Constantin G Dissescu
| Comentarii |
|
DISSESCU, Constantin G
(8 august 1854, Slatina -11 august 1932, Bucureşti)
Studii secundare la Colegiul „Sfântul Sava" din Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Paris (1875). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza De la puissance du mari sur le personne et les biens de la femme (1877).
Judecător supleant la Tribunalul Ilfov (1878). Deputat şi senator în Parlamentul României. Avocat în Baroul de Ilfov. Avocat al statului (1892-1895). Decan al Baroului de Ilfov. Ministru de Justiţie (11 aprilie 1899-7 iulie 1900). Ministru al cultelor şi Instrucţiunii Publice (24 octombrie 1906-12 martie 1907,14 octombrie 191 2-4 ianuarie 1914). Raportorul Constituţiei României din anul 1923. Delegatul permanent al României în Comitetul Uniunii Interparlamentare (1905-1926). Profesor la catedra de Drept penal, procedură penală şi civilă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din laşi (aprilie-octombrie 1882). Profesor la catedra de Drept constituţional şi administrativ a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1882-1926). Profesor onorar (1926-1932). Decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1909-1912).
Considerat „creatorul ramurei dreptului constituţional şi administrativ român" (M. Oroveanu). între anii 1890 şi 1 891, a publicat Cursul de drept public român, o vastă lucrare în trei volume în care tratează principiile şi instituţiile dreptului constituţional (volumele I şi II) şi ale dreptului administrativ (volumul III). Cercetările sale se caracterizează prin folosirea metodei comparativ-istorică: Istoria şi principiile dreptului public român. Dreptul constituţional (1903), Introducere la studiul dreptului constituţional (1911), Dreptul constituţional. Istoria dreptului public, dreptul public comparat, teoria generală a statului, dreptul constituţional al României (191 5). autor al unor studii de istorie a dreptului (Originea şi condiţiunea proprietăţii în România, 1889; Originile dreptului român, 1 899) şi de teorie şi sociologie juridică (Ce influenţă are cultura occidentală asupra moralităţii şi criminalităţii, 1893; Ideea de drept şi fundamentul ei. Introducere la studiul dreptului, 1911; Ce este enciclopedia dreptului, Bucureşti, 1915). A publicat mai multe broşuri în care a analizat diverse probleme politice şi juridice ale societăţii româneşti: Părere asupra reformei execuţiunii silite (1881), Chestiunea revizuirii legii electorale (1883), Partidele într-un stat constituţional (1884), Opiniunea publică (1885), Legea minelor (1 895), Condiţia juridică a dreptului de farmacie (1909) etc. în calitate de Ministru al Justiţiei a inaugurat o amplă reformă a Codului de procedură civilă: Avant-propos. Code de procedure civile promulgue le 14 martie 1900 (1900). Director al revistei „Dreptul" (1901-1932).
