Anibal Theodorescu
| Comentarii |
|
TEODORESCU, Anibal
(21 februarie 1881, Câmpineanca, j. Vrancea-29 august 1971, Bucureşti)
Studii secundare la Focşani şi Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1903). Doctor în drept al Universităţii din Paris, cu teza Les lois roumaines et les etrangeres (1905).
Deputat în Parlamentul României (1913,1920,1926,1932). Primar general al municipiului Bucureşti (1926-1927). Avocat în Baroul de Ilfov. Decan al Baroului de Ilfov (1939-1940). Preşedinte al Uniunii Avocaţilor din România. Decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1 octombrie 1939-8 octombrie 1940). Conferenţiar la Facultatea de Drept din Bucureşti (1910-1921). Profesor agregat (1921-1925) şi, ulterior, definitiv (1925-1947) la catedra de Drept administrativ a Facultăţii de Drept din Bucureşti. Cercetător ştiinţific principal în cadrul Colectivului pentru Vechiul Drept Românesc şi la Sectorul de Istoria Dreptului Românesc de la Institutul de Istorie „Nicolae lorga" (1957-1963). Profesor emerit (1964). Profesor consultant al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1969-1971). Primul jurist român „care a studiat dreptul administrativ român, în mod exclusiv şi aprofundat" (M. Oroveanu).
A publicat, în mai multe ediţii, un curs universitar (Noţiuni de drept administrativ, 1913; Curs de drept administrativ, 1924) şi mai multe studii în care a expus principalele principii şi teorii ale acestei materii: Asociaţiile comune în dreptul administrativ (1908), O nouă concepţie a actelor de guvernământ. Teoria legalităţii (1909), Principii de reorganizare a Senatului (1914), Doctrina solidaris-mului juridic (1923), L'administration centrale de la Roumanie
(1933), Le fondement juridique de la responsabilite dans le droit administratif (1935), Teoria răspunderii administraţiunii publice pentru daune (1942). Opera sa principală este Tratat de drept administrativ (1929-1935), din care a tipărit doar primele două volume. în domeniul istoriei dreptului românesc, este autorul unor Note şi interpretări privind istoria vechiului drept românesc în secolele XIV şi XV (1971). Membru al Institutului Social Român, al Institutului de Ştiinţe Administrative al României, al Societăţii de Legislaţie Comparată din Paris. Membru corespondent al Academiei Române (24 mai 1945).
