Decizia civilă nr. 388/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 388/R/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. D. împotriva sentinței civile nr. 1698 din 31 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII A M. A. ȘI I., intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
MARAMUREȘ, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, reclamantul recurent
A. D. nu a făcut dovada calității de reprezentant a doamnei avocat D. -
C. N. deși a fost legal citat cu această mențiune.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a doamnei avocat D. - C. N. și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1698 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. R., reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul A. D., în contradictoriu cu intimatul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a F. P. Maramureș, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată contestația precizată formulată de contestatorul A. D., în contradictoriu cu intimata C. de P. sectorială a M. A. și I. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, raportat la obiectul contestației formulate, că nu există identitate între acesta și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, intimatul neputând fi obligat la plata diferențelor de pensie solicitate.
Între instituția publică chemată în judecată pentru plata drepturilor de pensie și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, dar nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi
incumbă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată la termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții
legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
Așa fiind, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. R., reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare și va respinge acțiunea formulată de contestatorul A. D., în contradictoriu cu intimatul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a F. P. Maramureș, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite contestatorului au fost recalculate începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, utilizând algoritmul de calcul
prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin decizia nr. 1. din data de 12 decembrie 2011, emisă de intimata C. de P. a M. A. și I., au fost revizuite drepturile de pensie ale contestatorului, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, începând cu data de_ .
Prin hotărârea nr. 4983 emisă la data de_, de către Comisia de Contestații din cadrul M. A. și I. s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de revizuire nr. 1. din data de 12 decembrie 2011.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că drepturile de pensie ale contestatorului nu au fost în mod corect calculate.
Pensia de serviciu acordată contestatorului s-a recalculat în baza Legii nr.
119/2010 și a O.U.G. nr. 1/2011.
Atât Legea nr. 164/2001, cât și Legea nr. 179/2004, care prevedeau pensiile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor, au fost abrogate prin art. 196 lit.b) și e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Referitor la obiecția de neconstituționalitate a Legii nr.119/2010, raportat la art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 873/2010.
Astfel, Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat de art.47 alin. 2 din Constituție.
P. le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Curtea Constituțională a reținut că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art.
15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, în anul 1972, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deși art. 1 din Protocolul 1 garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea
pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
Și în alte cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensiilor s-a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul "privării de proprietate"; (hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupurua Ortiz împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor).
Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr. 1 (T. contra Suediei, Jankovic contra Croația - 12 oct. 2000, Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei - 18 iunie 2002).
Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu analizează situația reducerii pensiilor ca o "privare de proprietate";, astfel încât lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce, eo ipso, la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.
S. se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
În cauzele Wieczorek contra Poloniei - hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellacher contra Austriei - hotărârea din 19 decembrie 1989, Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.
Având în vedere că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.
Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această materie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că s-a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv, justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, măsura luată de revizuire a drepturilor de pensie intrând în marja de apreciere lăsată statului în această materie.
Contestatorul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situație identică sau comparabilă, legiuitorul alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale, fără nicio distincție, supunându-le unui regim de stabilire și calculare a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalți beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de stat.
În decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale
sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art.14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
Curtea a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 35 par.3 și 4 din Convenție, plângerea referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție.
Contestatorul beneficiază de o pensie de asigurări sociale în cuantum brut de 3099 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă, astfel încât, raportat la probele administrate, nu se poate reține că ar suporta o sarcină
individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
La stabilirea cuantumului pensiei au fost valorificate toate documentele doveditoare aflate la dosarul de pensie al contestatorului.
Astfel, pentru a obține modificarea deciziei de pensie contestate, reclamantul trebuie să depună mai întâi la C. de P. sectorială a M. A. și I. o cerere și actele doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la emiterea deciziei anterioare.
Față de considerentele expuse, reținând că decizia nr. 1. din_ a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Instanța a respins și celelalte capete de cerere accesorii petitului principal, urmare a respingerii acestuia.
Împotriva acestei hotărâri reclamatul A. D. prin avocatul său a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, prezentând criticile pe care se întemeiază calea de atac.
La termenul din data de_, Curtea de Apel C., constatând că la dosarul cauzei nu a fost depusă împuternicire avocațială care să justifice dreptul de reprezentare al reclamantului de către avocatul D. C. N., semnatar al recursului, a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a avocatului care a redactat recursul.
Examinând hotărârea în raport de excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, Curtea de Apel constată următoarele:
Potrivit art.68 alin.1 C.pr.civ.";procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată: în cazul când procura este data unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților";.
În speță, deși Curtea de Apel i-a solicitat atât reclamantului, cât și avocatului său depunerea împuternicirii avocațiale care să ateste dreptul de reprezentare și s-a acordat un termen în acest sens, aceștia nu s-au conformat măsurii dispuse.
Or, în atare situație art.161 alin.2 C.pr.civ. instituie sancțiunea anulării cererii (n.r. recursului) formulate de o persoană care nu face dovada calității de reprezentant.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.161 alin.2 C.pr.civ. va anula recursul declarat de reclamantul A. D. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează recursul declarat de reclamantul A. D. împotriva sentinței civile nr. 1698 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. D. | S. | D. | D. G. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.H. M.
| ← Sentința civilă nr. 10065/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 4088/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
