Decizia civilă nr. 1689/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1689/R/2013
Ședința publică din 01 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul Ț.
P. împotriva deciziei civile nr. 385/R din 11 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimații CASA DE PENSII A M. A. ȘI I. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată în termenul legal, a fost comunicată
intimaților și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantului recurent doamna avocat D. C. N., în numele și din împuternicirea contestatorului Ț. P. a depus la dosar un script prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., la care a anexat copia împuternicirii avocațiale cu care face dovada calității de reprezentant a contestatorului.
De asemenea, se constată că la data de 28 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, intimata C. de P. Sectorială a M. Afacerilor Interne a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată contestația în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 385/R/_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._
, a fost anulat recursul declarat de reclamantul Ț. P. împotriva sentinței civile nr. 1853/_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, care a fost menținută.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
"Prin sentința civilă nr.1853 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată de către
contestatorul Ț. PETRU în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A M. ADMINISTRAȚIEI ȘI I., și S. ROMÂN prin M. F. Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr. 179/2004. După intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în interesul Legii nr. 19/2000, fiind emisă o decizie în acest sens. Ulterior, după
intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2011 a fost emisă decizia cu nr. 145892/_ de revizuire a pensiei, prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, conform prevederilor acestui act normativ, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 4.029 lei, începând cu data de_ .
Potrivit OUG nr. 1 din_ privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională:
art. 1 - P. le prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 pri- vind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
art. 4 - P. le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării.
art. 18 alin. 1 - Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații.
art. 18 alin. 2 - În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza do- cumentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1).
Împotriva deciziei de revizuire, contestatorul a formulat contestație la Co- misia de Contestații a M. Apărării Naționale, contestație care a fost admisă
în parte prin hotărârea nr. 3353/_ pentru îndreptarea erorilor.
Analizând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Decizia de revizuire a avut ca temei juridic dispozițiile OUG nr. 1/2011. Astfel, OUG nr. 1/2011 - actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de re- vizuire contestată - prevede la art. 1 alin. 1 că: "(1) P. le prevăzute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pen- siilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari";.
Așadar, pensiile se revizuiesc, iar scopul revizuirii, cuprins în preambulul OUG nr. 1/2011, este acela de a corecta printr-o nouă metodologie de calcul, disfuncționalitățile apărute în procesul de recalculare a pensiilor conform me- todologiei aprobate prin HG nr. 735/2010, pe care o și abrogă.
Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, ins- tanța constată că dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale OUG nr. 1/2011 se aplică pentru viitor, reglementările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja încasate de
contestator, prestații care, într-adevăr, se subsumează ideii de "drepturi câștigate";.
Prin urmare, actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor.
Cât privește încălcarea dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la CEDO, în juris- prudența Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și inten- sitatea politicilor sale în acest domeniu.
În speță, nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă instanța con- sideră că reclamantul contestator are un "bun"; în sensul Convenției, întrucât prin recalcularea pensiei sale nu s-a produs o reducere substanțială a cuantu- mului acesteia.
Din această perspectivă, ingerința statului apare ca fiind proporțională în raport cu interesul particular al contestatoarei afectat prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie. Instanța apreciază că există o legătură de propor- ționalitate între mijloacele utilizate de stat-reducerea pensiei și scopul legitim urmărit - reducerea cheltuielilor bugetare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Muller contra Austriei, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale,
"acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum";.
În aceeași cauză, Curtea a decis că ";o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bă- trânețe";.
În consecință, instanța a apreciat că în cazul contestatorului nu a avut loc o reducere a nivelului pensiei de natură a conduce la concluzia afectării sub- stanței dreptului de proprietate, astfel că acțiunea de contestare a drepturilor de pensie stabilite în temeiul OUG nr. 1/2011 apare ca neîntemeiată și va fi res- pinsă ca atare.
Instanța a mai reținut că în contestația formulată contestatorul s-a rezumat la aspecte ce evidențiază încălcarea principiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, interzicerea discriminării, încălcarea dreptului de proprietate, punând în dezbatere critică dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, care statuează obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite prin legi speciale și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii publice.
Or, prin decizia nr. 871 din_, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale, iar prin decizia nr. 919/_ s-a statuat că dispozițiile OUG nr. 1/2011 sunt în acord cu Constituția.
Cu referire la criticile privind calculul pensiei, se constată că susținerile contestatorului nu au fost dovedite, iar din analizarea comparativă a buletinului de calcul cu înscrierile din carnetul de muncă și celelalte înscrisuri depuse în probațiune, cu mențiunile din deciziile contestate, nu rezultă niciun fel de ne- concordanțe.
Față de cele arătate, instanța a respins contestația întrucât măsura re- vizuirii pensiei de serviciu cuvenită contestatorului și cea a recalculării acesteia, a fost una legala, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Împotriva acestei hotărâri reclamatul Ț. P. prin avocatul său a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, prezentând criticile pe care se întemeiază calea de atac.
La termenul din data de_, Curtea de Apel Cluj, constatând că la dosarul cauzei nu a fost depusă împuternicire avocațială care să justifice dreptul de reprezentare al reclamantului de către avocatul D. C. N., semnatar al recursului, a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a avocatului care a redactat recursul.
Examinând hotărârea în raport de excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, Curtea de Apel constată următoarele:
Potrivit art.68 alin.1 C.pr.civ.";procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată: în cazul când procura este data unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților";.
În speță, deși Curtea de Apel i-a solicitat atât reclamantului, cât și avocatului său depunerea împuternicirii avocațiale care să ateste dreptul de reprezentare și s-a acordat un termen în acest sens, aceștia nu s-au conformat măsurii dispuse.
Or, în atare situație art.161 alin.2 C.pr.civ. instituie sancțiunea anulării cererii (n.r. recursului) formulate de o persoană care nu face dovada calității de reprezentant.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.161 alin.2 C.pr.civ. va anula recursul declarat de reclamantul Ț. P. ";.
La data de_, împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul Ț. P.
solicitând să se dispună admiterea acesteia, în temeiul prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 alin. 1 Cod de procedură civilă și, pe cale de consecință, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul susține că decizia atacată este nelegală, întrucât instanța nu a dispus citarea lui cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a redactorului recursului, avocatul N. D. C., aspect confirmat de citația pe care acesta a primit-o pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2013, termen la care cauza a fost soluționată de către completul de recurs.
Astfel, consideră că în cauză sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., respectiv procedura de citare pentru termenul de judecată din data de
11 februarie 2013 nu a fost îndeplinită potrivit legii, cu atât mai mult cu cât excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a fost invocată din oficiu de către instanță care în baza art. 129 Cod de procedură civilă avea obligația de a dispune citarea contestatorului cu mențiunea semnării recursului sau al însușirii acestuia în alt mod.
Din perspectiva prevederilor art. 318 al. 1 Cod de procedură civilă, contestatorul susține că instanța de recurs a săvârșit o gravă greșeală materială, întrucât a procedat la anularea recursului reținând neîndeplinirea de către contestator a unei obligații care însă nu i-a fost adusă la cunoștință.
În fine, acesta mai arată că nelegalitatea deciziei derivă și din împrejurarea că nu i-a fost acordată posibilitatea de a complini lipsurile recursului, nefiind citat în acest sens, motiv pentru care, apreciază că i-au fost încălcate dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de P. Sectorială a M. Afacerilor Interne
a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
În esență, intimata subliniază că pentru fiecare termen de judecată procedura de citare a fost legal îndeplinită în ceea ce îl privește pe contestator,
nefiind astfel incidente prevederile art. 317 alin. 1 și art. 318 al. 1 Cod de procedură civilă.
Referitor la cheltuielile de judecată pretinse de către contestator, învederează că acesta din urmă trebuie să facă dovada cuantumului acestora și să depună înscrisuri în acest sens cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, astfel încât să i se dea posibilitatea de a uza de prevederile art. 274 alo. 3 Cod de procedură civilă.
Trecând la soluționarea contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 Cod procedură civilă.
Astfel, prin art. 317 Cod procedură civilă este reglementată contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 Cod procedură civilă constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Contestația în anulare de drept
comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă. Astfel, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar pe de altă parte, de împrejurarea ca aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
Contestatorul se prevalează de pct. 1 a normei legale evocate, susținând că procedura de citare pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2013 nu a fost îndeplinită potrivit legii.
Curtea constată că în recurs primul termen a fost stabilit pentru data de_ (f. 17), termen la care s-a constatat că recursul a fost formulat prin intermediul unui avocat a cărui delegație nu se regăsea la dosar, astfel că s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din_ și citarea recurentului Ț.
P., cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant.
În baza dispoziției instanței, recurentul Ț. P. a fost citat conform dovezilor de citare existente la dosar(f. 18-21) atât la domiciliul acestuia din localitatea S. l M. (f. 18, 20), cât și la sediul avocatului care a promovat recursul(f. 19,21). Este adevărat că au fost emise două rânduri de citații, însă această împrejurarea a fost determinată de faptul că din prima citație a fost omisă mențiunea privitoare la obligativitatea recurentului de a face dovada calității de reprezentant până la termenul de_ .
Prin urmare, nu se poate reține că procedura de citare a contestatorului nu a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din_, câtă vreme din procesele verbale privind dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultă contrariul.
Prin expunerea de motive contestatorul susține că instanța de recurs a procedat la judecarea cauzei și implicit la anularea recursului, deși în opinia acestuia, trebuia să îl citeze cu mențiunea de a semna recursul sau de a-l însuși în alt mod.
Însă toate aceste chestiuni invocate nu privesc procedura de citare, ci privesc procedura de judecare a cauzei, aspecte ce atrag în caz de nerespectare consecințe distincte.
Mai mult, nelegala citare a părții este susceptibilă de a determina admisibilitatea contestației în anulare fundamentată pe prevederile art. 317 al. 1 Cod de procedură civilă, în vreme ce eventualele greșeli materiale de judecată pot justifica admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 al. 1 teza 1 Cod de procedură civilă.
Astfel, Curtea constată că solicitarea contestatorului nu se circumscrie tezei I a al. 1 a art. 317 Cod de procedură alegațiile contestatorului privind nelegala citare fiind nefondate.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor.
În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Referitor la teza I de care se prevalează contestatorul, Curtea reține că greșeala materială propriu zisă, reglementată de legiuitor ca o condiție de admisibilitate, presupune erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I Cod de procedură civilă vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 Cod de procedură civilă.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date
materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I Cod de procedură civilă, urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbare a stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Contestatorul invocă omisiunea de instanței de a-l cita cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant pentru termenul din_, apreciind astfel că anularea recursului dispusă la termenul arătat în lipsa unei astfel de mențiuni apare ca fiind o greșeală materială în sensul art. 318 al. teza I Cod de procedură civilă.
Contrar afirmațiilor contestatorului, Curtea observă că la data de_ (f.
20) acesta a fost citat cu mențiunea expresă de a face "dovada calității de reprezentant a doamnei avocat D. C. N., citație care a fost primită personal de către contestator. Prin urmare, acesta a luat cunoștință de obligația stabilită de către instanță în sarcina lui, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o până la termenul de judecată din_, astfel că instanța de recurs a anulat recursul.
Pentru considerentele expuse și având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317 al. 1 pct. 1 și art. 318 teza I Cod de procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul Ț.
P. împotriva deciziei civile nr. 385 din_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | D. D. | G. | L. | D. | C. M. |
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ;
| ← Decizia civilă nr. 1281/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 12025/2013. Contestație decizie... → |
|---|
