Decizia civilă nr. 4429/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4429/R/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr.12120 din 2 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtele intimate C. T. DE P. C. și C. N. DE P. P. - C. CENTRALĂ DE C., având
ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr.17724/117/_
, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta C. T. DE P. C., solicitând anularea deciziei nr. R/94107/_ emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada_ -_, a fost angajatul SC Combinatul de Utilaj Greu - Fortus SA C. -N., fiind încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu prevederile art.74 din Ordinul MMPS nr.125/1990 și ale Ordinului nr.50/1990, potrivit
înscrierilor din carnetul de muncă.
Prin decizia nr.94107/_, pârâta a respins cererea sa de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, motivat de faptul că nu ar fi îndeplinit cerințele prevăzute de art.51 din Legea nr. 263/2010, respectiv, nu poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare prin luarea în considerare a întregii perioade lucrate în grupa a II-a de muncă, ci doar perioadelor:_ -_, _
-_ și_ -_ -în total 17 ani, 7 luni și 23 zile-în care a fost încadrat în grupa I de muncă, respectiv,_ -_ -1 an și 23 de zile, în care a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul a susținut că decizia atacată este nelegală și dată cu interpretarea greșită a legii, deoarece a depus la dosarul de pensie carnetul de muncă și adeverințe eliberate de angajator din care rezultă încadrarea activității în grupa a II-a de muncă în intervalul_ -_ .
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor privind acordarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, reclamantul a arătat că a realizat un stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă de 17 ani și 7 luni, în grupa I de muncă și 8 ani, 1 lună și 13 zile, în grupa a II-a de muncă, în total 25 ani, 8 luni și 13 zile, îndeplinind condițiile privind reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani și 6 luni, în conformitate cu prevederile art.55 alin.1 din Tabelul nr.1 din Legea nr. 263/2010.
La data de_, reclamantul și-a extins acțiunea și față de pârâta C. N. de P. P. - C. N. de C. .
Prin precizare și completare de acțiune, reclamantul a solicitat și anularea hotărârii nr.4793/_ emisă de C. Centrală de C. .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. Județeană de P. C. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 12120 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins acțiunea formulată precizată și completată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtele: C. JUDEȚEANĂ DE P. C. și C. N. DE P.
P. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. R 94107/_, pârâta a respins cererea de pensionare a reclamantului cu motivarea că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
În cuprinsul acestei decizii, pârâta a reținut că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă 17 ani, 7 luni si 23 de zile, iar în grupa a II-a de muncă 1 an si 13 zile.
Din adeverința nr.6989/_ eliberată de C. de Insolvență Transilvania rezultă că, în perioada_ -_, reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din timpul lucrat, în baza Ordinului nr. 50/1990, Anexa II pct.160, respectiv, 7 ani și o lună.
Potrivit prevederilor art. 158 alin.1 din Legea nr. 263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I si a II-a de muncă până la data de_, constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare cu excepția celor realizate în activitățile care conform prevederilor art. 30 alin.1 sunt încadrate în condiții speciale.
Verificând decizia contestată, prima instanță a constatat că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în condițiile grupei I de muncă de 17 ani, 7 luni și 23 zile, iar în grupa a II-a a realizat un stagiu total de 8 ani, 1 lună și 13 zile.
Conform prevederilor art. 55 alin.1 lit. a din Legea nr. 263/2010, persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare, au dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform Tabelului I.
Reclamantul a realizat stagiul complet de cotizare de 35 ani prevăzut de Legea nr. 263/2010.
Prima instanță a mai reținut că, în cazul reclamantului, conform prevederilor art.52 din lege, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, acesta beneficiind de reducerea acesteia cu 5 ani și 6 luni, datorită stagiului de cotizare realizat în condiții deosebite, însă, la data formulării cererii de pensionare-_ -acesta nu împlinise vârsta de 59 ani și 6 luni.
Pentru acest motive, instanța a concluzionat că decizia de respingere a cererii de pensionare a reclamantului este legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.103 din Legea nr.263/2010, stabilirea și plata pensiei se face pe baza mai multor documente pe care solicitantul este obligat să le prezinte, printre acestea menționat și carnetul de muncă, în original și copie.
Recurentul mai arată că a realizat un stagiu total de cotizare în condiții deosebite de muncă de 25 ani, 8 luni și 13 zile ( 18 ani și 7 luni și 13 zile, în grupa I de muncă și 7 ani și 1 lună, în grupa a II a de muncă) și avea dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani și 6 luni, în conformitate cu dispozițiile art.55 al.1 lit. din Tabelul nr.1 din Legea nr.263/2010.
Se mai arată că, deși instanța de fond a recunoscut dreptul recurentului la reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani și 6 luni, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, a sentinței civile nr.2695/2011, irevocabilă, și a adeverințelor eliberate de SC Fortus SA și C. de Insolvență Transilvania, a respins cererea de chemare în judecată motivat de faptul că, la data depunerii cererii de pensionare,_, nu îndeplinea condițiile prevăzute de art.55 din Legea nr.263/2010, fără a avea în vedere faptul că reclamantul a solicitat anularea deciziei de pensionare atât pentru neluarea în considerare a perioadei lucrate efectiv în grupele I și II de muncă, cât și pentru recunoașterea dreptului său la emiterea unei noi decizii de pensionare, vârsta necesară pensionării fiind împlinită la data formulării acțiunii introductive de instanță.
În drept, se invocă disp.304 pct.9 Cod. proc. civilă.
Analizând recursul formulat de reclamantul C. I.
, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în acestea.
Se mai reține că, potrivit art.15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
Conform mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantului, pozițiile nr.62 și 64-filele nr.32, 33 dosar de fond- rezultă că, în perioada_ -_, reclamantul a lucrat la S.C."Fortus CUG"; SA C. -N., într-un loc de muncă încadrat în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa nr.II, pct.160, astfel cum rezultă din "Tabelul nominal Nr.11579/99 poz.862";.
Curtea reține că, în aceste condiții, având în vedere faptul că intimata
C.J.P.C. nu a solicitat nici rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă, nici nu s-a înscris în fals împotriva acestora, în mod greșit aceasta a refuzat să ia în considerare aceste date cu privire la activitatea desfășurată de către intimat în grupa a II-a de muncă.
Din adeverința nr.6989/_ eliberată de C. de Insolvență Transilvania (fila nr.17 dosar de fond) rezultă că, în perioada_ -_, reclamantul a
lucrat într-un loc de muncă încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat, la SC Combinatul de Utilaj Greu SA-SC Fortus SA C. -N.
, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa nr.II, pct.160.
Se mai reține că, prin eliberarea acestei adeverințe, C. de Insolvență Transilvania, în calitate de deținătoare a arhivei fostului angajator al reclamantului, și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea datelor înscrise în acest act.
Pentru aceste motive, se constată că în mod eronat pârâta C. T. de
P. C. nu a luat în considerare această perioadă ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Se mai reține că, prin hotărârea nr.4793/_ a Comisiei Centrale de C. din cadrul Casei Naționale de P. P., s-a respins contestația formulată de către reclamant, dar s-a dispus și revizuirea deciziei nr. R/94107 din _
"…sub aspectul valorificării perioadei_ -_ în condiții normale de muncă";.
Pentru a dispune revizuirea deciziei contestate în cauză, C. Centrală de
C. din cadrul Casei Naționale de P. P. a reținut următoarele:
"Totodată, C. constată că activitatea desfășurată în perioada_ -_, în funcția de electrician, în mod eronat a fost valorificată în grupa a II-a de muncă, corect fiind în condiții normale de muncă, înctrucât la dosar nu există documente care să confirme încadrarea în grupa a II-a de muncă (Adeverința nr.457/_, eliberată de SC Romelectro SA și înscrisurile de la poz.34 din carnetul de muncă se referă la beneficiile prevăzute de art.1 lit.c) din Decretul nr.112/1965, nu la încadrarea în grupa a II-a de muncă).";
Prin sentința civilă nr. 2695/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4729/R/_ a
Curții de Apel C.,
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu S.C. ELECTRICA S.A. B. și pârâta a fost obligată să
recunoască și să ac orde acestuia grupa I -a pentru perioadele mai jos precizate ș i
să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă: "…C. I. grupa I de munca pentru perioadele_ -_ ,_ -_ ,_ -_, iar în perioada_ -_ a desfășurat activitate ca electrician,
detașat la ROMELECTRO, în RPD YEMEN, pentru care se acorda grupa I de
muncă, …";
Potrivit adeverinței nr.3710/_ eliberată de ICR-Romelectro, reclamantul a lucrat în perioada_ -_, în RPD YEMEN, țară cu climă greu de suportat.
Curtea constată astfel că pârâta C. centrală de contestații pensii din cadrul Casei Naționale de P. P., prin refuzul de a recunoaște drepturi constatate printr-o hotărâre judecătorească, a s ăv ârș it un abuz d edrept, fiind încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, garantat
de art.6 din Convenția EDO.
Astfel, potrivit cauzei Hornsby contra Greciei, hotărâre din_ ,
executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din proces.
Dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să
o facă, garanțiile oferire d e art.6 și-ar pierde orice rațiune.
Curtea EDO a sta tuat, în mod cons tant, prin jurispru dența sa, că
"ex ercitarea puterilor etatice care au o influență asupra drepturilor și
libertăților garantate de Conven ție, atrage răsp underea statului,independent de forma în care sunt exercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că administrația constituie un element
al statului de drept al cărui interes se identifică, așadar c u cel al unei bune
administrări a justiției (Hornsby contra Greciei, 1997).
De asemenea, consider că, trebuiau avute în vedere în acest sens ș i
hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului
împotriva României privind neexecutarea unor hotărâri judecătorești.
Astfel, în cauza Teodorescu împotriva României- Ho tăr âre a d in_, Cur te a
a reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre
altele, ca soluția dată în mod defini tiv oricărui litigiu de către instanțele
judecătorești să nu mai poată fi repusă în discuție, deoarece securitatea
juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat,
adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.
S-a constatat că astfel a fost încăl cat dreptul reclamantului la un proces echitabil.
Prin aceeași hotărâre, Curtea a reținut că, o hotărâre ce constată o
încălcare atrage pentru statul pârât obligația juridică, față de convenție,
de a pune capăt încălcării și de a -i înlătura consecințele, a stfel încât să
restabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
Curtea mai reține că, prin hotărârea nr.3827/_ a Comisiei
centrale de contes tații, s -a creat recurentului-contestator o situație maigrea în propria cale de atac,
prin neluarea în considerare a perioadei_ -_ ca fiind lucrată în grupa I de munca
.
Pentru a înțelege r olul acestei Comisi i centrale de conte stații pensii,
se impune prezentarea succintă a legislației relevante:
Ar t.106 al in.2 ș i 4 d in Lege a nr .263/2010
prevede că, de la data intrării acestei legi în vigoare, respectiv, de la data de_, cererile se soluționează de către casa de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și se comunică persoanei interesate în termen de 5 zile
.
Po tr iv it d isp. ar t.149 d in acee aș i lege , deciziile
emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. centrală de contestații
, această procedură de examinare a deciziilor fiind considerată, prin alin.2 al aceluiași articol, o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Art.150 din acest act normativ prevede că această comisie, ce funcționează în cadrul CNPP,
reprezintă un organism de verificare, care examinează
și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
De altfel, și potrivit art.1 din Ordinul nr.1453/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații
din cadrul Casei Naționale de P. P., C. centrală de contestații, denumită în continuare comisia, s-a înființat ca organism de verificare creat la nivel național care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii
, contestate de către titulari
, și care urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
Curtea constatată că prin: "aplicarea corectă a legislației";, C. centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. nu trebuie să asigure doar respectarea dispozițiilor Legii nr.263/2010, ci și respectarea drepturilor fundamentale ale omului garantate prin Convenția europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale, a jurisprudenței Curții EDO, a principiilor fundamentale ale oricărui proces, a principiilor garantate de legislația pensiilor aplicabilă în diferite perioade, a legilor generale, astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul jurisprudenței sale.
În acest sens, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune
trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
Cur te a cons tată as tf el c ă leg iu itorul a pr ev ăzu t, pr in d isp. ar t. 149 d in Lege anr.263/2010, dreptul pensionarilor de a formula con testație împotrivadeciziilor de pensie emise de casele de pensii la C. centrală de contestații,
reglementând practic astfel o verit abilă cale de ata c împotriva acest or
acte administrative, care, totodată, conform art.109 alin.2 Cod.pr oc.
civilă, reprezintă o cerință extrin secă a dreptului contestatorului l a
acțiune, astfel încât și în cadrul ace stei contestații este imperios necesar a
se da eficiență pri ncipiului ce guvern ează orice proces c ivil, respectiv celui
privind neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Astfel, reglementarea acestei proceduri administrative prealabile comportă particularități față de contenciosul administrativ-din care practic această instituție a fost împrumutată-întrucât, în timp ce potrivit art.8 din Legea nr.554/2004, "Obiectul acțiunii judiciare"; îl constituie anularea în tot sau în parte a actului administrativ unilateral și repararea pagubei cauzate prin acesta, altfel spus chiar contestația împotriva acestui act administrativ-pe care o persoană îl consideră ca fiind de natură a-i vătăma un drept recunoscut de lege sau un interes legitim-, art.153 lit.d) din Legea nr.263/2010 nu a mai prevăzut că tribunalele judecă în primă instanță litigiile privind deciziile de pensie emise de casele județene de pensii, ci litigiile privind hotărârile Comisiei centrale de contestații privind deciziile de pensie.
De asemenea, în timp ce art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, reglementând procedura administrativă prealabilă, prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, prin art.149 din Legea nr.263/2010, deși legiuitorul precizează că intenționează să reglementeze o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, prevede că deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. centrală de contestații.
Prin urmare, în timp ce regulile de drept administrativ de drept comun prevăd că acțiunea judiciară are ca obiect contestația împotriva actului administrativ unilateral, ce poate fi exercitată după urmarea procedurii prealabile, dispozițiile speciale de contencios prevăzute de Legea nr.263/2010 stabilesc că un organism administrativ soluționează contestațiile împotriva actului administrativ individual, respectiv, decizia de pensie, instanța urmând a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor Comisiei centrale.
Desigur, că, în acest context, deciziile de pensie ce au fost apreciate de către pensionar ca aducând atingere drepturilor sale nu pot fi sustrase cenzurării instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, întrucât acestea rămân de fapt singurele acte-prin conținutul lor și borderourile anexe-care cuprind toate elementele necesare verificării modului de calcul a drepturilor de pensie, elemente care nu se regăsesc în cuprinsul hotărârilor Comisiei de contestații.
Se mai reține că, prin art.2 lit.j) din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă este definită ca fiind cererea prin care se solicită autorității publice
emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu c aracter individual sau normativ, în s ensul revocării sau
modificării acestuia.
Prin urmare, în cadrul unei proceduri prealabile, a unei plângeri prealabile, autoritatea emitentă sau alt organ administrativ superior verifică, reexaminează doar actul administrativ ce formaeză obiectul cererii și numai în limitele drepturilor pretins a fi vătămate indicate de către persoana ce a formulat plângerea, putând revoca sau modifica actului administrativ doar sub aspectele astfel invocate.
Deși Legea contenciosului adminstrativ nu prevede în mod expres că în cadrul plângerii prealabile nu se poate înrăutăți situația persoanei ce a formulat- o, prin emiterea unui act care să aducă atingere altor drepturi decât cele invocate ca fiind vătămate sau prin obligarea emitentului actului să emită alte acte administrative, în sensul afectării drepturilor petentului sub alte aspecte, respectiv, prin anularea unor acte administrative anterioare, necontestate de către persoana interesată, se reține că, din cuprinsul întregului act normativ se poate despinde acest principiu.
Astfel, conform art.8 din Legea nr.554/2004, răspunsul
autorității competente trebuie să privească doar plângerea prealabilă
formulată, iar art.18
din aceeași lege prevede soluțiile pe care le poate da instanța, care nu pot depăși
cadrul investirii acesteia.
Prin urmare, dacă î n cadrul acțiunii de contenci os administrativ nu se pot
depăși limitele cu care aceasta a fost investită de persoana care pretinde că a fos t
vătămată printr-un act administrativ, iar plângerea prealabilă constituie doar o
cerință extrinsecă pentru exercițiul acestui drept la acțiune, este cert că nici în
cadrul procedurii prealabile prevăzute de noua lege a pensiilor publice nu se
poate depăși cadrul plângerii formulate de către petent.
În consecință, faptul că prin contestația formulată potrivit dispozițiilor art.149 din Legea nr.263/2010, pensionarul invocă erori de calcul a drepturilor sale de pensie printr-un act administrativ-drepturi ce prezintă o mare însemnătate pentru acesta întrucât se plătesc pentru situații în care legiuitorul a apreciat că este necesară acoperirea unor riscuri, ce-l fac dependent în marea majoritate a cazurilor exclusiv de aceste mijloace de subzistență-nu poate să creeze acestuia o situație mai grea, mai dezavantajoasă față de alte persoane vătămate în drepturile lor prin acte administrative, pentru care Statul român trebuie să asigure o protecție bazată pe aceleași principii de drept.
În consecință, Curtea nu poate reține că un organism administrativ
de verificare poate avea, în soluționarea unei căi de atac împotriva unei
decizii de pensie, mai multe drept uri decât orice in stanță de judecat ă,
chiar decât cele al e instanței supreme, respectiv, drepturi total străine de orice principii de judecată, cu toate că ceea ce legiuitorul și-a propus a fost ca aceasta "să hotărască"; asupra deciziilor de pensie și să "aplice
corect legislația";.
Chiar dacă legiuitorul și-a propus ca aceasta să aplice corect doar legislația pensiilor, nu se poate admite că s-ar putea realiza acest obiectiv fără respectarea legilor generale, astfel cum acestea au fost definite de către instanța supremă în jurisprudența sa.
De altfel, conform art.7 alin.2 din Ordinul nr.1453/2011, deciziile de
pensie emise de casele teritoriale de pensii în condițiile Legii nr.19/2000
se supun căilor de atac prevăzute de legea în baza cărora au fost emi se.
Aces te preveder i pre z in tă înse mn ătate s ub aspec tul c ă f ac vorb ire despre
"căi de atac"; îm potriva deciziilor de pensie, venind astfel în sprijinulconsiderentelor anterior exprimate, în sen sul că această contestație formulată
împotriva deciziei de pensie, în totalitatea sa, incluzând deci și procedura
prealabilă, trebuie să respecte prin cipiile ce guvernează toate căile d e
atac, respectiv, pronunțarea doar în limitele investirii prin cerere și
neînrăutățirea situației celui ce o exercită.
Conform disp.art.16 din Ordinul nr.1453/2011, prin hotărârile
pronunțate în sol uționarea contest ațiilor depuse îm potriva deciziilor de
pensie, comisia poate decide:
a) admiterea tot ală sau parțială a contestației, având drept
consecință obligatorie revizuirea în mod cor espunzător a deciziei de pensi e
de către casa teritorială de pensii emitentă, potrivit legii;
b) respingerea contestației.
Prin urmare, nici Legea nr.263/2010, ce a îndreptățit comisia să
"hotărască"; asupra contestațiilor formulate împotriva decizi ilor de pensie,
nici ordinul mai sus menționat, nu au prevăzut că această comisie ar
putea decide și în sensul respingerii contestației, dar a obligării casei depensii la revizuirea drepturilor de pensie stabilite în favoarea petentului prin decizii emise în temeiul Legii nr.19/2000.
Din acest punct de vedere, art.13 alin.1 din același ordin, în sensul
că: "La soluționarea contestațiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele ter itoriale de pensii c ontestate de către titulari, precum și stabilirea corectă a drepturilor de pensie.";, nu pot fi
interpretate decât în mod sistematic, prin înțelesul ce se desprinde din
întregul act normativ, precum și din legea în temeiul căreia a fost adoptat,
cu respectarea principiilor anterior menționate, în sensul că această
comisie verifică respectarea dispozițiilor legii pensiilor și stabilirea
corectă a drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensie contestată,
în limitele investirii sale prin contestație și fără a înrăutăți situ ația contestatorului în propria cale de atac.
În acest sens, mai trebuie precizat că asemenea revizuiri -nefiind dispuse în urma unui control din oficiu efectuat de către acest organism asupra drepturilor de pensie stabilite în favoarea tuturor pensionarilor, încă de la data acordării acestora, ci în cadrul contestației formulate de către o anumită persoană ce pretinde o vătămare suferită printr-o decizie de pensie emisă în temeiul Legii nr.263/2010-, apar în acest context ca un mijloc sigur de descurajare a pensionarilor de a mai formula asemenea
contestații privind modul de calcul a drepturilor lor de pensie, iar în lipsa
acestor contestații, desigur că aceștia nu se mai pot adresa nici direct
instanței de judec ată, cu consecința lipsirii acestora d e drept ul de a le fi
proteguite dreptu rile de către o instanță indepe ndentă în sensu l
jurisprudenței Curții EDO.
În reglementarea oricărei căi de atac legiuitorul trebuie să aibă în vedere, iar toți cei care sunt chemați să aplice asemenea dispoziții trebuie să urmărească ca, potrivit jurisprudenței CEDO, condițiile de exercitare a acesteia să nu conducă la transformarea sa într-un impediment în calea accesului liber la justiție.
Astfel, în cauza Golder contra Marii Britanii, Curtea EDO a arătat că: "Dacă acest text (n.n.art.6 din Convenție) ar fi interpretat ca vizând doar derularea unei proceduri aflate deja în curs în fața unei instanțe, un stat parte ar putea,fără să-l încalce, să suprime jurisdicțiile sau să sustragă din competența lor soluționarea anumitor categorii de contestații cu caracter civil pentru a le încredința unor organe dependente de guvern.";
Tot în aceeași hotărâre, Curtea a mai reținut că:"…nu este de conceput ca art.6 paragr.1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate părților într-o
acțiune civilă în curs și să nu protejeze singurul lucru care, în realitate, îți permite să beneficiezi de aceste garanții: accesul la judecător. Echitate, publicitate și celeritate ale procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului.";
Prin urmare, prin întreaga sa activitate, C. centrală de contestații
trebuie să aibă în vedere ca practica sa, hotărârile pe care le emite, să nu
ajungă a fi consid erate ca un obsta col de fapt, o des curajare în fapt a
liberului acces la j ustiție - ce a fost c onsiderat de către Curtea EDO ca fiin d
de natură a încălca dispozițiile Conve nției în aceeași mă sură ca un obstacol
de drept.
Se reține astfel că atât legislația pensiilor, cât și practica administrativă de
aplicare a dispozițiilor legale în materie de c ătre casele teritoriale de pensii trebuie
să fie clară, previzibilă, unitară în privința tuturor elementelor ce sunt
recunoscute în ved erea stabilirii drept urilor de pensie, pr intre acestea fiind și
stagiile de cotizare realizate în grupe de muncă, în condiții deosebite/speciale.
Î n acest sens, se im pune o tratare a cet ățenilor de pe poziți a unei politici
statale comune, în c ondiții de deplină eg alitate, fără privilegii sau discriminări, în
fața autorităților publice, garanții prevăzute de art.16 alin.1 din Constituție.
Se mai reține că și art.31 alin.1 și 2 di n Constituție
prevede în acest sens că autoritățile publice
, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemel or
de interes personal.
Curtea mai reține că, din adeverințele depuse la dosarul de pensie și din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, rezultă că recurentul are un stagiu total de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, de pese 25 ani.
Conform disp.art.55 alin.1 lit.a) din Legea nr.263/2010, pentru acest stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite de muncă, recurentul are dreptul la o reducere a vârstei standard de pensionare de 5 ani și 6 luni, astfel încât acesta nu îndeplinea la data formulării cererii de pensionare,_, condițiile pentru a fi înscris la pensie pentru limită de vârstă, întrucât avea doar vârsta de 59 de ani și 2 luni.
Motivele de recurs invocate în sensul că recurentul ar fi avut îndeplinite condițiile de vârstă necesare pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă la data formulării contestației ce face obiectul prezentei acțiuni, nu poate avea relevanță în prezenta cauză, întrucât instanța cenzurează legalitatea și temeinicia deciziei contestate în raport de situația existentă la data formulării cererii de pensionare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 din Codul de procedură civilă, urmează să se admită în parte recursul declarat de reclamantul
C. I. și să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul admiterii în parte a contestației precizate formulate de reclamantul C. I. în contradictoriu cu C. T. DE P. C. și C. N. DE P. P. - C. CENTRALĂ DE C., modificării în parte a deciziei nr. R/94107 din_ emisă de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P. C., în sensul recunoașterii perioadei:_ -_ ca fiind prestată în grupa a II-a de muncă, anulării în parte a hotărârii nr. 4793/_ a COMISIEI CENTRALE DE C. din cadrul CASEI NAȚI. ALE DE P. P., în sensul înlăturării dispoziției privind revizuirea deciziei nr. R/94107 din_, sub aspectul valorificării perioadei_ -_ în condiții normale de muncă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr. 12120 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația precizată formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu C. T. DE P. C. și C. N. DE P. P. - C. CENTRALĂ DE C. .
Dispune modificarea în parte a deciziei nr. R/94107 din_ emisă de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P. C. în sensul recunoașterii perioadei:_ -_ ca fiind prestată în grupa a II-a de muncă.
Dispune anularea în parte a hotărârii nr. 4793/_ a COMISIEI CENTRALE DE C. din cadrul CASEI NAȚI. ALE DE P. P., în sensul înlăturării dispoziției privind revizuirea deciziei nr. R/94107 din_ sub aspectul valorificării perioadei_ -_ în condiții normale de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
| ← Sentința civilă nr. 12028/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 54/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale → |
|---|
