Andrei Rădulescu
| Comentarii |
|
RĂDULESCU, Andrei
(21 noiembrie 1880, Chiojdeanca, j. Prahova-30 septembrie 1959, Bucureşti)
Studii secundare la Liceul „Sf. Petru şi Pavel" din Ploieşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1905). Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1906). Doctor în drept al Universităţii din Liege (1912).
Avocat în Baroul de Prahova (1906-1907). Judecător supleant (1907-1908) şi judecător de şedinţă (1908-1910) la Tribunalul Argeş. Judecător la Tribunalul Ilfov (1910-1920). Consilier la Curtea de Apel din Bucureşti (1920-1925). Consilier la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (1925-1940). Prim-preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (1938-1940). Vicepreşedinte al Academiei Române (1925-1928, 1931-1934, 1935-1938, 1944-1946). Preşedinte al Academiei Române (8 iunie 1946-12 august 1948). Profesor de Drept civil, Drept internaţional, Drept comercial şi Drept constitutional la Academia de înalte Studii Comerciale si Industriale din Bucureşti (1918-1947). Profesor suplinitor la catedra de Istoria dreptului privat românesc a Universităţii din Bucureşti (1916-1920). Profesor de Drept internaţional public şi de Drept civil la Şcoala de Ştiinţe de Stat din Bucureşti (1913-1940). Profesor de Drept internaţional public la Şcoala de înalt Comandament din Bucureşti (1931-1940). Coordonator al „Colectivului pentru vechiul drept românesc" din cadrul Academiei Române (1949-1959). Considerat „fondator al şcolii ştiinţifice de cercetare a vechiului drept românesc" (I. Rădulescu-Valasoglu).
A publicat, în formă litografiată, un Curs de istoria dreptului româ-nesc (1919) şi mai multe studii şi monografii referitoare la romanitatea şi modernizarea dreptului românesc, precum şi la dezvoltarea culturii juridice româneşti: Cultura juridică românească în ultimul secol (1923), Doi pravilişti români. Logofătul Nestor Craiovescu. Andronache Donici (1923), Pravilistul Flechtenmacher (1923), Izvoarele Codului Calimach (1927), Juristul Andronache Donici (1930), L'influence belge sur le droit roumain (1932), Originalitatea dreptului român (1933), Cercetări privitoare la înfiinţarea Curţii de Casaţie în România (1933), începuturile învăţământului juridic în Ţara Românească (1934), Romanitatea dreptului nostru (1939), Influenţa italiană asupra dreptului român (1940), La românite du droit roumain (1942), Codul nostru civil în anii 1925-1945 (1 946), Influenţa franceză asupra dreptului român până la 1864 (1946) etc.
A avut contribuţia decisivă în publicarea ediţiilor critice a principalelor izvoare juridice din vechiul drept românesc: Legiuirea Caragea (1955), Pravilniceasca Condică (1957), Codul Calimach (1958), Sobornicescu Hrisov (1785-1835-1839) (1958), Manualul juridic al lui Andronache Donici (1959). în domeniul dreptului civil a publicat lucrarea Studii de drept civil (două volume, 1915-1919), un Curs de drept civil (două volume, 1938) şi mai multe articole referitoare la dezvoltarea dreptului civil românesc, problema drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor şi a publicităţii drepturilor reale imobiliare. Membru corespondent al Academiei Române (5 iunie 1919). Membru titular al Academiei Române (2 iunie 1920). Membru al Institutului Social Român şi al Institutului de Drept agrar şi Economie agrară. Membru în „Societe de legisla-tion comparee" şi în „Institut internaţional de philosophie du droit et de sociologie juridique". A primit „Coroana României" în grad de cavaler (191 3), „Steaua României" în grad de comandor (1922), „Coroana României" în grad de Mare Cruce (1935), „Meritul cultural" în grad de comandor (1943), „Ordinul muncii", clasa I (1956).
