Vintilă Dongoroz
| Comentarii |
|
DONGOROZ, Vintilă
(27 martie 1893, Tecuci -18 martie 1976, Bucureşti)
Studii secundare la Liceul „Unirea" din Focşani (1904-191 2). Studii superioare la Facultatea de Drept din Bucureşti (1912-1915). Doctor în drept al Universităţii din Bucureşti cu teza Dinamica socială a dreptului penal (1919).
Avocat în Baroul de Ilfov (1915-1948). Conferenţiar provizoriu (1929-1932), conferenţiar definitiv (1932-1936) şi profesor (1936-1951) la catedra de Drept penal comparat a Universităţii din Bucureşti. Profesor de Drept penal la Şcoala superioară de ştiinţe administrative (1928-1936). Profesor la Institutul Superior de Ştiinţe penale (1930-1936). Cercetător în cadrul colectivului de istorie a dreptului din cadrul Academiei Române (1951-1954). Cercetător la Institutul de Cercetări juridice (1 octombrie 1954 - 1 februarie 1964). Consultant ştiinţific la Institutul de Cercetări juridice (1 februarie 1964-1 8 martie 1976). Doctor docent (1968). Promotorul metodei tehnico-juridiceîn ştiinţa penală românească.
Opera sa juridică cuprinde numeroase studii, articole şi note de jurisprudenţă din materia dreptului penal şi a procedurii penale: Despre traficul de influenţă (1922), Observaţiuni asupra Proiectului de cod penal român. Studiu critic (1928), Abuzul de încredere şi escrocheria (1930), Pederastia faţă cu legea penală (1930), Observaţiuni asupra ante-proiectului Codului de procedură penală (1931), Competenţa penală (1931), Comutarea detenţiei preventive
(1931), Omuciderea prin imprudenţă (1931), Trădarea şi spionajul (1933) etc. A publicat prima lucrare din doctrina penală românească care se ocupă exclusiv de infracţiunile din partea specială a Codului penal: Drept penal. Partea specială, Noţiuni generale şi Infracţiuni contra siguranţei exterioare a Statului (1929). autor a două manuale universitare: Curs de drept penal şi procedură penală cu aplicaţiuni la funcţionarii publici (1930), Drept penal (1939). împreună cu alţi autori, a actualizat şi completat Tratatul de drept şi procedură penală al lui Ion Tanoviceanu (1924-1927). A colaborat la publicarea mai multor lucrări de practică judiciară şi monografii asupra instituţiilor penale şi procesual-penale: înlocuirea răspunderii penale pentru unele infracţiuni cu răspundere administrativă sau disciplinară (1957), Modificările aduse Codului penal şi Codului de procedură penală prin actele normative din anii 1956-1960 (1962), Noul Cod penal şi Codul penal anterior. Prezentare comparativă (1968), Noul Cod de procedură penală şi Codul de procedură penală anterior. Prezentare comparativă (1969), Infracţiuni contra avutului obştesc (1963). A fost unul dintre principalii autori ai Codului penal şi Codului de procedură penală adoptate în anul 1968 şi a coordonat vastul comentariu asupra acestor coduri: Explicaţii teoretice ale Codului penal român (patru volume, 1969-1972), Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român (două volume, 1975-1976). Redactor la revistele „Curierul judiciar", „Revista penală şi de ştiinţă penitenciară" şi „Biblioteca marilor procese" (1923-1931). Prim-redactor (1923) şi director (1933) al revistei „Jurisprudenţa generală". Membru al Societăţii de Legislaţie comparată din Paris şi al Asociaţiei Internaţionale de Drept penal. Membru corespondent al Academiei Române (27 mai 1948). Decorat cu Meritul ştiinţific clasa I (1969).
