să adopte orice cilte măsuri cu scopul de a crea circumstanţe artificiale de anulare a procedurii. Aceste situaţii sunt considerate încălcări ale principiilor prevăzute la art. 2 alin. 2 lit. f) şi g) clin ordonanţa ele urgenţă şi se sancţionează în consecinţă. Ofertantul care se consideră lezat de un astfel de comportament are dreptul de a solicita despăgubiri prin acţiune în justiţie”.

Ordonanţa, la art. 287 alin. 3, prevede că, în cazul în care se solicită plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului reprezentând cheltuieli de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire, persoana vătămată trebuie să facă doar dovada încălcării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a faptului că ar fi avut o şansă reală de a câştiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării respective.

Retragerea fondurilor alocate investiţiei nu exclude ipso facto culpa autorităţii contractante în identificarea şi asigurarea resurselor necesare investiţiei, precum şi acordarea de despăgubiri.

Răspunde

Ulmean Ruxandra 28.10.2015

JURISPRUDENȚĂ

Plângere împotriva deciziei Consiliului - cerere neevaluabilă în bani. Taxă judiciară de 4 lei

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 27.09.2011, sub nr. 562/32/2011, şi s-a dispus citarea părţilor, petenta cu menţiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, până la termenul din data de 13.10.2011, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o.

Conform dispoziţiilor art. 287^17 alin. 2 din ordonanţă, cererile neevaluabile în bani introduse potrivit acesteia la instanţele judecătoreşti, având ca obiect contractele care

Citește mai mult

intră în sfera ei de aplicare, se taxează cu 4 lei. Potrivit art. 20 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru1'1, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

În raport de cele expuse, urmează a se dispune anularea plângerii, ca netimbrată.

Comentariu

In acest sens este practica neabătuta a tuturor curţilor de apei Singurele excepţii ar putea fi considerate simple scăpări judiciare, departe de a reprezenta măcar un precedent, şi le întâlnim doar la Curtea de Apel Constanţa, Secţia de contencios administrativ.

Răspunde