Paul Negulescu
| Comentarii |
|
NEGULESCU, Paul
(12 ianuarie 1874, Bucureşti - 6 mai 1946)
Studii secundare în Bucureşti. Licenţiat în litere la Universitatea din Bucureşti (1894). Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1 895). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza Les institu-tions romaines en Dacie (1898). Absolvent al Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris.
Judecător supleant la Tribunalul Ilfov (1899). Avocat în Baroul de Ilfov. Deputat (1905-1907) şi senator în Parlamentul României (1912). Suplinitor al cursului de Drept administrativ de la Facultatea de Drept din Bucureşti (1900-1905). Profesor suplinitor (1904-1906), apoi titular (1906-1915) la catedra de Istoria dreptului român din cadrul Universităţii din Bucureşti. Profesor la catedra de Drept administrativ (1915-1926) şi, ulterior, la catedra de Drept public (1926-1939).
A debutat cu studii asupra istoriei dreptului românesc, insistând asupra instituţiilor judiciare din perioada daco-romană şi din vechiul drept românesc: Histoire du droit et des institutions de la Roumaniei 1899), Etude sur la „protimis"dans l'ancien droit roumain (1 899), Studii de istoria dreptului român (1900), Cercetări asupra originii dreptului consuetudinar român. Fragmente juridice. Studii de critică şi de istorie (1905), Curs de istoria dreptului român (1913). Preocupat şi de instituţiile dreptului roman, a publicat o primă fascicolă dintr-un Manual de procedura dreptului civil romanţ 899). A fost primul jurist român care s-a preocupat de studiul sistematic al dreptului administrativ. In această materie, a publicat în patru ediţii un Tratat de drept administrativ român (1904). Raportorul legii înaltei Curţi de Casaţie, din anul 1905, prin care s-a înfiinţat contenciosul în anularea actelor de autoritate administrative ilegale (Le contentieux des actes administratifs roumain organise par la loi du l-erjuillet 1905, 1910). Principalul autor al legii din 11 februarie 1912 care a organizat contenciosul administrativ. Promotorul unor concepte moderne în ştiinţa dreptului administrativ român, precum „dreptul internaţional administrativ" (Principes du droit internaţional administratifi 935) şi „politica administraţiei" (Curs de politică administrativă, 1938-1939). în calitate de titular al cursului de Drept public, a fost autorul unui manual universitar prin care a inaugurat metoda realistă în cercetarea problemelor juridice de drept constituţional (Curs de drept constituţional român, 1927). După adoptarea Constituţiei României din 27 februarie 1938, a publicat o monografie în care a explicat sintetic conţinutul noii legi fundamentale (Principiile fundamentale ale Constituţiei din 27 februarie 1938,1938). A colaborat la apariţia Tratatului de drept public (1942-1943). A editat, împreună cu alţi autori, culegeri adnotate şi comentate de legi din diferite materii (Codul învăţământului, 1929; Codul administrativ adnotat, 1930). Membru fondator şi secretar general al Institutului de Ştiinţe Administrative al României (1925). Membru fondator al „Revistei de drept şi de sociologie" (1 898). Director al „Revistei de Drept Public". Membru de onoare al Academiei Române (30 mai 1936).
