Decizia civilă nr. 4115/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4115/R/2013

Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. A-R. M.

C. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. V. I. împotriva sentinței civile nr. 7410 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A

S. R. DE I. și S. R. DE I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 7410 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A S. R. D DE I. B. și S. R. D DE I. B. .

S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 0. /_ emisă de S. R. de I., într-un cuantum de 3.340 lei brut la sfârșitul anului 2010.

Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 2.821 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul SRI..

Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța reține că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011, "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine

publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";

Astfel, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.

Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru care nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..

Nu au fost reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.

În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. Apărării Naționale. Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.

Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-

i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor";) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici

care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.

Instanța fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de I. Curte de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei.

Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța reține că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55)";.

Instanța a reținut și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva R. iei, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, nu poate fi reținut argumentul reclamantului constând în aceea că revizuirea cuantumului pensiei ar echivala cu o retrogradare militară, cât timp nu s-a făcut dovada că ar fi fost emis vreun act administrativ de către

instituțiile cu competență în această materie pentru retragerea gradului militar.

Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamanta a avut o pensie în cuantum de 3340 lei, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia a fost în suma de 2821, cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în R. ia, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.

Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. V. -I.,

solicitând modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii.

În motivare susține că motivarea în fapt și în drept a primei instanțe este nelegala și lipsita de orice temeinicie din următoarele considerente:

Precizează recurentul că a indicat în mod concret ca decizia de revizuire nu a avut în vedere următoarele categorii de venituri conform deciziei de revizuire și a buletinului atașat acesteia nu s-au avut în vedere următoarele: Veniturile lunare întregi avute de recurent; Premiile și recompensele; Sporurile de vechime, de fidelitate, de dispozitiv, gradații sau alte sporuri; Grupele de munca; Vechimea totala; în munca și în serviciul militar, și sporurile; Perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurata în condiții deosebite speciale sau alte condiții; Drepturile salariale câștigate în instanța și acordate în urma sentințelor judecătorești: prime de concediu, spor de fidelitate etc.

Mai mult decât atât la momentul introducerii acțiunii, a solicitat în probațiune obligarea pârâtei la depunerea întregului dosar de pensie și la indicarea exacta și concreta a tuturor veniturilor lunare avute în vedere la recalculare, tocmai din aceste motive. Mai mult, însăși instanța de fond a reținut ca potrivit art. 1 alin.2 și 3 din

O.U.G 1/2011 "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către flecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publica și siguranță naționala în cadrul cărora beneficiarul si-a desfășurat activitatea";.

Consideră că în vederea aflării adevărului, și dat fiind faptul ca pârâta este cea care deține situația veniturilor realizate, indicarea valorilor avute în vederea la recalcularea pensiei, trebuiau a fi indicate de către pârâtă.

Referitor la afirmația că nu ar fi făcut dovada "ca pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate"; consideră că nici aceasta obligație nu cade în sarcina sa, astfel ca și imposibilitatea identificării, cel puțin din rațiuni de logica, este o obligație a instituției angajatoare.

Este adevărat faptul ca HG nr.735/2010 reglementează doar metodologia de calcul a pensiei, insa din moment ce veniturile avute în vedere la calculul pensiei, precum și modul de calcul au fost raportate la dispozițiile acestui act normativ, implicit și valoarea stabilita a pensiei a fost afectata de normele acestuia, norme care erau lipsite de efecte juridice. Pe cale de consecința, faptul ca recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare era suspendată (mai apoi, anulata) prin hotărâre judecătoreasca, reprezintă o grava încălcare a legii ce rezulta în ilegalitatea și nulitatea absoluta a deciziei de revizuire contestate și a cuantumului pensiei, așa cum a fost stabilit în procesul de revizuire.

Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin. (2) din Constituția R. iei, republicata, reiterează faptul că încălcarea acestui principiu se realizează prin faptul ca decizia de revizuire, emisa la data de_, își produce efecte retroactiv, de la data de_, în condițiile în care la data de_ dreptul de pensie se baza pe legea anterioara apariției Legii nr. 119/2010. Este inadmisibil ca la aceiași data sa opereze doua dispoziții contrare: una care sa prevadă recalcularea pensiei și una care sa prevadă revizuirea calculării.

Recurentul face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale potrivit Deciziei nr. 830/2008, Deciziilor nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior, și la avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii.

Consideră recurentul că, urmare a recalculării pensiei i-a fost încălcat dreptul de proprietate astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor, și face trimitere la jurisprudența Curții Europene în cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii, Thlimmenos c. Greciei.

Prin decizia de recalculare se încalcă principiul fundamental al drepturilor câștigate, principiul egalității de tratament, precum și principiul interzicerii discriminării. De asemenea, consideră că în cauza a fost încălcat și dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 alin 1 din Convenție.

Hotărârea pronunțata este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii ținând cont de dispozițiile art. 180 alin. (6) și (7) din Legea nr. 19/2000, modificata:

"(6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctaj ui mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. 2,3,5 și 51. (7) în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plata cuantumul avantajos"; .

Din toate aceste motive solicită admiterea recursului, în sensul modificării în totalitate a hotărârii atacate, și pe cale de consecința a admiterii acțiunii principale.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 octombrie 2013, pârâtul S. R. D DE I. B. și CASA DE PENSII S. A S.R.I.

au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Contestația dedusă judecății vizează legalitatea deciziei nr. 84423/_ emisă de pârât în temeiul OUG nr. 1/2011, prin care a fost revizuită pensia de serviciu a reclamantului. Pensia de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, în temeiul Legii nr. 119/2010 coroborat cu prevederile HG nr. 735/2010, însă o decizie de recalculare nu a fost emisă și comunicată reclamantului pentru a putea fi contestată în instanță și supusă astfel controlului jurisdicțional, motiv pentru care Curtea apreciază că se impune în prezenta cauză analizarea legalității deciziei de revizuire a pensiei prin prisma tuturor motivelor invocate prin prezentul recurs și în fața instanței de fond.

Decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr. 1/2011 are în vedere stabilirea cuantumului efectiv al pensiei reclamantului, cu luarea în considerare a tuturor documentelor justificative care atestă vechimea în muncă și veniturile realizate, în timp ce transformarea pensiei speciale a recurentului s-a realizat "ope legis"; în baza art. 1 din Legea nr. 119/2010.

Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea,

după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii

, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt

constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în Decizia nr. 871/2010 se reține că "având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Relevantă în acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea prevederilor legale enunțate se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de Apel apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în

contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție, ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea Europeană a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr.

119/2010 sau a celor de revizuire stabilite în temeiul OUG nr. 1/2011, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 29 din_, instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.

Analizând ingerința Statului

prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul "privării de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei

din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea Europeană a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: "totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În Cauza Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de Apel constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin Legea nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare Legea nr. 119/2010 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de Legea nr. 119/2010 transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența Curții Europene, respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de Apel apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 s-a dispus recalcularea/revizuirea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea Legii nr. 119/2010 sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. ia prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția

unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) "statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, National and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de Apel apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, releavntă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).

Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R. iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor

de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a R. iei, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.

Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat. În temeiul Legii nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1/2011.

Singurul efect pe care l-a avut Legea nr. 119/2010 cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformarea acesteia în pensie de

asigurări sociale de stat, cuantumul pensiei reclamantului fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1/2011. Curtea de Apel apreciază că Legea nr. 119/2010 a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire, procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.

În concret, Curtea de Apel reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.340 lei și o pensie revizuită de 2.821 lei.

Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R. ia.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea motivelor invocate de recurentul reclamant în fața instanței de fond și reiterate prin motivele de recurs.

Recurentul reclamant a înțeles să conteste decizia de revizuire a pensiei și prin prisma faptului că la stabilirea drepturilor de pensie revizuite nu s-au avut în vedere unele categorii de venituri, reclamantul recurent procedând la o enumerare generică a acestora, fără a indica în concret cuantumul veniturilor neluate în considerare, ce reprezintă efectiv acestea și la ce perioade se referă în concret.

În atare condiții, prima instanță în mod corect a concluzionat în sesnul că aceste motive nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de revizuire a pensiei în condițiile în care reclamantul nu a depus adeverințe eliberate de fostul angajator din care să rezulte alte venituri decât cele luate în considerare potrivit deciziei de revizuire emisă.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1, va respinge, cu opinie majoritară, recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul

C. V. -I. împotriva Sentinței civile nr. 7410 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECATORI

S. -C. B. I. A-R. M. C. M.

cu opinie separată, în sensul admiterii recursului

Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_

Jud. fond: R. -M. V.

GREFIER

C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
11
Consider că recursul formulat de reclamantul C. V. -I. este fondat
în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței pentru
proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa militara de
serviciu era un "b un";, în se nsul juri sprudenței C.E.D.O., pe care acesta a vea
speranța legitimă de a-l primi lunar conform deciziei nr.0. /_, în baza
Decretului nr.214/1977 și ulterior, a Legii nr.164/2001, pentru o vechime efectivă
ca militar de 25 d e ani, 3 luni și 4 zil e și un stagiu lucrat în condiții speciale, de
22 ani, 1 lună și 3 zile.
În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința Statului în dreptul său la un "bun";, în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de
nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urma
recalculării este, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t
c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative
ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l -a
avut, și care trebuia să fie, în consecinț ă, plătit acestuia, lu nar, în continuare, în
cuantumul stabilit conform Legii nr.164/2001.
Î n acest sens, deși doctrina de drept a dministrativ subliniază că "nimeni n u
are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în
cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în
urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să
se bucure în continuare de bunul său.
Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";
Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea Curții privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei";
și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie mil itară ca fiind un
drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al Statului a măsuri i de recalculare a acestei pensii
- de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în
primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția
socială în țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate
renunța liniștit la u n loc de muncă sig ur și bine plătit, la un anumit statut, l a o
12
vârstă care era depa rte de vârsta standa rd de pensionare, și că se poa te baza pe o
pensie militară într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în
vigoare.
Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902,
toate legile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste
reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
Astfel, Legea generală de pensiuni din_, cu modificările din 1904
și 1906, care a constituit, la rândul său, o regleme ntare reformatoare și
unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul "Dispoziții transitorii";, înart.56 că: "Pensiun ile deja constatate și înscrise în virtut ea legilor anterioar e,
precum și a statu telor căilor ferate, fie că ti tularii și -au exercitat sau nu
drepturile, vor con tinua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în dr ept
și cu reținerile ce l i se făceau în virtu tea legilor anterioa re promulgării aces tei
legi";.
Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea dr epturilor de pensie câștigate
le regăsim și în art.54 din Legea generală de pensiuni republicată la data de
_ .
De asemenea, Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din_ a
prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punere a în aplicare a
prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de
bază.";
Legea asigurărilor sociale din_
prevedea, de asemenea, la capitolul
"Dispoziții transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stab ilite
potrivit diferitelor legi de asigurări so ciale până la puner ea în aplicare a le gii
de față, se respectă";.
Art.59 din Legea nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul
Asigurărilor Sociale de Stat, care or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare
permanente, preved ea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele
persoane care, p înă la 23 augus t 1944, au desf ășurat o activita te
antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au
militat și au avut un rol activ în intr oducerea dictaturii militar-fasciste,
precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -
popular";.
Prin Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut, la art.76, că: "Pensia sau ajutorul social
stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în
situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate.";
Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale
de stat și de asist ență socială, "P. le și ajutoarele so ciale stabilite pînă la
data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
Decretul nr.214/_ privind pensiile militare de stat,
cuprindea
dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P. le stabilite pînă la da ta
prezentului decret se mențin, în continuare, at ât timp cât sunt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind
mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "definitiv";.
13
Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa
rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în
vigoare a acestei legi, potrivit art.79 ali n.1 lit.a), însă, la lit.b, prevede a c ă: " în
cazul în care cuantumul pensiei obținut conf orm lit.a) este mai mic decât
cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii publice și alte
drepturi de asigu rări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilorcuvenite conform leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel
stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul
avantajos";.
Din analizarea acestor dispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el toț i
pens ion ar ii d in R. ia, ave au to ate d ate le c are s ă le f or mez e conv ingere a f er mă c ă
drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,
putând fi cel mult recalcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat
cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t
c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata p e v iitor a aces te i pen s ii
lunare.
Mai precis, nu cunoș te au s ă f i ex is tat î n R. ia al te c az ur i de d imin u are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, Legeanr.119/2010 s-a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.
În al doilea rând, r ecl aman tul a avu t î n vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă
is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin
reglementări speciale, încă din anul 1889.
Astfel, conform art. 1 și 2 d in Legea pentru pensiuni militare din 1 iulie 1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu
această vechime, un anumit procent din solda de mijl oc a gradului avut în
momentul retragerii, respective din "mijlocia soldei gradului ce a avut în cei
din urmă 2 ani de serviciu";.
M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivit art.22 din această lege, această
lege s-a pus în apl icare doar de la 1 iulie a anului ur mător, asigurând astfel
tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul .
Potrivit Legii generale de pensiuni din_, cu modificările din 1904
și 1906, dispoz iț iil e aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,
mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al p ens ie i s tab il it de ar t.1,
erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații
lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de
vechime și de calc ul al pensiei, baz a de calcul a aceste ia constituind -o soldamijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.
Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și în
art.2 alin.1 din Legea generală de pensiuni republicată la data de_ .
De asemenea, prin art.2 lit.a) din Leg ea pentru unificarea asigurărilor
sociale din_, au fost în mod expres exceptați de la aplicarea
dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci și
militarii.
Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor
funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în Legea asigurărilor sociale din_, art.6 din acest act normativ prevăzând că nu
intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.
14
Mai mult, în anul 1959, în timp c e legea generală a pensiilor era
Decretul nr.292/1959, a ap ăru t o nou ă reglementare s pecială privind pensiile
ce se acordă ofiț erilor și subofițer ilor , respectiv Decretul nr.293/1959, ceprevedea, în art.1 ș i art.2 lit.a) c ă of iț er ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a lor în reze rv ă
s au d irec t în re tr age re, au drep tul l a pe ns ie în cond iț iile a cestui act normativ, iar în
art.5, că fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asigură de stat.
Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea înraport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de soldă
corespunzător ultimului grad avu t în activitate.
În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stata devenit Legea nr.3/1977, a fost adoptat Decretul nr.214/1977 privindpensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanentese calculau în ra port cu media ret ribuțiilor tarifare din 5 ani de servi ciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani
premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul
solda gradului pe care îl are militarul la data ieși rii din cadrele permanente.
Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pen s iile mil itare de s tat a f ost adop tată î n anul 2001, respectiv Legea nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin Legea nr.19/2000.
Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul lapensia de serviciu, prevedea, în art .1, că: "dreptul la pensii și asigur ări
sociale pentru cadrele militare este garantat de st at și se exercită în
condițiile prezentei legi";, iar în art.2, că: "S. ul pensiilor militare de stat și
as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i
n aț ion ale acoperă riscurile activit ății militare, pre cum și pierderile de
venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.
Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata
pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor dre p tur i de as igur ăr i s oc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M.Ap..N., M.A.I., S.R.I..
Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda l unară brută avută în ultima lună de
activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în
rezervă.
În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii sale
c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, la data adoptării Le gii
nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010, Legea nr.164/2001 era în vigoare, fiind
abrogată abia du pă jumătate de a n de la data intr ării în vigoare a Legii
nr.119/2010, respectiv la data de_ .
Practic, neabrogând prin Legea nr.119/2010, Legea privind pensiile militare din2001, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept
câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar milita r, cons ider ând c ă, în
aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i
pens ie i, de ter min ată de in teresul pub l ic, ș i nu c a o af ec tare subs tanț ial ă ș i
irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens ii lor militare.
În acest context, recurentul-reclamant a suferit o ingerin ță esențială în
drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai
ales prin pierder ea calității, a stat utului de pension ar militar, ce -i fuseserecunoscut prin decizia nr.0. /2000, în temeiul Decretului nr.214/1977 și a Legii nr.164/2001.
Se constată în acest sens și faptul că și Legea nr.19/2000 a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de_, devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în
15
care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (Legea nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, S. R. de I. a arătat că, urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția Legii nr.119/2010, începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite pensionarului, fără a proba în cauză emiterea unei decizii de recalculare a pensiei reclamantului în temeiul dispozițiilor acestei legi.
În consecință, decizia contestată în speță, nr.84423/_ , prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 2821 lei, a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011, intenționând însă să pună în aplicare Legea nr. 119/2010 care, la art. 1 lit.a),
prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar la art. 3
, ca aceste pensii "stabilite potrivit
prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată
";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Se observă din enu nțarea acestor disp oziții că legiuitorul, chiar prin textul
art. 3 din Legea nr. 119/2010, precizează că aceste pensii speciale sunt prevăzute
de lege, fiind "stabilite potrivit prevederilor legilor cu c aracter special"; și sunt
"cuvenite";.
Consider că prime ază în cauză subli nierea unor aspect e particulare ale
pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară
neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.
În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată
jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.
Aces te aspec te spec if ice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i
S tatulu i în drep tul re cl aman tulu i, sun t ur măto arele :
1. decizia de revizuire a pensiei de serviciu a reclamantului a fost emisă de către S. R. DE I., în temeiul O.U.G. nr.1/2011, fără a fi
  precedată, astfel cum am menționat anterior, de un act administrativ individual
  emis în temeiul Legii nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010.
2. decizia contest ată nu respectă c erințele art.21 din Metodologia de

revizuire aprobată prin O.U.G. nr.1/2011 , aceasta necuprinzând temeiurile de fapt care au stat la baza revizuirii.

III. pensia mi litară a reclamantu lui nu cuprindea o parte contributivă și

una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind

asigurată niciodată din bugetul asigur ărilor sociale de st at, ci doar din bug etul

de stat, prin cel al S. R. de I.

, practic militarilor recunoscându-li-se,

ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora

pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit

intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru

plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M.Ap.N., M.A.I .,

S.I.E..

IV . riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, nu au fost dec ât în ultimă instanță de natură fizică, pe n tr u

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat ne cesară stabilirea

pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscurile act ivității de militar, cu

toate privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum

și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în rezervă la vârste când

aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care, practi c, pentru a presta

o altă activitate lucrativă, ar fi tre buit să urmeze n oi forme de pregă tire

profesională, să depună noi eforturi pentru obținerea unor alte locuri de

muncă, care să le asigure cele necesare traiului lor și a familiei.

V. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie al

acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt "bun"; al său, respectiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura dispusă afectând

un drept de protecție socială complex, ce constituia un substitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către Statul român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recal culării"; pensiei

militare a reclamantului.

Practic, în cauză, singura decizie pe care S. R. de I. - C. de P. S.

- a prob at c ă a e mis -o dup ă adop tare a Leg ii nr.119/2010 ș i c are a avu t drep t ef ec t

supr imare a drep tulu i recl aman tulu i l a p ens ie mil itar ă es te dec iz ia cu nr.84423, ce poartă denumirea de "revizuire";, emisă la abia la data de_, în temeiul O.U.G. nr.1/2011.

Analizând situația creată în cauză prin această decizie contestată de către reclamant, se reține că acest act administrativ individual a fost de fapt cel

care a eliminat dreptul recurentului la pensie militară întrucât, până la data de_, drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite conform Legii nr.164/2001, doar prin decizia nr.0. din_, pe care intimatul nu a revocat-o.

Intimatul consideră că recalcularea pensiei militare a reclamantului ar fi operat de drept în temeiul Legii nr.119/2010, fără a mai fi nevoie de un act administrativ individual care să modifice categoria și cuantumul drepturilor la care era îndreptățit acesta, cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al recurentului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

În acest context și decizia nr.84423/_, deși trebuie analizată ca fiind

actul administrativ individual car e a afectat în mod esențial dre ptul

reclamantului la pensie militară, poartă impropriu denumirea de decizie de

"revizuire";, cu toate că din conținutul acesteia nu se poate reține care sunt erorile

de stabilire a pensiei pentru care a fost necesară această ingerință și care a fost

actul astfel revizuit.

Potrivit Legii nr.263/2010, lege organică ce reglementează regimul general

privind pensiile publice-în condițiile a rt.73 alin.3 din Co nstituție -asemenea acte

ad min is tr ative de re v izu ire po t f i e mise d o ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege, respectiv: "În situația în care, ulterior sta bilirii și /sa u plă ții

drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau

plătite și cele legal cuvenite, c as a ter itor ial ă de pens ii, respec tiv c as a ter itor ial ă,

opere az ă, d in of ic iu s au l a sol ic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se impun, p r in

dec iz ie de rev izu ire.";

În același sens erau și dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

Statul, în preamb ulul O.U.G. nr.1/ 2011, recunoaște că în termenul stabilit de Legea n r.119/2010, "nu a u fost identificate documentele neces are dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra

valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că,

pentru cei care nu au prezentat acte c are să dovedească veniturile obținute, în

funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie";, acesta fiind și mo tivul pentru care a considerat necesa ră

emiterea unor decizii de revizuire c are să corecteze erorile de stabilire a drepturilor de pensie recalculate în tot, sau în cea mai mare parte, pe bazasalariului mediu pe economie.

În cauză însă, nef iind emisă o dec izie de recalcular e care să fi e

comunicată pensionarului și care să poată fi contestată în condițiile legale,

în mod normal int imatul nu putea c onstata nici existe nța unor drepturi d e

pensie care să ne cesite o revizuire, astfel încât inger ința sa în dreptur ile

reclamantului apare ca fiind lipsită de condițiile legalității și necesității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu se mai putea contesta legalitatea pensiei stabilite intimatului prin decizia de pensie nr.0. /2000, singura care a stabilit

drep tur ile de pens ie cuven ite aces tu ia p ân ă l a d ata de_, ace as ta f iind def in itiv ă.

În consec inț ă, n ic i n u se pu te au rev izu i aces te drep tur i de p ens ie s tab il ite în

mod legal potrivit L eg ii nr.164/2001, f ăr ă a ex is ta ac tul pr in c are s ă f ie pr ac tic

mo d if ic ată c ategor ia de pens ie cuven ită re cl aman tulu i.

Observând și acest aspect, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la această categorie de pensie, ci și la data revizuirii pensiei sale.

II. Argumente cu privire la nemotivarea deciziei de revizuire, conform

dispozițiilor legale în vigoare.

Conform art. 21 din Metodologia de revizuire a pensiilor aprobată prin O.U.G. nr.1/2011,

stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie

emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii

, precum și termenul în care poate fi introdusă contestația.

Astfel, drepturile reclamantului au fost afectate printr-o decizie de

revizuire care încalcă aceste prevederi legale, nefiind motivată defel în fapt,

deși aceasta se imp unea cu atât mai pr egnant în speță, cu cât actul administrativ era defavorabil particularului.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

statuat, în privința actelor administrative, mai ales a c elor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie să

îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în fapt și

în drept a măsurii luate și să fie com unicate, aduse la c unoștința persoanelorinteresate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din Constituție

garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Potrivit art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

orice om are libertatea de a căuta și de a primi informații

Art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi

sau comunica informații

De asemenea, art.24 alin.1 din Constituția R. iei garantează dreptul la apărare.

În speță, decizia nr.84423/_ emisă de intimat, contestată în cauză, nu

cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin acest act

, a erorilor de calcul constatate,

a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011.

Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

motivarea este nec esară mai ales în c azul actelor prin ca re se suprimă dr ept uri

sau situații juridic e individuale

, cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie

suficient de precisă

astfel încât motivul actului să transpară clar

și trebuie să

fie intrinsecă actul ui

, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional

se asigura atât

informarea corectă a părții

cu privire la problema de interes personal, anterior

formulării contestației, cât și ex ercitarea de către subiectul de drept căruia i se

adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional

, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a

legalității actelor decizionale ale in stituțiilor publice, instanța de judecată trebuie

să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii

sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare

trebuie să fie int rinsecă actului ad ministrativ, neputând fi complinită în

cursul cercetării judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de

lege autorității publice și cel adoptat pr in exces de putere, astfel cum estedefinit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din Legea nr.554/2004.

Nemotivarea măsurii luate, ce privește revizuirea drepturi lor de pensie ale

recurentului, ce a condus la încălcarea drepturilor acestuia la apărare și la

informare, constituie un alt motiv de nelegalitate a măsurii luate.

IV. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin pensia

militară de care beneficia reclamantul -recurent.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor, atât în considerarea

riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat d repturile reclamantului în perioada de

actvitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;
sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al R. iei.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis:

sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. ui Apărării Naționale, din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constat ă că raționamentel e avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative

speciale nu rep rezintă privilegii, ci doar com p ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoar ea statutelor speciale (decizia nr. 20/_

), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională, prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privi nd

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, "…nici o prevedere di n Constituție nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la

sistemul general de pensii. Diferențierea, în toate aceste cazuri, nu este

contrară prevederilor art.16 din Constituție și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

V. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus a tingere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt "bun"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la soldă, precum și cu privire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un "element de

remunerație";:

Pentru munca pr estată în calitate de militar, recu rentului i s -au

recunoscut o serie de drepturi cu car acter de remunera ție, printre care pl ata

soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata

pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. Acestor drepturi

le corespunde obligația corelativă a Statului, ca angajator, prin diferitele

sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost

reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin hotărârea din_ în cauza C-262/88, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că

toate formele de p ensie ocupațională constituie un elem ent de remunerație însensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a ado p tare a Directivei 96/97/CE a Consiliului din_, de modificare a Directivei 86/378/CEE

pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii d e tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c ad rul

reg imur ilor prof esion ale de secur itate s oc ial ă, as tf el cu m r ezul tă d in pre amb u lul

acestui act comunitar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93,

Bes tuur v an he t Al ge meen burgerl ijk p ens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iu l de

apl ic are al pr inc ip iu lu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categor ie de lucrători, pre stațiile se plătesc în

baza relației acest ora de muncă cu a ngajatorul public, în cadrul unui sist em

ce face parte din s istemul general pr evăzut de lege, i ar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calculate pe ba za

ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din_ , astfel cum

rezul tă d in pre amb ul ul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare p r iv ind eg al itate a de r e muner aț ie în tr e

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ide r c ă

trebu ie reț inu tă cali ficarea, garanțiile și implic it, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea de

Justiție a Comuni tăților Europene o acordă drepturilo r beneficiarilor unor

asemenea forme d e prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii de

remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de muncă al

acestor lucrători cu angajatorul public , drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin Expunerea de motive a Legii nr.14/2008, de aprobare aOrdonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arele: " Prin

dobândirea calității de stat membru al Uniunii Europene, R. ia și -a asumat,

de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a tr anspune aquis-ul comunitar,

imp l ic it de a as ig ur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș an se în tre f e me i ș i b ăr b aț i

în cadrul schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea ce

privește sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin Legea

nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: " u rmare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții Comisiei Europene și repre zentanții instituțiilor

române care se în cadrează în sistemele de pensii oc upaționale, a rezultat

caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Șan se a promovat pro iectul Ordonanței de

urgență a Guvernului privind egalitatea de tratament între bărbați și femei

în cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpu ne

dispozițiile Directivei 86/378/CEE pri vind aplicarea pri ncipiului egalității de

tratament între b ărbați și femei î n cadrul regimur ilor profesionale de

securitate socială, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/ 97/CE ….";

De al tf el, și Cur te a Europe an ă a D rep tur ilor O mulu i, pr in hotărârea

pronunțată la data de_, în cauza Lombardo contra Italiei, a decis, în

leg ătur ă cu o contes tație inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care

era îndreptățit pri n lege să o prime ască, că statul, "î n îndeplinirea ace stei

obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în

această privință cu un angajator privat, parte într -un contract de muncă

guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, corobo rând cele statuate de către Curtea de Justiție de la

Luxemburg cu cele reținute de Curtea Europeană a Drept urilor Omului în c auza

anterior menționată, dar și în Cauzele F. Mihăieș și A. G. Senteș contra R. iei, rezultă că dre ptul la pensie mili tară era datorat r ecurentului în tem eiul

raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d ispoz iț iilor Legii nr.164/2001.

În consec inț ă, obl ig aț ia S tatulu i trebu ia î ndepl in ită as tf el cum ace as ta a f ost

asu mată, respectiv ca un"ele men t de re mu ner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po ate f i

cons ider ată c a f iind execu tată, po tr iv it p r inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, de c ât

prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit

principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul Legii

nr.19/2000, în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Faptul că tot Stat ul era cel care tre buia să plătească atât pensia de

serviciu, ca elemen t de remunerație, în calitate de anga jator, cât și o pens ie

de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, confuziunea celor

două drepturi și în final, înlocuirea d reptului reclamant ului cu un alt drep t,

nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare a obligației

asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul conse nsualității și al bu nei -credințe. În ca uză, reclamantul ș i -a

executat cu bună-c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile de

serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiil e grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În

consecință, Statul are obligația de a -și executa, cu bună -credință, to ate

îndatoririle asumate prin Legea nr.164/2001, deci să plătească

reclamantului-recurent pensia militară, astfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil

în vigoare la data la care intimatul-pârât trebuia să își execute obligația, conform căruia cr editorul are drept ul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are drept ul la

despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia "creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului-recurent es te, în speță, ace la de a obține

obiectul specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil,

se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să pro cure creditoruluirezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil,

prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil,

prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce es te ex pres stipulat, dar și la toate urm ările pe care practicile

statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după

natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul Statului, ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu puteau

fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de Legea nr.19/2000, având în

vedere faptul că, p otrivit art.7 din ac eastă lege: " În sistemul public prestații le

de as igur ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tr u p ierdere a to tal ă s au

p arț ial ă a ven itur ilo r, c a ur mare a bătr âneții, invalidității sau decesului"; , ori,

pens ia mil itar ă de stat a recuren tulu i n u po ate f i înc adr ată în vreun a d in tre ac es te

c ategor ii de pres taț ii, av ân d în vedere r iscur ile soc iale l imita tiv prev ăzu te în ace s t

articol.

Astfel, pensia specială a fost aco rdată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre C ur te a Europe an ă a Dre pturilor Omului în Cauzele F. Mihăieș și A. G. Senteș contra R. iei și luând în considerare disp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat, Statul, în cadrul marjei sale de

aprec iere, ave a po s ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor leg al ită ț ii, neces ităț ii ș i

proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măs ur i de d imin u are a pens ie i de serv ic iu, pe

perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui generis,

pr in Lege a nr.118/ 2010, d ar nu s ă el imin e, pr in Lege a n r.119/2010, dreptul la

pens ie mil itar ă ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de

as igur ăr i soc iale de s tat.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, î și are izvorul în co ntractul de asigur are socială, consid er

că recurentul în n iciun caz nu putea fi lipsit de dreptul la pensie de servic iu

recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se putea ajunge la

această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din domeni ul

asigurărilor sociale.

Trebuie subliniată î n acest sens și li psa absolută de previzibilitate a

măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie

militară, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O.U.G. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

119/2010, în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr.

329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: "În anul 2010, măsurile prevăzute de Legea cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență

referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupracuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu

aflate în plată,

și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/indemnizațiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele

, plățile compensatorii/indemnizațiile prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se

stabilesc în funcție de nivelul și structu ra bazei de calcul în vigoare la data de ( ...)

, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilo r de personal prevăzute la

art. 10 din Legea nr. 329/2009

.";

Astfel, bazându-se pe dispozițiile Legii nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

În consecință, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R. ia, cadrul normativ privind pensiileprivate a fost stabilit abia prin Legea nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, pr in Lege a nr. 204/2006, în condiț iil e

în c are, recl aman tul benef ic ia de ja de p ens ie mil itar ă înc ă d in anul 2000 ș i, as tf el

cu m am menț ion at an ter ior, în ț ar a no as tr ă mil itar ii au be nef ic iat în to tde aun a de

pensii speciale.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare..

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței Statului în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către Stat a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului ș i libertăților fundam entale,

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

Europene

" Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. iei

prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu De clarația Universală a Drepturilor Om ului, cu pactele și cu celelalte tratate la care R. ia este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. ia este parte, și legile interne, au prioritate

reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din D eclarația Universală a Drepturilor Omului,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( Cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În Cauza Stec și alții contra Regatului Unit,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei

persoane un drept la prestație soci ală, chiar non co ntributivă, art. 1 din

Protocolul adițional la Convenție este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că în

evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul

reclamantului de a p rimi pensie în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o

atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea Statulu i, în cadrul ingerin ței sale, trebuie

subliniat faptul că acesta a afectat dreptul la pensie al reclamantului printr -o

decizie de revizuire, emisă în temeiul unei ordonanțe de urgență emise în scopul a

corecta erorile ce au apărut în procesul de recalculare a pensiilor militare, fără ca,

în fapt, reclamantului să -i fie, în prealabil stabilite drepturi de pensie recalculate în

temeiul Legii nr.119/2010.

Prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna

activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Ori, decizia de revizuire contestată în cauză, care, astfel cum am menționat anterior, este practic lipsită de obiect, nefiind probate în cauză erorile de calcul a pensiei care a fost necesar la data de_ a fi corectate și care este actul administrativ individual ce s-a impus a fi revizuit, a fost astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art.107 din Legea nr.263/2010.

De altfel, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O.U.G. nr.1/2011, prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, ori, astfel cum am menționat anterior, intimata nu a probat în prealabil emiterii deciziei de revizuire că pensia reclamantului-recurent ar fi fost de fapt recalculată.

Mai consider că ingerința Statului trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de_, după un an de la intrarea în vigoare a Legii nr.119/2010 și cu depășirea esențială a termenului de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor acestei legi, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă, urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat.

În final, acestuia i-a fost comunicată decizia contestată în cauză, ce într-adevăr i-a confirmat faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a pensiei militare și modificare a categoriei de pensie cuvenite, având drept consecință o reducere a cuantumului dreptului de asigurări sociale

, de la suma de 4548 lei, la cea de 2821 lei, conform mandatelor poștale depuse la dosar.

Pe de altă parte, conform art.6 din O.U.G. nr.1/2011,

decizia nr. 84423/_

, de "revizuire"; a pensiei reclamantului, a produs de fapt efecte retroactive, fiindu-i în realitate stabilite drepturile de pensie diminuate, în sumă de 2821 lei, începând cu data de_, situație în care,

prin măsură de regularizare a pensiei, s-a dispus, prin decizia nr.414/_, reținerea din drepturile de pensie ale acestuia a sumelor sumele încasate în plus în perioada

ianuarie-mai 2011, drepturi care, în lipsa unei decizii de recalculare legal emise, se

cuveneau acestuia în temeiul deciziei nr.0. /2000, care nu fusese revocată printr -

un alt act administrativ individual legal emis.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică

legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și complexitatea acestora, de o activit ate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege

, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic

fundamentate luându-se în considera re interesul social, politica legislativă a 26

Statului R. și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale

armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la car e R. ia este pa rte, precum și cu jurispr udența Curții Europ ene

a Drepturilor Omului.

Mai trebuie amintit că, în C auz a P ădur aru con tr a R. ie i, Curte a EDO a arătat

că: "odată ce a fost adoptată o soluție d e către stat, ea treb uie implementată cu o

claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și

incertitudinea pentr u subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicar e a

acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea, fie ea

legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplica te de autorități este un

factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și Comisiei de contestații pensii din cadrul S.R.I., fără ca în cadrul acestei proceduri să se analizeze aspectele invocate de către acest particular privind îndreptățirea sa la plata pensiei militare și nelegalitatea revizuirii, respingându-se, prin hotărârea nr.221/_ contestația formulată de către acesta.

Mai consider că, pr in decizia contest ată, denumită de "de revizuire"; a

pensiei sale, reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de

pensionar militar, statut de care s-a u bucurat în țara noastră toț i militarii

de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, acesta a suferitdoar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform

jursprudențe i CEDO, în măsur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i

intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princi pala sa pierdere, î n privința căreia n u a existat nic i

cel puțin o intenți e de reparație din partea Statului și care va afecta în ti mp

evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pen siei adoptat în

baza Legii nr.119/ 2010, a H.G. nr.735/2010 și a O.U. G. nr.1/2011 impl ică

LIPSIREA SA DE ST. TUL DE PENSI. AR MILITAR și implicit, de PROTECȚIA

PE CARE I-O OFEREA A_ LEGEA NR.164/2001, privind ACTUALIZAREA P.

LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se majorează solda de grad

și /sau solda fun cției maxime ale cadrelor militare în activitate, potrivit

gradului militar și funcției exercitate, avute la data trecerii în rezervă, în

raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile pr evăzute la art.22 -24;

cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în

considerare la calculul pensiei; b) în funcție de posibilitățile financiare, în

cursul execuției bugetare, prin indexare cu un procent care să acopere cu

până la 100% rata inflației, prin hot ărâre a Guvernului, cu excepția situa ției

de la lit.c), în car e aceste indexări se regăsesc în maj orarea soldelor de la

lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții, p e care chiar Legea nr.164/2001 le co nsidera în art.48, ca

fiind de "protecție socială";, aveau menirea de a garanta acestuia o

menținere a pensi ei sale la un nivel apropiat ultimulu i venit avut în via ța

activă, ori simplele indexări acordate de că tre Stat, doar atunci cândmijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de

pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată,

a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Astfel, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic, un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, un act

în care, în cadrul marjei sale de apreciere, Statul a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut.

Mai consider că, și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statu lui ca fiind

prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (Cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, o

măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea ace stui criteriu cons ider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de l a aspectele evidenț iate anterior, în se nsul că acesta nu e ste

beneficiarul unei pensii obișn uite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al

unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către Stat,

practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru cei peste

25 de ani de vechime efectivă ca militar.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie luna ră

pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat indirect dreptul acestuia la remunerație, controlul de

proporționalitate trebuie să porneas că de la câștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în anul 2010, situație în care este evident că

recalcularea pensi ei sale la suma d e 2821 lei, constit uie o sarcină ex cesivă

pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S tatului manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor Legii nr.19/2000, avea ca principiu: "la condiții egale de

pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la co ndițiile de pensiona re care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al

beneficiarului

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această

ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, în că

din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/_, în procesul adoptării Legii nr. 119/2010, chiar Consiliul Legislativ a arătat că: "… atât în

statele membre ale Uniunii Europene, c ât și în legislația alt or state, există și al te

categorii profesionale care beneficiază d e sisteme proprii de pensionare, în func ție

de importanța socială a muncii prestate, ….

";.

S-a mai menționat prin același act că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de Statul R., în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acesto r pensii, legal acord ate, ar însemna o în călcare

de către stat a

propriei legislații

, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că "Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r ecalcularea pensii lor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale,

pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a ob ține câștig de cauză în

procesele respective

.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010 a

Curții Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție au votat, în ședința din_, pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme

de sesizare a insta nței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea

dispozițiilor Legii nr. 119/2010, în ceea ce privește pensiile de serviciu ale

magistraților, dar cuprinzând și con siderente general e, privind celela lte

pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1

la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

S-a susținut, prin a ceastă sesi zare, că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertățil or fundam entale."; ș i că: "…legea critica tă

impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesiză rii că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acest ora impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s-a mai reținut că:

"Totodată, di n persp ectiva art.1 din Pro tocolul nr. 1 și a juri sprudenței Curții

Europene a Dreptu rilor Omului referit oare la aceste disp oziții, drepturile ca re

decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul

la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră s ub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților publice de

a menține un just echilibru între in teresul general și imperativele protecției

drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu es te menținut ori de c âte

ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la Convenție, determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (Cauza Kjartan Asmundsson

contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între inter esul general și impe ra tivele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, în aplicarea art.1 d in Protocolul nr.1, r ecunoaște și ocroteș te

pensia stabilită pent ru anumite profesii și nu permite ca ace st drept să fie dimin uat

decât în cazuri exce pționale, cu respect area principiului pr oporționalității, ceea ce

înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( Cau za

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președi ntele Senatului ,

exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Înaltei Curți de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a Curții Constituționale, că Legea nr. 119/2010 ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de

serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1

paragraf 2 din Proto colul nr. 1 la Conve nția pentru apărare a drepturilor omului și a

libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, pri n măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a

ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încăl carea dreptului reclamantului la un "bun"; în sensul

art. 1 din Protocolu l adițional la Conve nția pentru apărare a drepturilor omulu i și

libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de

recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din Convenție, cu privire la

nediscriminare

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu Statul

R., care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin Legea nr.119/2010, care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. iei are dreptul la securitate socială și

juridică,

ceea ce presupune ca măsurile luate

, mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu-l pună pe a cesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit

locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica dreptul la

pensie de serviciu, în condițiile în ca re, l ipsa de previzi bilitate a măsurii ș i a

unei perioade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri personale

necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ,

cu atât mai mult cu cât perioada de 11 ani în care acesta a încasat pensia militară

a creat acestuia co nvingerea că își po ate orienta întreaga conduită în rapor t cu

dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul C. V. I.

, cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii

formulate în contradictoriu cu pârâții: S. R. de I. și C. S. de P. a S. R. de I., a anulării deciziei de revizuire a pensiei, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.0. /_, astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

Judecător,

C. M.

Red./Tehnored.:C.M..

#Jurisprudenta Contestatie Decizie de Pensionare

← Decizia civilă nr. 319/2013. Contestație decizie pensionare....		Decizia civilă nr. 4305/2013. Contestație decizie pensionare.... →

Decizia civilă nr. 4115/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4115/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale