Decizia civilă nr. 1258/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1258/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul M.
împotriva deciziei civile nr. 1189 din 6 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata C. J. DE P. S., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatei întâmpinare, prin care se invocă excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond solicită respingerea acesteia și judecarea în lipsă.
Curtea, deliberând, respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și de către contestator.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu C. J. DE P. S., retractarea deciziei civile nr.1189/R/_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 318 Cod.proc.civilă.
În motivarea contestației în anulare, s-au arătat următoarele:
Curtea Constituțională a admis, prin decizia nr.297 din 27 martie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.l lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit.j) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 309 din 9 mai 2012, neconstituționalitatea dispozițiilor art.l lit.h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi.
Or, contestatorul arată că și consilierii de conturi au același statut ca și auditorii publici externi (foștii controlori de conturi).
Pentru a decide astfel, Curtea Constituțională a reținut că membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia; sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru
judecători; nu pot face parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic; le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a activităților de comerț, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile și nu pot fi experți ori arbitri desemnați într-un arbitraj. Curtea a constatat că și consilierii de conturi au incompatibilitățile prevăzute pentru judecători la art.125 alin.(3) din Constituție, potrivit căruia
"funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior";. Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât și judecătorii sunt independenți în exercitarea funcției, respectiv a mandatului lor și inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu, similar judecătorilor.
Contestatorul mai arată că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, funcția ocupată de contestator purta denumirea de controlor financiar. Statutul controlorilor financiari era stabilit prin Legea nr. 94/1992, aceștia fiind supuși unor incompatibilități și interdicții. Controlorii financiari aveau, potrivi legii, un statut similar cu consilierii de conturi, judecătorii și procurorii financiari.
Se mai arată că, potrivit structurii organizatorice a Curții de Conturi a României, prevăzută de Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, și de Regulamentul de organizare și funcționare, activitatea (specifică) de audit public extern este realizată atât de consilierii de conturi, cât și de auditorii publici externi. Pentru realizarea activității (specifice) de audit extern, la acest grup profesional, ansamblul de sarcini este de același tip; activitatea implică o serie de cunoștințe specializate; pregătirea profesională este unitară; funcțiile au caracteristici asemănătoare din punctul de vedere al sarcinilor, obiectivelor, competențelor, responsabilităților și procedurilor etc., aspecte care subliniază similitudinea de statut juridic a acestui grup profesional.
Se invocă astfel că, personalul de specialitate al Curții de Conturi (consilierii de conturi și auditorii publici externi) constituie un grup profesional cu aceleași condiții de angajare, de funcționare, incompatibilități și trăsături specifice profesiei, asigurând un serviciu public de strictă specialitate în domeniul controlului și auditului public extern, furnizând informații reale, complete și obiective privind legalitatea, eficiența și transparența în utilizarea fondurilor publice și a finanțărilor externe, semnalând totodată Parlamentului carențele, inadvertențele sau imperfecțiunile cadrului legislativ.
Se invocă în acest sens dispozițiile art.11 lit.e), 51,107,111, 112, 114 din Legea nr.94/1992, art.10, 11, 17, 18, 25 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi, art.41,43 din Statutul auditorului public extern.
Contestatorul arată astfel că, pentru a compensa responsabilitățile, interdicțiile, riscurile și incompatibilitățile, legiuitorul a prevăzut prin Legea nr.217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992, acordarea pensiei de serviciu pentru membrii Curții de Conturi (consilieri de conturi și controlori financiari - auditori publici externi) în aceleași condiții ca și în cazul magistraților. Deși pentru auditorii publici externi s-au păstrat toate interdicțiile și incompatibilitățile, iar în ceea ce privește importanța muncii au fost prevăzute sarcini suplimentare în activitatea specifică, prin introducerea procedurilor de audit, care necesită un plus de rigoare și volum de muncă, aceștia au fost trecuți la sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 19/2000 și ulterior de Legea nr.263/201O, spre deosebire de consilierii de conturi.
Se mai arată că, tocmai Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării pensiei speciale, exigențe sporite de imparțialitate, interdicții și incompatibilități severe fiind stabilite legal în sarcina controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi), care nu beneficiază însă în prezent de o compensare a acestor restricții la momentul stabilirii drepturilor la pensie. Or, așa cum a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 72 din 18 februarie 2000, pensiile speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea.
În consecință, s-a susținut că, în condițiile în care atât judecătorii și procurorii, cât și consilierii de conturi au rămas cu pensia de serviciu, nefiind afectați de reforma pensiilor, controlorii financiari (în prezent auditori publici externi) - care au avut același statut, incompatibilități și interdicții severe, similare consilierilor de conturi și magistraților-sunt discriminați în mod nejustificat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. J. de P. S. a invocat excepția tardivității introducerii contestației în anulare, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În cauză a fost atașat dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare s-a solicitat.
Curtea a respins excepția tardivității introducerii contestației în anulare, având în vedere faptul că, nefiind certă în cauză data la care contestatorul a luat cunoștință de decizia a cărei retractare se cere, nu se poate considera ca fiind împlinit, la data exercitării acestei căi extraordinare de atac, termenul de 15 zile prevăzut de art.319 alin.2 Cod. proc.civilă și, în raport de data pronunțării deciziei nr.1189 a Curții de Apel Cluj, respectiv_, nu era împlinit, la data introducerii contestației în anulare(_ ), nici termenul de un an, prevăzut de același articol .
Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul M. D., se rețin următoarele:
Părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești, pe calea contestației în anulare, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Această cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar în scopul retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procedurale, iar nu pentru netemeinicie.
Se mai reține că prezenta cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește primul motiv de contestație în anulare specială, se reține că greșelile materiale vizate de art.318 Cod procedură civilă sunt greșeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Astfel, în mod clar nu poate fi încadrată în categoria greșelilor materiale la care face referire art. 318 alin.1 Cod procedură civilă, cea privind neluarea în
considerare a unei decizii a Curții Constituționale, respectiv, a deciziei nr.297, pronunțată la data de 27 martie 2012, după rămânerea irevocabilă a deciziei a cărei retractare s-a solicitat în cauză.
În acest sens, conform disp.art.147 alin.4 din Constituție
, deciziile Curții
Constituționale,
chiar și în situația în care ar privi și contestatorul din prezenta cauză, sunt general obligatorii de la da ta publicării și au putere numai pentru
viitor.
Pe de altă parte, prin decizia nr.838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este
instanța constituțională, astfel încât oricum nu s-ar putea constata în prezentul cadru procesual că ar fi neconstituționale dispozițiile art.l lit.h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit.j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se aplică și auditorilor publici externi/controlorilor financiari, deși instanța de contencios constituțional a stabilit că acestea nu se aplică doar consilierilor de conturi.
Potrivit dispozițiilor legii speciale aplicabile, respectiv a Legii nr.94/1992, se reține că auditorii publici externi, foștii controlori financiari, reprezintă o categorie profesională distinctă de cea a consilierilor de conturi.
Astfel, conform disp.art. 46 din Legea nr.94/1992:
Membrii Curții de Conturi sunt numiți de Parlament, la propunerea comisiilor permanente pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere, pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Curtea de Conturi se înnoiește cu o treime din consilierii de conturi numiți de Parlament, din 3 în 3 ani, începând cu data expirării mandatului actualilor consilieri de conturi în funcție.
Consilierii de conturi în funcție numiți de Parlament își vor continua activitatea până la expirarea mandatului.
Înainte de a începe să-și exercite mandatul, membrii Curții de Conturi depun următorul jurământ în fața președinților celor două Camere ale Parlamentului: Jur să respect Constituția și celelalte legi ale țării, să apăr interesele României, ordinea de drept, drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conștiință și fără părtinire atribuțiile ce- mi revin ca membru al Curții de Conturi. Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Pe perioada exercitării mandatului, consilierii de conturi pot fi revocați din funcțiile în care au fost numiți numai în cazurile și în condițiile prezentei legi.
Posturile de consilieri de conturi devenite vacante pot fi ocupate doar pentru perioada rămasă până la expirarea mandatului celui a cărui activitate a încetat.
De asemenea, art.49 din aceeași lege, prevede următoarele:
Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Aceștia sunt demnitari de stat și sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.
Se interzice membrilor Curții de Conturi să facă parte din partide politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic.
Membrilor Curții de Conturi le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot fi experți sau arbitri desemnați de parte într-un arbitraj.
Persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.
În ceea ce privește auditorul public extern, art.2 lit.e) din Legea nr.94/1992 prevede că acesta este persoana angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public.
Art.10 alin.5
din aceeași lege prevede că: "Personalul de control financiar
încadrat la Curtea de Conturi
dobândește calitatea de auditor public extern
. Pe această funcție pot fi încadrate persoane cu studii superioare economice, juridice și de altă specialitate, necesare desfășurării activității Curții de Conturi.";
Conform disp.art.51 alin.1, auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei.
Se mai reține că în situația în care se invocă o situație de discriminare apărută în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr.297 din
27 martie 2012, în ceea ce privește dreptul auditorilor publici externi/controlorilor financiari la pensii de serviciu, comparativ cu situația consilierilor de conturi, aceasta în niciun caz nu poate fi încadrată în motivele de contestație în anulare strict și limitativ prevăzute de lege, deci nici nu poate fi soluționată în prezentul cadru procesual.
Mai mult, se reține că, prin decizia civilă nr.1189/R din_ a Curții de Apel Cluj,
s-a reținut că, în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, a fost respins ca nefondat recursul reclamantului M. D. împotriva sentinței civile nr. 6262 din_ a Tribunalului S., prin care s-a respins contestația precizată formulată de acesta, în contradictoriu cu intimata C. J. de P. S.
, pentru anularea deciziei nr. 128.197/_, de recalculare a pensiei acestuia în baza Legii nr. 119/2010.
Dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare s-a solicitat a avut de fapt ca obiect contestația împotriva deciziei ulterioare, de revizuire a pensiei reclamantului emisă în temeiul O.U.G. nr. 59/2011.
Prin urmare, trecerea contestatorului de la o categorie de pensie la alta, respectiv, de la o pensie specială, la o pensie de asigurări sociale propriu-zisă, s-a realizat prin decizia de recalculare nr. 128197/_, care a fost cenzurată de către instanțele de jurisdicție a muncii sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, astfel încât dreptul acestuia la menținerea pensiei de serviciu ce-i fusese acordată potrivit Legii nr. 217/2008, nu mai poate fi repusă în discuție, cu atât mai puțin în prezentul cadru procesual.
În cauza Teodorescu împotriva României- Hotărârea din_,
Curtea a reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțele judecătorești să nu mai poată fi repusă în discuție, deoarece securitatea juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.
În ceea ce privește discriminarea invocată în raport cu pensiile de serviciu ale magistraților, s-a reținut că: "Temeiul acțiunii vizează însă nu modul de revizuire, ci aceleași considerente pentru care persoanele ale căror pensii de serviciu au fost recalculate, le-au invocat în fața instanțelor de judecată, anume, incompatibilitățile pe care reclamantul, în calitate de controlor financiar, le-a avut în timpul serviciului, încălcarea principiului neretroactivității și a substanței dreptului la pensie, discriminarea față de categoria magistraților.";
Prin urmare, problema discriminării contestatorului în raport cu pensionarii ce au îndeplinit funcția de magistrați a fost analizată în cadrul recursului, avându-se în vedere următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale Curții Europene a Drepturilor Omului: decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale, decizia nr.29/_ a Înaltei Curți de C. și
Justiție, decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Astfel, s-au reținut următoarele:
"În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs a înlăturat criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului
neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 217/2008, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.";
În speță, se reține că M. D. solicită în cauză tocmai remedierea unor greșeli de judecată, de interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, motive care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 alin.1 Cod procedură civilă.
Se mai reține că motivele invocate de către contestator nu se încadrează nici în cel de-al doilea motiv de contestație în anulare specială, instanța de recurs examinând toate motivele de recurs formulate în termen de către acesta.
Pentru aceste considerente, urmează să se respingă contestația în anulare formulată de contestatorul M. D. împotriva deciziei civile nr.1189 din 6 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. _
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul M. D. împotriva deciziei civile nr. 1189/R din_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red.: C.M.;
Tehnored.: C.M./S.M 2 ex./_ .
| ← Sentința civilă nr. 9653/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 4371/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
