Decizia civilă nr. 104/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/A/2013
Ședința publică din 01 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 2526 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate C. J. DE P. S., C.
DE P. P. - C. C. DE C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant M. V., avocat M. A., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
ul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată în prezenta cauză pârâta intimată C. J. de P. S. a formulat întâmpinare care a fost depusă în termen, însă această întâmpinare a ajuns la dosar după fixarea primului termen de judecată și nu a mai fost comunicată reclamantului apelant.
Reprezentanta reclamantului apelant arată că această întâmpinare a fost scanată în programul ECRIS și nu solicită amânarea cauzei pentru studierea întâmpinării, întrucât a lecturat-o. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, Curtea în temeiul art. 244 C.pr.civ. declară încheiată faza de cercetare a procesului și deschide dezbaterile în fond a procesului, conform art. 392 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în memoriul de apel. În esență, arată că reclamantul a formulat contestație doar cu privire la una dintre cele două adeverințe contrar susținerilor instanței de fond. De asemenea, arată că reclamantul a contestat doar neluarea în calcul a adeverinței emisă de SC Fortuna SA, adeverință care cuprinde toate elementele necesare luării în calcul a grupei a II-a de muncă. Susține că pârâta intimată C. J. de P. S. s-a substituit fostului angajator, deși nu avea capacitate și posibilitatea de a lua în calcul sau de a nu lua în calcul grupa a II -a de muncă, întrucât această instituție nu are atribuțiile de a încadra în grupe pensionarii.
Arată că atâta timp cât există adeverințe emise care nu au fost anulate și sunt perfect valabile acestea trebuie să fie luate în considerare atât de către C.
J. de P. cât și de către instanță în situația în care C. J. de P. nu le ia în considerare.
Apreciază că adeverința contestată cuprinde toate elementele, iar susținerile pur formale din partea instanței că nu cuprinde acele elemente, fără a indica în mod exact care sunt acele elemente care nu au putut să conducă la luarea în calcul a grupei a II -a de muncă nu poate fi luată în considerare de către instanță.
Consideră că această adeverință este perfect valabilă, nu a fost anulată, iar
întreaga răspundere, așa cum prevede și Ordinul nr. 50/1990, aparține angajatorilor pentru emiterea acestor. De asemenea, arată că din această adeverință reiese cu claritate atât încadrarea în grupa a II-a de muncă cât și procentul de 70 % în care acesta a fost angajat și actele care au stat la baza emiterii acestei adeverințe, făcând în plus și trimitere la Ordinul nr. 50/1990.
Susține că atâta timp cât o persoană a lucrat în grupa a II-a de muncă, a reușit să facă dovada atât cu carnetul de muncă cât și cu adeverințe este
inacceptabil să nu i se ia în considerare vechimea pe care a prestat-o în cadrul activității sale. Nu solicită obligarea pârâtelor intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în temeiul art. 394 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2526 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtele: C. J. DE P. S. și
C. N. DE P. P. - C. C. de C. B. - privind anularea Deciziei nr.87.900/07 august 2012 - modificarea deciziei în sensul includerii sporurilor de vechime aferent grupei II precum și plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a depus în data de_ la C. J. de P. S. o cerere prin care a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr. 1045/_ eliberată de SC Fortuna SA și adeverința nr. 1/a/07.2012 emisă de SC Vorticola SRL.
C. J. de P. S. a emis decizia nr. 87900/_ prin care a respins cererea reclamantului.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare până la data de_, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, respectiv_ .
Ulterior acestei date, nu mai există temei legal pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de_ o persoană a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupele I și II, se va face numai în baza documentelor întocmite la acea dată, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau a deținătorilor de arhive.
În prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de_ în grupe superioare de muncă.
Adeverințele trebuie să îndeplinească condiții de fond - mai ales de fond și de formă - pentru a putea constitui dovezi legale, valabile conform art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000.
În situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele până la data de 1 aprilie 2001, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: denumirea angajatorului; datele de identificare a persoanei; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; salariul tarifar de încadrare; denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. Actele vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității. Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14 la HG nr. 257/2011, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
În consecință, întrucât adeverințele depuse de către reclamant nu îndeplinesc condițiile mai sus menționate, în sensul că nu se specifică nominalizările și documentele în baza cărora au fost eliberate, iar adeverința nr. nr. 1/a/07.2012 emisă de SC Vorticola SRL nu îndeplinește nici măcar un singur element obligatoriu, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M. V.,
solicitând schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că instanța de fond a reținut greșit obiectul cauzei deduse judecății, reclamantul solicitând a se lua în considerare doar perioada în care a lucrat la SC FORTUNA SA (_ -_ ) ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 70%, nu și perioada lucrată la SC HORTICO. SRL.
A. antul a invocat că Adeverința nr. 1045/_ emisă de SC FORTUNA SA respectă modelul prevăzut de Anexa 14 la HG 257/2011, întrucât din cuprinsul său rezultă că unitatea a eliberat această adeverință în urma verificării documentelor din arhiva societății, din care reiese cu claritate perioada și încadrarea în grupa a II-a de muncă în temeiul Ordinului 50/1990 coroborat cu Scrisoarea 383/_, Anexa 2 poziția 173, 174, 178, 182, 195 punct 3 lit. c.
S-a mai precizat că art. 123 alin. 2 din Normele de aplicare ale Legii 263/2010 nu prevede necesitatea ca în carnetul de muncă sau în adeverințe să fie menționată grupa în care s-a prestat activitatea, acest aspect reieșind din Ordinul 50/1990, fiind necesar să se facă dovada faptului că pensionarul a avut unul din locurile de muncă menționate în ordin. Mai mult, reclamantul a depus și o adeverință din care rezultă încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru acea perioadă în procent de 70 %.
Făcând trimiteri la practica judiciară în materie, apelantul a arătat că foștilor săi colegi li s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă a perioadelor lucrate în aceleași unități, că instanța de fond se află în eroare întrucât prin adeverința eliberată de fostul angajator nu s-a dispus încadrarea sa în grupă de muncă, că această adeverință cuprinde elementele suficiente pentru valorificarea drepturilor apelantului, actele la care se face referire în modelul de adeverință din anexa 14 fiind enumerate cu titlu exemplificativ.
Referitor la legalitatea deciziei, apelantul a invocat că aceasta încalcă principiul contributivității (prevăzut de art. 2 lit.c din Legea 263/2010) și principiul egalității, întrucât colegilor săi li s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Intimata C. J. de P. S. a solicitat prin întâmpinare
respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 158 alin. 2 din Legea 263/2010 adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În același sens, art. 126 alin. 1 din HG 257/2011 (Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010) prevede că "adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive";, iar alin. 6 al aceluiași art. că "pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. 1 se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute";.
Drept urmare, în condițiile în care una din rubricile menționată în modelul de adeverință prevăzut în Anexa 14 din HG 257/2011 se referă la actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 prin care s-a efectuat nominalizarea în grupa de muncă (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), iar în Adeverința nr. 1045/_ emisă de SC FORTUNA SA (fila 10 dosar fond) nu s-a indicat un asemenea act emis de unitate, făcându-se dosar trimiteri generale la carnetul de muncă și la state de plată, Curtea apreciază că adeverința nu îndeplinește condițiile expres prevăzute de lege pentru a fi valorificată.
Este adevărat că actele la care se face trimitere în modelul de adeverință din anexa 14 sunt enumerate cu titlu exemplificativ, însă enumerarea se referă la împrejurarea că în practică nominalizarea persoanelor care au fost încadrate în grupe de muncă în temeiul Ordinului 50/1990 a fost atestată în mod diferit de angajatori. Esențial este ca fostul angajator să menționeze actul administrativ care a fost emis de unitate pentru nominalizarea persoanelor în grupe de muncă, respectiv numărul și data acestuia, pentru a putea fi verificat.
În caz contrar, dacă s-ar admite ca fiind întemeiate susținerile apelantului în sensul că în adeverințe nu trebuie să fie menționată grupa în care s-a prestat activitatea, acest aspect reieșind din Ordinul 50/1990, fiind necesar să se facă dovada faptului că pensionarul a avut unul din locurile de muncă menționate în ordin, s-ar ajunge la situația în care nominalizarea persoanelor care au desfășurat activitate în grupe de muncă să se realizeze de angajatori prin emiterea adeverințelor, ulterior abrogării Ordinului 50/1990, considerentele reținute în acest sens de prima instanță fiind corecte.
În ceea ce privește criticile formulate relativ la încălcarea principiilor contributivității și egalității, se constată că din adeverința menționată anterior nu rezultă plata unor contribuții sociale, astfel încât nu se poate reține încălcarea principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit. c din Legea 263/2010. De asemenea, deși a invocat încălcarea principiului egalității, reglementat de art. 2 lit. d din Legea 263/2010, apelantul s-a referit în general la foștii săi colegi, fără a aduce nicio dovadă în sensul că persoane aflate în situații comparabile au fost tratate în mod discriminatoriu. Nici referirile la practica judiciară nu pot conduce la o concluzie diferită întrucât, pe de o parte, aceasta nu constituie izvor de drept, iar, pe de altă parte, chiar din considerentele din hotărârile redate de apelant
rezultă că acestea se referă la adeverințe emise anterior intrării în vigoare a Legii 263/2010.
Pentru aceste considerente, Curtea de A., în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamant, urmând să păstreze sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. V. domiciliat în Z., str. C., nr.1/a, bl.80, sc.C, et.2, ap.49, județul S., împotriva sentinței civile nr. 2526 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează în tot.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. D. DS
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_
Jud.fond: P. R. a M. lena
| ← Sentința civilă nr. 3161/2013. Obligație de a face.... | Sentința civilă nr. 314/2013. Obligație de a face. Asigurări... → |
|---|
