Matei G Nicolau
| Comentarii |
|
NICOLAU, Matei G
(2 octombrie 1904, Sulina - 7 martie 1938, Bucureşti)
Studii secundare la Liceul „Matei Basarab"din Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1925). Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filozofie, secţia Filologia clasică, din Bucureşti (1926). Diplomat al Ecole des Hautes Etudes din Paris (1929). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza Causa liberalis. Etude historique et comparative du proces de liberte dans les legislations anciennes (1933).
Profesor de Limba latină la Liceul Internat si Liceul National din Iaşi (1926). Avocat în Baroul de Ilfov (1926). Asistent suplinitor la Ecole des Hautes Etudes din Paris unde a sustinut seminariile:
Histoire de la litterature juridique â l'epoque des Antonins et des Severes, La formation de la langue du droit, La papyrologie juridique: Actes et contrats ă l'epoque romaine, Apercu de la litterature juridique latine au lll-e siecles A.C., Etude du vocabulaire juridique de Ciceron compare au vocabulaire des jurisconsultes, Critique verbale des textes juridiques: Les nouveaux fragments de Gaius et le palimpseste de Verone. Asistent la catedra de limbă greacă a Facultăţii de Litere din Bucureşti (1936-1938). Referent stagiar la Consiliul Legislativ (1937-1938). Opera sa cuprinde mai multe studii de filologie clasică şi de drept roman publicate în volume colective sau în reviste române şi străine: Sine sacris hereditas (1927), L'origine de «cursus» rythmique (1928-1929), Numele secret al Romei (1929), Les dispositions d'origine romano-byzantine dans le «Code civil roumain» (1929), Originile obligaţiu-nei în Dreptul roman. Consideraţiuni în legătură cu procedura de
execuţie (1931), Edictul «de iumentis uendundis» şi garanţia pentru viciile lucrului vândut în dreptul roman (1932), L'«unus casus» d'apres les scholies des Basiliques (1934), Note sur la terminologie juridique latine (1935). Coautor, împreună cu C. Hamangiu, a manualului universitar Drept roman, volumul I (1930). A îngrijit ediţia postumă a lucrării lui Dimitrie Alexandrescu, Principiile dreptului civil român (1926). Laureat al Societăţii lingvistice din Paris (1933).
