Decizia civilă nr. 916/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 916/R/2012

Ședința publică din data de 28 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent I. I. împotriva sentinței civile nr. 2. din 20 ianuarie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) privind și pe intimata C. J. DE P. B.-N., având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 februarie 2012 și apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la nr. (...) pe rolul T. B. N., contestatorul I. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. județeană de pensii B.-N., să dispună anularea deciziei nr. 1. din (...) de recalculare a pensiei de serviciu; să oblige intimata la menținerea deciziei din data de 19 ianuarie 2009 prin care s-a stabilit pensia de serviciu in cuantum de 3679 lei; obligarea intimatei la plata diferenței dintre cuantumul pensiei de serviciu in cuantum de 3679 lei si pensia recalculata in cuantum de 1077 lei începând cu 1 septembrie 2010 - la zi.

Prin scriptul depus la fila 104, contestatorul și-a întregit contestația solicitând în subsidiar modificarea deciziei privind stabilirea pensiei în sistemul de asigurări sociale potrivit L. 1., prin includerea tuturor sporurilor, arătând în motivare că la stabilirea pensiei de serviciu nu s-au avut în vedere toate sporurile de care a beneficiat în perioada în care a fost salariat. În acest sens a arătat că potrivit dispozițiilor art.4 lit.b din L. 1. s-a stabilit o perioadă de doar 30 de zile înlăuntrul cărora trebuia să depună toate dovezile în vederea recalculării corecte și transparente a pensiilor pe baza unui ordin care trebuia emis de ministrul justiției. In aceste condiții se impune ca pârâta să procedeze la o nouă recalculare a pensiei.

Prin sentința civilă nr. 2./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud îndosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul I. I., împotriva deciziei nr.1./(...) privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de intimata C. județeană de P. B.-N.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Contestatorul a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia nr.

1. din (...) emisă de pârâtă, în baza L. nr.567/2004, în cuantum de 3674 lei, până la data de 18 august 2010, când prin decizia nr. 95647/(...) emisă de pârâtăprivind recalcularea pensiei de serviciu s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de asigurări sociale de 1077 lei, la un punctaj mediu anual de 1,46953, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010, coroborate cu prevederile L. 1..

Pârâta C. J. de pensii nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale date de L. nr.1., calculând în mod corespunzător pensia de serviciu, ce a devenit pensie pentru limită de vârstă, modalitatea de calcul fiind aceeași ca în cazul tuturor celorlalte categorii de pensionari.

Prin urmare, se impune analizarea legalității deciziei emise prin prisma legilor în vigoare, dar și a C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens este și D. nr. 458/(...) a C. C., prin care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.

De altfel, L. nr.11. a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin D. nr. 8. Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Prin D. nr. 8. Curtea Constituțională a constatat că pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, cum rezultă din expunerea de motive a legii, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.

Referitor la critica de încălcare a art. 20 din Constituție, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a examinat și acest aspect, reținând că nu este întemeiată deoarece L. nr.1. nu contravine C.i și a jurisprudenței C. în acest domeniu.

Instanțele judecătorești sunt obligate, în temeiul prevederilor art. 20 din

Constituția României, să ignore legile interne și interpretările C. C. a României care contravin reglementarilor internaționale si interpretărilor date acestora de organele abilitate.

În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i. Această verificare nu poate face însă abstracție de jurisprudența C. în materie, care nu garantează dreptul de a continua să primești o pensie într-un anumit cuantum.

Făcând o analiză elaborată a pretinsei încălcări în cazul său a garanțiilor instituite de art. 1 din Primul protocol adițional la C., tribunalul a observat că se poate considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text, că a existat o ingerință în dreptul contestatorului la pensie de serviciu, dar că aceasta nu a avut ca efect privarea de întreaga pensie, ci doar diminuarea acesteia, că privarea de proprietate a fost prevăzută de lege, că prin adoptarea L. nr.1. s-aurmărit aplicarea aceluiași mod de calcul pentru toate categoriile de beneficiari ai sistemului public de pensii și eliminarea inechităților generate de aplicarea unor criterii diferite pentru aceeași categorie de pensionari, că prin modificarea legii nu se creează o discriminare, ci dimpotrivă se urmărește o egalizare și echilibrare a situațiilor identice și că măsura este proporțională cu scopul urmărit, deoarece prin recalculare se menține dreptul la pensie al contestatorului într-un cuantum adecvat nevoilor sociale ale acestuia prin compararea cu celelalte pensii și cu categoriile profesionale apropiate.

D. s-au formulat critici sub aspectul modului de determinare de către intimată a cuantumului punctajului stabilit, nu s-a probat faptul că intimata nu a avut în vedere toate sporurile și premiile realizate de aceasta, tribunalul reținând că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.1., la determinarea cuantumului pensiei contestatorului fiind luate în calcul toate veniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie, nici referitor la împărțirea punctajului.

În măsura în care contestatorul a realizat și alte venituri, dar pentru care nu a depus adeverințe la intimată, poate solicita acesteia recalcularea pensiei pe baza actelor pe care va trebui să le depună anexat cererii de recalculare.

T. a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art.14 din C. pentru că, deși prin decizia C. constituționale nr.8., s-a constatat că măsura de înlăturare a pensiei de serviciu a magistratului este neconstituțională, pentru că se încalcă principiul constituțional al independenței justiției și ca o consecință a acesteia pensia de serviciu a magistraților a fost menținută în continuare, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte contestatorul iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.

Așa fiind, înseamnă că există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost argumentată de către instanța de contencios constituțional prin D. nr.8..

Nu este întemeiată nici susținerea contestatorului potrivit căreia măsura eliminării pensiei de serviciu de care a beneficiat anterior ar încălca dispoziția instituită de art.180 din L. nr.1., or cea similară din actul normativ de instituire a pensiei de serviciu, în sensul că s-ar impune menținerea în plată a cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei, respectiv cel primit anterior de contestator, pentru că, pe de o parte, aceste dispoziții legale sunt aplicabile în ceea ce privește cuantumul pensiilor stabilite și calculate anterior pe baza stagiului de cotizare și punctajului realizat, calculat potrivit 76 din L. nr.1. or, în cauză, cuantumul pensiei de serviciu acordată contestatorului nu a fost calculat pe baza acestor criterii, ci în funcție de un procent anume prevăzut de legea specială, din veniturile realizate iar, pe de altă parte, prevederile art.180 sunt dispoziții tranzitorii și vizează situații specifice anume indicate în acest text legal ce nu-și găsește aplicare în cauză.

Totodată, deși s-au formulat critici sub aspectul modului de determinare de către intimată a cuantumului punctajului stabilit, nu s-a probat faptul că intimata nu a avut în vedere toate sporurile și premiile realizate de aceasta, tribunalul reținând că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.1., la determinarea cuantumului pensiei contestatorului fiind luate în calcul toateveniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie, nici referitor la împărțirea punctajului.

În măsura în care contestatorul a realizat și alte venituri dar pentru care nu a depus adeverințe la intimată poate solicita acesteia recalcularea pensiei pe baza actelor pe care va trebui să le depună anexate cererii de recalculare. P. art. 86-88 din L. nr. 1. este prohibit ca beneficiarul pensiei să se adreseze direct instanței de judecată pretinzând recalcularea drepturilor de asigurări sociale, atribuțiile instanței, instituite imperativ de legiuitor fiind acelea de cenzurare a deciziilor de recalculare, (ne)favorabil, emise de intimată în urma rezolvării cererii de recalculare adresată acesteia în prealabil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. I., solicitândmodificarea hotărârii atacate si rejudecând pe fond cauza sa se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului recurentul critică hotărârea pentru nelegalitate, apreciind că hotărârea este data cu încălcarea esențiala a legii.

Contrar celor statuate de instanța de fond, recurentul consideră că dreptul la pensia de serviciu este un drept câștigat; arată că pensia sa a fost stabilita in baza dispozițiilor art. 68 din L. nr.567/2004, iar potrivit acestei legi, dreptul câștigat este pensia de serviciu si nu cuantumul acesteia.

Aceasta împrejurare rezulta si din dispoziția cuprinsa in aliniatul 6 din același text potrivit căruia partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale se suporta din bugetul de stat.

Ori in speța, statul a înlăturat pensia de serviciu. Prin înlăturarea pensiei de serviciu, statul l-a privat de dreptul de a beneficia de acest drept câștigat in momentul in care bugetul de stat va putea suporta diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu si cel din sistemul public. De altfel argumentele pentru care statul a luat aceasta măsura a fost situația economica de la data adoptării legii si nu alte argumente.

In condițiile in care legiuitorul aprecia ca bugetul de stat nu poate suporta diferența dintre pensia de serviciu si pensia din sistemul public, avea posibilitatea sa statueze ca pensia de serviciu se reduce la nivelul pensiei corespunzătoare din sistemul public motivat de împrejurarea ca bugetul de stat nu poate susține diferența. Pensia trebuia sa rămână insa pensie de serviciu, diminuata la nivelul pensiilor din sistemul public.

Si instanța de fond interpretează noțiunea de pensie de serviciu ca drept câștigat atunci când statuează ca prin menținerea pensiei de serviciu pentru magistrați nu se creează inegalități intre anumite categorii de personal. D. argumentele instanței sunt greșite, opinia cu privire la dreptul câștigat este corecta.

D. instanța de fond invoca D. nr.873 din (...) a C. C., omite sa aibă in vedere că prin aceasta decizie, Curtea C. a statuat ca dispozițiile art. l lit."c" din L. nr.1. sunt numai parțial neconstituționale in ceea ce-i privește pe magistrați. C. ca acest text este neconstituțional in ceea ce-i privește pe magistrați, Curtea C. a menținut "dreptul câștigat" de magistrați privind pensia de serviciu.

In condițiile in care acest drept câștigat a fost menținut pentru o anumita categorie, ea trebuie menținuta si pentru personalul auxiliar. A accepta un alt punct de vedere ar însemna ca prin aceasta hotărâre sa se creeze o situație discriminatorie fata de personalul auxiliar.

Interpretând in acest mod dreptul câștigat este fara nici un fel de discuție ca prin măsura luata, recurentul a fost privat de pensia de serviciu ca drept câștigat D. instanța de fond încearcă sa acrediteze ideea ca doar dreptul la pensie este un drept câștigat, iar cuantumul acesteia sau modalitatea de calcul nu pot intra in categoria drepturilor câștigate, argumentele invocate sunt inacceptabile.

Instanța de fond nu a facut distinctie intre pensia de serviciu si pensia din sistemul public. Aceste categorii de pensii sunt distincte si ele sunt reglementate prin legi diferite.

Prin înlăturarea pensiei de serviciu ca drept câștigat au fost înfrânte si dispozițiile art.20 din Constituția României si ale art. l din Protocolul nr. l la C. pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. Pensia de serviciu este un bun.

Art. 1 din Protocolul adițional la C. se refera la protecția proprietății, in sensul ca orice persoana are dreptul la respectarea proprietății sale si nimeni nu poate fi lipsit de aceasta protecție decât pentru o cauza de utilitate publica in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.

In lumina acestor dispoziții convenționale si in Constituția României, prin art.44 alin. l s-a instituit protecția proprietății, iar aliniatul 3 al acestui text constituțional, prevede ca exproprierea nu se poate face decât numai pentru cauza de utilitate publica, cu o prealabila despăgubire, potrivit legii. In interpretarea art. l din primul Protocol adițional la C., Curtea E., in cauza Strec contra Regatului Unit - 2006, a stabilit ca acest text nu vizează un drept de a dobândi proprietatea in sistemul regimului de securitate sociala. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate sociala sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acorda oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusa statului este aceea de a respecta art.14 din C., privind nediscriminarea.

Daca in schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturi provenite din sistemul de asigurări sociale, indiferent daca aceasta rezulta sau nu din plata unor contribuții, acea legislație trebuie sa fie considerata ca generând un interes patrimonial. Deci Curtea E. a abandonat distincția dintre beneficiile de natura contributiva si cele necontributive sub aspectul incidentei art. l din Protocolul adițional la C. (cauza Andrejva contra Letoniei - 2009).

Întrucât prin art.47 alin.2 din Constituția României s-a stabilit ca dreptul la pensie este un drept fundamental, in speța sunt incidente si dispozițiile art.17 din C., in sensul ca nici o dispoziție a acesteia nu poate fi interpretata ca limitând sau aducând atingere dreptului fundamental. Art.18 din C., prevede ca restrângerea dreptului fundamental în cazurile prevăzute de art.15 nu se poate aplica decât în scopul pentru care a fost prevăzut.

Art. 1 din primul Protocol adițional la C. si art.44 din Constituția României, prevăd o restrângere a dreptului de proprietate prin expropriere, in situații de normalitate sociala si pentru caz de utilitate publica, iar art.15 din C. prevede posibilitatea unor restrângeri a drepturilor fundamentale in cazuri excepționale, de grave probleme sociale (război sau alt pericol grav ce amenința viata națiunii).

Fata de prevederile art.15 din C. si Constituția României prin art.53 prevede posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, pe motivul unor grave probleme sociale enumerându-se in acest sens păstrarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, a unui dezastru ori sinistru natural deosebit de grav.

Rezulta ca restrângerea dreptului patrimonial prevăzut de art. l din primul Protocol adițional la C. si art.44 din Constituția României au un caracter definitiv, pe când restrângerea vreunui drept fundamental pe motivul cauzelor prevăzute de art.15 din C. si art.53 din Constituția României poate sa aibă numai caracter temporar, anume numai cat timp dăinuie problemele sociale grave.

Politica actuala de austeritate dusa de guvern, se circumscrie in contextul unei crize economice care poate fi diminuata sau stopata in timp mai scurt sau mai lung, in funcție de capacitatea guvernului de a gestiona aceasta problema.

Fata de problemele sociale actuale cu care ne confruntam, măsura guvernului de a elimina total suplimentul de la bugetul de stat din conținutul pensiei de serviciu in mod definitiv si nu temporar este disproporționata si abuziva, in sensul dispozițiilor art.17 din C.

Recunoscând marja de apreciere a statelor in materia legislației sociale, Curtea E. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru intre interesul general si imperativele protecției drepturilor fundamentale. In situația in care persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata, exista o încălcare a art. l din Protocolul nr. l la C., determinat de încălcarea caracterului rezonabil si proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale (cauza Kjartan contra Islandei - 2004, cauza Moskal contra Poloniei

- 2009).

Din perspectiva art. I din primul Protocol adițional la C. si a jurisprudenței

C. Europene, drepturile care decurg din contribuțiile in cadrul regimurilor de securitate sociala, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale care intra sub incidenta art.1 din acest protocol.

Diminuarea dreptului patrimonial prevăzut de L. nr.1. cu consecința pierderii definitive a dreptului la pensia de serviciu, este o sarcina excesiva si disproporționata, cu încălcarea justului echilibru intre interesul general si imperativul protecției dreptului patrimonial.

In ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. Europene in aplicarea art.1 din Protocolul nr. 1 la C., recunoaște si ocrotește pensia stabilita pentru anumite profesii si nu permite ca acest drept sa fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității (cauza Bonfield contra Regatului Unit - 2005).

In acest context, prin eliminarea pensiei de serviciu stabilita potrivit legii speciale, L. nr.1. încalcă dreptul fundamental la proprietate precum si regula dreptului câștigat. De asemenea, li se aduce atingere principiului protecției așteptărilor legitime, principiu indisolubil legat de statul de drept si previzibilitatea normelor de drept.

De altfel si Curtea C. a României, pentru argumentarea dispoziției de declarare a art. 9 din L. privind unele masuri necesare in vederea stabilirii echilibrului bugetar, ca fiind neconstitutional, in considerentele Deciziei nr.874/(...) se susține ca dreptul la cuantumul pensiei stabilite in baza dispozițiilor legale in vigoare la data pensionarii, este un drept câștigat. Încălcarea acestui drept duce la încălcarea principiului protecției așteptărilor legitime, a speranței legitime a asiguratului întemeiata pe prevederile legale in vigoare la obținerea si încasarea unui anumit cuantum al pensiei. Tot in considerentele acestei decizii curtea mai precizează ca "dificultățile bugetului asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie, in sensul diminuării chiar si temporar a cuantumului pensiei, dreptul constituțional la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de către stat".

Având in vedere dispozițiile L. nr.567/2004 si personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, este supus unor privațiuni similare ca cele la care sunt supuși magistrații, astfel ca D. C. C. nr.873/(...) este contradictorie in argumentarea numai a menținerii pensiei de serviciu a magistraților. De asemenea, considerentele acestei decizii sunt in totala contradicție cu considerentele Deciziei nr. 874/(...) a C. C., devreme ce ambele decizii abordează aceeași tema, anume cea a diminuării sau nu a cuantumului pensiilor.

Daca scopul L. nr.1. este acela de a stabili egalitatea in drepturi pentru toate categoriile de pensionari, atunci este evident ca legiuitorul făcând abstracțiede magistrați, in acest domeniu a săvârșit o discriminare in sensul art.14 din C.

E. si art.16 alin. l din Constituția României.

L. nr.1. a fost adoptata tot ca o măsura anticriza, in forma voalata devreme ce la cel mai înalt nivel politic se tot vehiculează pericolul de a nu se mai putea plăti pensiile din lipsa de bani.

Oricum, indiferent în ce scop au fost adoptate legile amintite care au format obiectule excepțiilor de neconstituționalitate, în ceea ce privește pensionarii, în ambele cazuri, operează principiul dreptului câștigat al protecției așteptărilor legitime si proporționalității.

Pe de alta parte este de observat ca din dispozițiile art.4 lit."a" si art.5 din

L. nr.1. pentru militari si polițiști s-au creat condiții mult mai avantajoase si transparente pentru recalcularea pensiilor.

In răstimpul pus la dispoziție de legiuitor pentru aceste categorii de pensionari, anume perioada de 5 luni, s-a dat posibilitatea atât M.A.N si M.A.I. sa intervină pentru pensionarii care provin din aceste sectoare de activitate in scopul obținerii evidentelor de venit si recalcularea corecta a pensiilor.

In schimb, pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, perioada scurta de 30 de zile prevăzut de art. 4 lit."b" din L. nr.1. nu a dat posibilitatea pensionarilor din aceasta categorie sa se pregătească cu toate dovezile si argumentele in vederea unei recalculări corecte si transparente a pensiilor pe baza unui ordin care trebuia sa fi fost emis de ministrul justiției.

Statuările instanței de fond in sensul ca nu s-a fi făcut dovada ca pensia nu a fost calculata corect, sunt contrazise de probele administrate.

Astfel din buletinul de calcul al pensiei, anexat deciziei de recalculare, nu rezulta ca sunt incluse toate sporurile si premiile de care a beneficiat in întreaga perioada de activitate, care ar fi putut influenta asupra cuantumului pensiei.

D. a solicitat ca instanța sa dispună efectuarea unei adrese către Biroul de contabilitate de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud pentru emiterea unei adeverințe in care sa fie cuprinse toate sporurile, premiile de care a beneficiat, perioada in care a beneficiat de salariu de merit, precum si perioada anilor in care a beneficiat de spor de ședința, precum si orice alte sporuri de care a beneficiat, instanța i-a respins in final aceasta cerere.

Statuarea instanței de fond in sensul ca are posibilitatea să solicite pe cale separata recalcularea pensiei, este inacceptabila.

Instanța a fost investita cu un asemenea capăt de cerere si avea obligația procedurala de a-l soluționa pe fond.

Pe de alta parte, L. nr.1. nu a abrogat in mod expres L. nr.567/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Având in vedere caracterul special al L. nr.567/2004, in raport cu L. nr.1., care are un caracter general, nu se poate susține ca L. nr.567/2004 a fost abrogata tacit de L. nr.1.. Câtă vreme L. nr.1. nu a abrogat in mod expres dispozițiile din L. nr.567/2004 referitoare la drepturile speciale de pensie ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești consideră că dispozițiile art. 68 din legea speciala subzista in continuare.

Pârâta C. J. de P. B.-N. nu a depus întâmpinare și nu și-a expus poziția procesuală față de recursul declarat.

Prin notele de ședință depuse la data de (...), recurentul a învederat că, în cauză sunt incidente dispozițiile C.i Europene a D. O. în raport de care recursul în interesul legii nu a putut fi admis, considerând că instanța națională de recurs are obligația de a analiza exclusiv prin prisma dispozițiilor art. 14, art. 15, art. 17 din C. E., art. 1 din primul Protocol adițional la C., cu referire la art. 44 alin. 3,art. 47 alin. 2, art. 53 și art. 148 din Constituția României, precum și prin prisma jurisprudenței C. Europene în acest domeniu.

Consideră că instanței de recurs îi revine sarcina de a analiza ingerința statului în dreptul său patrimonial în raport cu toate cerințele prevăzute de art. 1 din primul Protocol adițional la C.

Reclamantul a contestat dezlegările instanței supreme în sensul limitării controlului judiciar concret la examinarea depășirii „pragului de dificultate"; apreciind că nu se impune să dovedească scăderea nivelului de trai sub acest prag.

S-a mai arătat că în alte spețe similare alte instanțe de recurs au admis contestațiile împotriva deciziilor de recalculare, iar apariție unei jurisprudențe neunitare ar influența negativ activitatea judiciară internă.

Recurentul a anexat la dosar înscrisuri, respectiv declarația pe propria răspundere a soției sale, I. M., în sensul că nu realizează nici un venit, facturi și chitanțe privind plata utilităților, energie electrică, gaze naturale, telefon și o fișă de examinare medicală.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:

Prin art.1 lit. c din L. nr.1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. B. N. a emis decizia nr.1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 0(...) o pensie de asigurări sociale de 1077 lei care înlocuia pensia de serviciu de 3679 lei, acordată prin decizia nr. 1./(...), astfel cum a fost actualizată ulterior.

1) În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de

C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:

2) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. adin Constituție.

Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u

dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-

12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat

din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din

Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 a dițional la C. pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea

"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).

2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție

Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta

Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către

Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.8. cu privire la neretroactivitatea legii

și la discriminare .

„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost

stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate)

a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța

constituțională fiind unica autorit ate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu

puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizeiîn baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compusedintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din

12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect esteavută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva

Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie

2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§

39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului

rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru

pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor

trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost

depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.

Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din

18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea

raportului de propo rționalitat e nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare

cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";

3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiuîmpotriva României.

„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost

fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume

contextul economic actual și corectar ea inegalităților exi stente între diferite le sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor

reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibrabugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus

atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la

bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004.

Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1077 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru luna septembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Recurentul a depus la dosar declarația pe propria răspundere a soției sale, I. M., în sensul că nu realizează nici un venit, facturi și chitanțe privind plata utilităților, energie electrică, gaze naturale, telefon și o fișă de examinare medicală.

Curtea apreciază că dovezile depuse de recurent nu conturează o situație excepțională ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar.

În consecință, Curtea de A. apreciază că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, diminuarea pensiei neaducând atingere obligațiilor lunare de plată și cheltuielilor comune ale acestuia și ale familiei sale.

Curtea are în vedere că prin statuările C. de la S. în cauzele similare cu care a fost sesizată, s-a subliniat că doar în cazul în care s-ar constata că măsura s-ar dovedi în mod manifest lipsită de bază rezonabilă sau disproporționată, s-ar putea pune problema unei încălcări a garanției oferite de art. 1 din Primul Protocol adițional la C.

De asemenea, recalcularea pensiei reclamantului în baza L. nr. 1. nu contravine art. 15 și 17 din C. europeană, cum s-a invocat prin precizările depuse de recurent, deoarece aceste dispoziții din C. nu pot fi considerate ca încălcate din moment ce nu s-a constatat o violare a convenției sau o limitare mai drastică decât cea permisă de convenție, ceea ce exclude atât examinarea situațiilor derogatorii care permit limitarea unor drepturi, cât și premisa abuzului de drept.

Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent.

În privința neabrogării L. nr. 567/2004 prin L. nr. 1., instanța de recurs reține că prin nr. 8. a C. C. s-a arătat că „…legiuitorul a menținut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale, întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.";

Relativ la capătul de cerere subsidiar, se reține că recurentul nu a indicat expres care sunt sporurile și premiile care nu au fost luate în considerare la recalcularea pensiei sale și de altfel nici nu a depus o adeverință emisă de fostul angajator, deși i s-a acordat un termen pentru a putea solicita și depune o atare adeverință. Critica recurentului pentru omisiunea instanței de fond de a solicita o atare adeverință de la angajator este nefondată, întrucât reclamantul recurent nu justifică în nici un fel impedimentul său de a solicita și obține o atare adeverință, or în mod firesc, poate fi criticată decizia de recalculare sub raportul cuantumului pensiei doar în măsura în care se depun dovezi din care eventual să reiasă alte sume contributive, în funcție de care să fie calculată pensia. Sarcina probei revine reclamantului, potrivit art. 1169 vechiul Cod civ., aplicabil la data pronunțării sentinței.

Practic, recurentul își invocă propria culpă prin solicitarea de modificare a sentinței raportat la capătul de cerere formulat în subsidiar, capăt de cerere ce nu a putut fi cercetat pe fond din lipsa probei specifice.

Cât privește aspectul invocat de recurent referitor la practica neunitară la nivelul diferitelor curți de apel, instanța de recurs reține că în dreptul român, hotărârile instanțelor nu constituie izvor de drept. I. creat de legiuitor pentruunificarea practicii neunitare de la nivel național pe o anumită problemă de drept este recursul în interesul legii, or, prin D. nr. 2. dată în recurs în interesul legii în problema pensiilor speciale s-au dat îndrumările arătate în cele ce preced în scopul unificării practicii în acest gen de litigii, îndrumări avute în vedere prin prezenta decizie.

De altfel, în cauza Ștefănică și alții împotriva României din 2 noiembrie

2010, C. a statuat în sensul că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din Românie, se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială"; (paragraf 30).

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...) a T. B. N. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D. C. G. G.-L. T. I. T.

GREFIER

N. N.

Red.GLT/dact.MS

2 ex./(...)

Jud.fond: C.I.

← Decizia civilă nr. 4593/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...  Decizia civilă nr. 3643/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 916/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale