Constantin G. Rătescu
| Comentarii |
|
RĂTESCU, Constantin G.
(28 decembrie 1868, Focşani -19 iulie 1938, Merişani)
A absolvit liceul la Bârlad (1 885) şi Facultatea de Drept la Bucureşti (1 893). A debutat în cariera de magistrat - judecător de ocol la Constanţa (1 893), substitut la Buzău (1 896), procuror la Tribunalul Muscel, Dâmboviţa, Tulcea (1896-1902), judecător la Tribunalul Argeş (1902), jude-instructor (1903), preşedinte de Tribunal (1905), consilier la Curtea de Apel Craiova (1910). A fost delegat secretar general al Ministerului Justiţiei (1914, 1916), ocupând între timp
funcţia de consilier la Curtea de Casaţie. A activat si în calitate de inspector pentru Curţile de Apel.
A ocupat funcţia de preşedinte la secţia a Il-a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (1926-1938). A cumulat şi calitatea de consilier temporar la Consiliul Legislativ, colaborând la activitatea de unificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală (1926), de elaborare a legislaţiei privind cazierul judiciar (1929).
Constantin G. Rătescu a fost şi autor al unor lucrări, precum: Manualul legii pentru autentificarea actelor (1928), Manualul Curţilor cu Juraţi (1929), colaborator - Codul de procedură penală adnotat cu întreaga jurisprudenţă pînă la zi, vol. 1: Art. 1-246 (1930), Codul de procedura penală adnotat cu întreaga jurisprudenţă la zi: vol. 2: Art. 246-403 (1929), Legi speciale (1932), Codul de procedură penală adnotat cu întreaga jurisprudenţă la zi: vol. 3: Art. 404-603 (1932), Codul penal Carol al ll-lea adnotată).
