Decizia civilă nr. 2975/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2975/R/2012
Ședința publică din data de 19 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 674 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII A M. A. ȘI I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în ședința publică de azi reprezentantul reclamantului recurent a transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 674 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. A., împotriva pârâtei C. de P. S. a M. A. și I.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantului i s-a stabilit prin decizia nr. 1. din (...) o pensie de serviciu în cuantum de 4375 lei pe baza art. 53 al. 1 din L. nr. 179/2004 - f.30.
Prin decizia nr. 1. din (...) emisă de C. de P. S. a M. A. și I., au fost revizuite din oficiu drepturile de pensie cuvenite reclamantului în temeiul O. nr. 1., utilizându-se metodologia de calcul prevăzută în anexa la această ordonanță, cuantumul pensiei revizuite fiind de 3775 lei.
Potrivit art.581 din Codul de procedură civilă, prin ordonanța președințială pot fi dispuse măsuri numai în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții: există urgență, condiție care este îndeplinită în cazul în care este necesară păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, sau, după caz, este necesară înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări; măsura este vremelnică; măsura luată nu prejudecă fondul, fapt care presupune stabilirea aparenței dreptului în favoarea unei dintre părți.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru a opera măsura solicitată de către reclamant.
Astfel, nu este îndeplinită condiția păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara întrucât diminuarea pensiei de la 4375 lei la 3775 lei nu produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara deoarece sumele de bani, prin natura lor, pot fi restituite.
În ceea ce privește imposibilitatea reclamantului de a trăi, lipsa mijloacelor de întreținere și a standardului de viață, pretins determinate de reducerea pensiei, instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit nici că pensia sa este singurul venit al familiei și nici cuantumul ratelor lunare care grevează veniturile familiei reclamantului.
Aparența dreptului este în favoarea pârâtei deoarece aceasta a aplicat noile dispoziții legale referitoare la stabilirea cuantumului pensiei, respectiv L. nr. 2. și
OUG nr. 1..
Condiția urgenței nu este, de asemenea, îndeplinită având în vedere cuantumul redus al diminuării pensiei și nepunerea în pericol a unor valori, ca urmare a acestei reduceri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. A., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 c.pr.civ., modificarea în întregime a sentinței civile nr. 674 pronunțată la data de 9 aprilie 2012 de către Tribunalul Maramureș în sensul, admiterii cererii de ordonanță președințială formulate și, al suspendării executării dispozițiilor deciziei privind revizuirea pensiei nr. 1. din data de 12 decembrie 2011 prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia, până la soluționarea definitivă a contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M., cu termen de judecată la data de 7 mai 2012, cu consecința menținerii în plată a deciziei de pensionare nr. 1. din data de 22 ianuarie 2007 în baza Legii nr. 179/2004.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că prin sentința civilă nr. 674 pronunțată la data de 9 aprilie 2012 de către Tribunalul Maramureș în dosarul cu numărul de mai sus a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată, prin care solicita luarea măsurii de suspendare a executării dispozițiilor deciziei privind revizuirea pensiei nr. 1. din data de 12 decembrie 2011 prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia, până la soluționarea definitivă a contestației care face obiectul dosarului nr. 1934/1 00/20 12 al T.ui M., cu consecința menținerii în plată a deciziei de pensionare nr. 1. din data de
22 ianuarie 2007 în baza Legii nr. 179/2004.
Cererea de ordonanță președințială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, prima instanță reținând că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate ale unei atari cereri prevăzute de art. 581 c.pr.civ.
Opinia recurentului este că hotărâre a atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Prima instanță a reținut, în mod greșit că, nu este îndeplinită condiția urgenței luării măsurii solicitate - adică aceea a păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, întrucât "diminuarea pensiei de la 4.3 75 la 3.775 nu produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, deoarece sumele de bani, prin natura lor, pot fi restituite. "
Chiar dacă s-ar face abstracție de exprimarea juridică a judecătorului primei instanțe, nu se poate trece cu vederea lipsa de logică și adevăr a unei astfel de afirmații.
Din chiar cuprinsul afirmației mai sus citate rezultă că, măsura a cărei suspendare o cere, a produs efecte, adică decizia de revizuire a pensiei contestatăsub dosarul mai sus amintit, a fost pusă în executare și l-a prejudiciat prin diminuarea pensiei, mai exact prin știrbirea dreptului de proprietate asupra pensiei, drept garantat de legea fundamentală și consacrat în numeroase convenții internaționale.
Conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la C. E. a D. O. "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Art. 20 alin. 2 din Constituția României prevede că "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. "
Declarația Universală a D. O., la art. 17 prevede că "Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Potrivit art. 47 din Constituția României statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, iar cetățenii au dreptul la pensie.
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată la R. la 4 noiembrie 1950 și ratificată de R. prin L. nr. 3., publicată în Monitorul oficial al României nr. 135 din 31 mai 1994 conține o serie de prevederi cu caracter imperativ referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor săi condiții de trai decente, de a-i feri de tratamente degradante și de a le garanta dreptul de proprietate. E. vorba despre prevederile conținute în art. 2.1., art. 3 și arte 1 din Primul protocol adițional la această C.
Conform acestor texte de lege S. este obligat să asigure cetățenilor săi condiții de viață decente, care să nu le pună în pericol viața sau integritatea psihică și fizică și, în egală măsură, să nu îi supună la tratamente și măsuri degradante. Or, în cazul reclamantului, din acest punct de vedere, statul român atunci când i-a diminuat pensia și-a frânt obligația pe care și-a asumat-o prin aceste texte de lege față de acesta, cetățean al lui, de a-i asigura viața, integritatea fizică și psihică, precum și bunurile, proprietatea privată.
Nu achiesează nici la opinia primei instanțe care, calificând diminuarea pensiei ca fiind "redusă", apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței luării măsurii solicitate.
Astfel, nu prezintă relevanță, cuantumul diminuării pensiei mele atâta vreme cât prin însăși luarea acestei măsuri i-a fost grav știrbit dreptul de proprietate, un drept constituțional, garantat oricărei persoane, astfel cum rezultă din textele legale mai sus citate.
Vis a vis de susținerea primei instanțe potrivit căreia aparența de drept este în favoarea intimatei care a emis decizia de revizuire a pensiei contestată în temeiul prevederilor Legii nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în M.of. nr. 852 din 20 decembrie 2010 și O.V.G. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M.of. nr.
81 din 31 ianuarie 2011, face precizarea că, raportat la argumentele invocate în contestație, susținerea este extrem de relativă.
În altă ordine de idei, din punct de vedere juridic, cele mai sus arătate au incidență asupra unor dispoziții legale din legislația internă a S.ui Român, fiind aplicabile și prezentei cauze.
Astfel, potrivit arte 47 din Constituția României statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, iar cetățenii au dreptul la pensie.
De asemenea, potrivit art. 22 alin. 1 din legea fundamentală în stat, dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată la R. la 4 noiembrie 1950 și ratificată de R. prin L. nr. 3., publicată în Monitorul oficial al României nr. 135 din 31 mai 1994 conține o serie de prevederi cu caracter imperativ referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor săi condiții de trai decente, de a-i feri de tratamente degradante și de a le garanta dreptul de proprietate. E. vorba despre prevederile conținute în art. 2.1., art. 3 și art. 1 din Primul protocol adițional la această C.
Pe de altă parte, din punct de vedere constituțional O.U.O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M.of. nr.
81 din 31 ianuarie 2011 încalcă Constituția României în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și încălcarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art. 15 alin. 2 care consacră principiul neretroactivității legii civile și ale art. 44 care garantează dreptul la proprietate privată. Într-adevăr, prin O. nr. 1. s-a încălcat un drept dobândit de către recurent, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare.
Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, în vigoare de altfel și astăzi, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se reține, în acest sens, faptul că așa cum corect a observat prima instanță, nu este îndeplinită în cauză condiția urgenței, de o manieră care să justifice admiterea cererii formulate, astfel încât, având în vedere că cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, anume, cele privitoare la aparența dreptului și caracterul vremelnic al măsurii.
Sub acest aspect, Curtea observă că urgența pe care o indică codul de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume, „. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționar prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.
Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționar, având în vedere că se invocă de către aceastaapărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T.ui C..
În opinia instanței, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.
Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente, anume, în speța de față, nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, dat fiind că prin tranșarea pe calea litigiului de drept comun a dreptului reclamantului asupra pensiei de serviciu, paguba pe care aceasta o suportă prin diminuarea drepturilor de pensie va fi reparată.
Toate acestea, raportat la situația de fapt conturată de petiționar și la invocarea urgenței prin raportare la înlocuirea pensiei de serviciu cu pensia pentru limită de vârstă, nefiind invocate alte cauze care să justifice mai concret urgența.
Se susține de către recurentă că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „bun";.
Curtea apreciază că nu se poate considera situația creată prin revizuirea pensiei ca implicând o urgență de natură a conduce la admiterea cererii, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, altfel spus, gravitatea consecințelor situației create să facă a nu putea fi reparate, or chiar deosebit de drastică fiind reducerea veniturilor pe care petiționarul le considera stabile, nu se poate considera că l-ar pune într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, dincolo de orice probațiune punctuală, o pagubă ireparabilă.
Trimiterea pe care recurentul o face la prevederile ce se susține a fi fost încălcate prin decizia de revizuire, din Constituție și din C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale vizează aparența dreptului, or pentru considerentele expuse la început, Curtea nu ajunge a cerceta această condiție, considerând legală și temeinică soluția primei instanțe ca o consecință a analizei modului de soluționare a litigiului în primă instanță prin raportare la condiția urgenței.
Văzând dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.
1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 674 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. I. T. D. C. G.
G.
N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 4471/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1283/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
