Decizia civilă nr. 656/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 656/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. A. reprezentat de S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. (S.) B. împotriva sentinței civile nr.
2778 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați M. A. N. respectiv C. S. DE P. A M. A. N., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului - avocat C. A. din cadrul Baroului S., lipsind reprezentantul recurenților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 9 februarie 2012 intimatul M. A. N. a depus la dosar întâmpinare și decizia de revizuire a pensiei reclamantului.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri prealabile Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii acțiunii formulate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2778 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj s- a respins ca nefondata excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamant, excepție invocata de paratul de rândul 2.
S-a respins ca nefondata acțiunea formulata de contestatorul S. C. M.
D. ÎN R. ȘI ÎN R., în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII A M. A. N. și
M. A. N., având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.
58073/(...) emisa de parata de rândul 1, constatarea legalității deciziei de pensionare nr. 0., plata diferenței dintre pensia recalculata și pensia inițiala, de la data de (...) și pana la repunerea in plata a pensiei inițiale, asupra căreia sa se aplice dobânda legala pana la data plătii efective a pensiei inițiale, precum și plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut cu privire la excepțiile invocate de către pârâtul M. A. N. :
Pârâtul a invocat prematuritatea acțiunii și a motivat că reclamantul nu a respectat procedura administrativă prealabilă obligatorie sau nu a așteptat comunicarea răspunsului la contestația formulată.
T. a respins ca nefondată excepția prematurității, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.10 din OUG nr.1/2011 a fost abrogată HG nr.735/2010 ce prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, motiv pentru care, indiferent dacă au fost sau nu formulate contestații împotriva acestor decizii, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG nr.1/(...) au fost stabilite noi termene și criterii de recalculare a pensiilor militare. într-o atare situație dispozițiile OUG nr.1/2011 prevăd că pensiile militare se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, împotriva acestor decizii urmând să curgă alte termene.
Tot ca nefondată a fost respinsă și excepția lipsei de obiect.
A motivat că cererea reclamantului este rămasă fără obiect, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.10 din OUG nr.1/2011 a fost abrogată HG nr.735/2010 ce prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, iar potrivit dispozițiilor art.1 alin. 1 din OUG nr.1/(...) au fost stabilite noi termene și criterii de recalculare a pensiilor militare.
Într-o atare situație dispozițiile OUG nr.1/2011 prevăd că pensiile militare se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie
2011, împotriva acestor decizii urmând să curgă alte termene.
Nici faptul că începând cu luna februarie 2011 reclamantul a încasat, pensia avută anterior și a primit diferența de pensie neîncasată pentru luna ianuarie 2011, nu conduce la concluzia că decizia contestată a fost anulată și nu produce efecte, în condițiile în care nu a fost emisă o altă decizie, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Cu privire la fondul cauzei s-au pus în discuție aspecte legate atât de anularea deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală,ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate,cât și cu privire la anularea deciziei de recalculare a pensiei ca fiind eronat emisă în ce privește cuantumul pensiei.
Cu privire la motivele de anularea a deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală,ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate al subsemnatului, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate.
Reclamantul, prin contestația formulată, nu contestă modul de calcul al pensiei contributive, ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, contestă faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depășește acest cuantum și care se suportă din bugetul de stat.
L. nr. 1., a statuat ca "pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii." A., spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala.
Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din L. nr. 303/2004).
Mai mult, in cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat (a se vedea L. nr. 1.).
D. C. C. nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensație parțială menționată de Curte, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Acordarea acestui supliment, așa cum se poate desprinde și din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.
Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. în acest sens, trebuie observat că dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție se referă distinct la dreptul la pensie față de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care L. fundamentală nu le nominalizează.
Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare.
Se poate spune că, față de acestea, C. instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie
2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora.
Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări.
De asemenea. L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final ia diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.
A., această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
L. nr. 1., lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, iar ulterior L. nr.263/2010,au așezat pe principii și reguli noi întreaga legislație a pensiilor..
Printre modificările esențiale se numără și integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte, ceea ce demonstrează clar că legiuitorul este îndrituit să integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.
Criticile pornesc și de la cele statuate de Curtea E. a D. O. în C. B. contra Republicii Cehe - 2002, în care s-a arătat că noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată.
Pentru a răspunde acestor critici este necesară reiterarea considerentelor deja reținute cu privire la natura specială a pensiei de serviciu, a celor două componente, contributivă și necontributivă, ale sale, precum și a faptului că ultima componentă este supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care C. le nominalizează în mod expres.
În aceste condiții, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Reclamantul consideră că eliminarea pensiilor speciale aduce atingere "principiului protecției așteptărilor legitime a cetățenilor cu privire la un anumit nivel al protecției și securității".Acest principiu nu este însăconsacrat constituțional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.
În sfârșit, analizând criticile raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, prin prisma celor statuate mai sus, a apreciat că acestea sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Prin urmare, nu au fost reținute nici criticile că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate și, în consecință, ar exista un paralelism legislativ.
Această critică are un oarecare grad de pertinență întrucât legiuitorul a menținut, între - adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege" Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege.
Actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de dreptul comun, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
În sfârșit, pentru toate cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nici o încălcare a tratatelor internaționale invocate.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii E., act distinct ca natură juridică de celelalte tratate internaționale invocate, tribunalul reține că acestea, de principiu, sunt aplicabile în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului.
În consecință, cu privire la speța de față, tribunalul a constatat că prevederile cuprinse în Cartă nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menționate.
Din considerentele expuse mai sus tribunalul a apreciat că motivele de anularea a deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate al subsemnatului, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate, sunt întemeiate și în consecință a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. A. solicitând în baza art. 304 pct 7 și 8 C.pr.civ. modificarea în sensul admiterii acțiuniiașa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
În motivarea recursului a arătat că prin acțiunea introductivă a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei stabilită în temeiul L. 1.
și HG 710/2010 și constatarea legalității deciziei de pensie emisă în baza legii 1.. A solicitat de asemenea și cheltuieli de judecată dovedită cu chitanța de plată a onorariului de avocat in cuantum de 1000 lei.
În considerentele sentinței se menționează apoi că nu a solicitat cheltuieli de judecată. Această mențiune chiar dacă nu a produs efecte juridice raportat la respingerea acțiunii reclamantului pe fondul cauzei deschide lungul șir al inadvertențelor din motivarea sentinței.
Dacă în mod uzual se invocă în motivarea recursurilor incidența art. 304 pct 7 C.pr.civ, în cazul de față motivarea nu numai că este cu totul străină de natura pricinii , ci este copiată dintr-un alt dosar. Întreaga motivarea referitoare la natura compunerea pensiei din două elemente
(contributivă și necontributivă premiu din partea statului) privește cu totul alte categorii de pensionari și nu militarii. pensiile militare sunt in exclusivitate pensii de stat stabilite in baza unei legi speciale și nu au avut niciodată caracter contributiv nu au existat nici case de pensii ale ministerului apărării naționale și nici nu s-au virat contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat. S. câtimii pensiei militarilor nu s-a raportat nici prin L. 164 /. la sumele ce ar fi fost achitate ca și contribuții la sistemul de pensii, motivarea instanței de fond fiind un "copy- paste" din dosarele grefierelor sau magistraților judecate în mod favorabil de către aceeași instanță și complet de judecată.
La pg.7 al. (2) din motivarea sentinței se menționează că " textul de lege criticat se conformează art. 15 al. (2) din Constituție respectiv că vizează doar cuantumul pensiei". Această mențiune denotă o necunoaștere totală de instanță a normelor atacate prin care se schimbă întreg sistemul de stabilire a pensiei ce se raportează exclusiv la vechimea in serviciu ( fără grad, funcție, cuantumul soldei), reformându-se radical modalitatea de calcul efectivă.
Raportat la această reformare a modalității efective de calcul a pensiei
L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii consacrat în art 15 alin (2) din Constituție. Potrivit acestuia o legea se aplică doar situațiilor ce se ivesc în practică doar după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare. Instanța de fond a reținut că ar fi vorba doar despre o modificare a cuantumului pensiei pentru viitor, dar , în realitate legea nouă modifică sistemul de calcul criteriile de stabilire a pensiei ce au intrat deja sub incidența legii vechi , prin urmare nu se poate reține ca legală o asemenea interpretare forțată a legii.
În mod cu totul eronat și cu rea-credință instanța de fond afirmă in pg. 7 al.(7) din motivare că măsura de diminuare a pensiei militarilor nu este arbitrară ci se aplică tuturor pensiilor speciale , de vreme ce aceeași instanță a admis acțiunile promovate de grefieri și magistrați de menținere în plată a propriilor lor pensii speciale.
Se mai face trimitere la practica C. invocându-se cazul B. c/a Republicii Cehe în care s-a statuat că noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat. Apare astfel o contradicție astfel: dacă este "bun" și un interes privat respectiv pensia de încasat în viitor cum se justifică privarea mea de acest "bun" viitor. Această motivare este în contradicție clară și totală cu soluția pronunțată.
S-a mai făcut trimitere la soluțiile C. C. raportat la această lege. Chiar așa fiind, Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu C., în timp ce Curtea E. D. O., se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt.
Art.1 din protocolul Adițional nr. 1 la C. E. pentru apărarea D. O. și a
Libertăților Fundamentale prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale."
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principii ale dreptului internațional". Curtea E. a extins noțiunea de "bun" la orice interes cu o valoare patrimonială, depășindu-se astfel dreptul de proprietate efectivă asupra unui bun material-obiect, și vizând noțiunea de patrimoniu.
Din întreaga practică C. se desprinde consecvența acesteia în sensul că, C., chiar dacă nu garantează un anumit cuantum al pensiei, dacă acest cuantum este micșorat semnificativ prin măsuri legislative , atunci se aduce atingere însăși substanței dreptului.
Curtea a decis că, și dacă statul reduce temporar pensia, în situații de recesiune economică rapidă, rămâne totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge printre acestea fiind principiul nediscriminării între categorii sociale beneficiare de pensii similare (cauza Kjartan Asmundssson c/a Iceland).
Intimatul M. A. N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legalal Casei de pensii sectoriale a M. A. N. a solicitat prin întâmpinarerespingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și aapărărilor formulate, Curtea de A. reține următoarele:
1. Primul motiv invocat, prin care s-a susținut că hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii (304 pct.
7 Cod procedură civilă) este nefondat, întrucât deși în hotărârea recurată T. a făcut referiri la pensiile de serviciu în general, arătând că partea contributivă a acestora se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat, în considerentele sentinței s-a menționat în mod expres că „în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat (a se vedea legea 1.)";.
2. După cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 29/2011 (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin (2) din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea,prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
A., în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din
Constituție. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Având în vedere că în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
3. În mod similar, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și
Justiție în D. nr. 29 din (...), nici referitor la discriminare instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul europeaneste superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă
și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
4. Deși Curtea Constituțională a statuat că L. 1. este conformă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dat fiind controlul obiectiv al legii realizat de instanța de contencios constituțional, o astfel de constatare (in abstracto) nu împiedică instanțele de drept comun să analizeze în raport de circumstanțele fiecărei cauze în parte dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru fiecare reclamant consecințe incompatibile cu C., protocoalele sale adiționale sau jurisprudența C. E. a D. O..
Art. 1 din Primul Protocol la C. E. a D. O. prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilorconform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altorcontribuții, sau a amenzilor";.
În privința domeniului de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 se reține că noțiunea de „. are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, ci se referă și la alte drepturi reale, la drepturi de creanță, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale, dacă sunt suficient de determinate și fundamentate din punct de vedere legal în dreptul intern
În numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de
N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie
2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), citată anterior, s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragrafal art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
În acest sens, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
De asemenea, în C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005
(paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamanților, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamanților ca urmare a intrării în vigoare a L. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, întrucât prin L. 1. pensiile militare de stat prevăzute de
L. 1. au devenit pensii în înțelesul L. 1., reclamanții care anterior beneficiau de pensii militare de stat devenind titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării (în general) a cuantumului pensiei se apreciază că L. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat este legală.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, Curtea de A. apreciază că prevederile legii sunt accesibile, precise și predictibile în sensul jurisprudenței C. E. (C. Beyeler contra Italiei din 5 ianuarie 2000, paragraf 109), întrucât destinatarii reglementărilor pot obține toate informațiile necesare cu privire la conținutul și modalitatea de aplicare, iar consecințele sunt previzibile.
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul
2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categoriiprofesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, paragraf
83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi
„în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and
Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie
1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c.
Poloniei din 8 decembrie 2009, pargraf 59 sau Mellacher c. Austriei din
19 decembrie 1989, paragraf 53).
În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
De altfel, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma , Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României Curtea E. a D. O. s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte, statuând că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii (paragraf 42).
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor (paragraf 43).
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra acestepensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie.
Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a const atat că aceste
măsuri nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate
(paragraf 44).
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu (paragraf 45).
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, date tocmai de Curtea E. a D. O. într-o speță ce vizează pretinse încălcări ale drepturilor omului prin legea internă incidentă și în prezenta cauză, instanța de recurs va constata ca netemeinice și nelegale concluziile recurentului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 1..
În ceea ce privește analiza concretă a raportului de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea notează că se impune o analiză specifică a situației pensiei reclamantului.
A., acesta a fost beneficiar al pensiei militare de stat obținute în temeiul L. 1.. În temeiul L. 1. pensiile militare de stat ale militarilor au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându- se algoritmul de calcul prevăzut de L. 1.. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, pensiile acestora au fost revizuite conform art. 1 din OUG 1/2011, iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamanților).
Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. 1., Curtea de A. constată că urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamantul nu au primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care i-au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamantului i-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. 1. cu privire la pensiile reclamanților a fost de transformare a pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamanților începând cu anul 2011 fiind stabilit prin deciziile de revizuire emise în temeiul OUG 1/2011. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. 1., Curtea de A. apreciază că L. 1. a modificat sistemul pensiilor militare de stat, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiilor stabilit prin deciziile de revizuire (depuse în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru fiecare reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.
În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3100 lei (fila 28 dosar fond), o pensie recalculată de 1486 lei (fila 26 dosar fond) și o pensie revizuită de 2320 lei (fila 50 dosar recurs).
În consecință, Curtea constată că pensia reclamantului depășește semnificativ pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu au invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate (deși s-a pus în discuție D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant), Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că recurentul nu suportă o sarcină individualăexcesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
Deși s-a invocat discriminarea în raport de alte persoane care ar fi obținut hotărâri judecătorești favorabile, recurentul nu au depus nici o astfel de hotărâre pentru a se putea verifica susținerile lor. În plus, în condițiile în care analiza testului de proporționalitate privește situația personală a fiecărei persoane afectate de această lege, discriminarea invocată trebuie analizată cu o persoana aflată într-o situație identică, nu cu persoane din alte categorii profesionale, așa cum invocă recurentul.
Având în vedere aceste considerente, reținând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea de A. urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. L.
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva sentinței civile nr. 2778 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 374/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2125/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
