Ioan Rădulescu
| Comentarii |
|
RĂDULESCU, Ioan
(15 decembrie 1896, Paris - 7 februarie 1940, Bucureşti)
A absolvit Liceul Unirea din Focşani (1914). Licenţiat în ştiinţe juridice la Universitatea din Bucureşti (1918). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza De l'influence de l'erreur sur la responsabilite penale (1923). Diplomat în ştiinţe penale la Universitatea din Paris (1923).
Referent titular (1926), consilier permanent (1936) şi consilier onorific la Secţia I a Consiliului Legislativ. Avocat. Raportor al României la congresele Asociaţiei Internaţionale de Drept penal din Bruxelles (1926), Bucureşti (1929), Palermo (1933). Profesor agregat (1926-1930) şi profesor titular (1930-1936) la catedra de Drept penal şi Criminologie a Universităţii din Cernăuţi. Profesor la catedra de Drept penal şi procedură penală a Universităţii din Iaşi (1936-1939). Profesor suplinitor la catedra de Drept penal şi de procedură penală a Universităţii din Bucureşti.
Autor al mai multor studii şi lucrări asupra dreptului penal şi a criminologiei: Erorile juridice şi reparaţia lor (1924), Influenţa motivelor asupra responsabilităţii. Studiu de politică penală şi de drept penal comparat (1925), Un grand savant, Enrico Ferri(1929), La responsabilite penale des personnes morales (1929). A publicat un Curs de drept penal (două volume, 1937-1938). Comandor al Coroanei României.
