Sentința civilă nr. 13390/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13390/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII S. A MAPN și M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâți, consilier juridic Costică Rândașu, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se reprezentantul pârâților arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_, precizată și completată ulterior, reclamantul P. D. i-a chemat în judecată pe pârâții CASA DE PENSII S. A M. UI A. N. și M. A. N. și a solicitat anularea Deciziei de revizuire a pensiei nr. 90662/_, restabilirea situației anterioare, în sensul menținerii în plată a pensiei stabilite prin decizia de recalculare nr. 0117268/_ emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei de rândul 1 să îi restituie diferențele de pensie dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar reclamantul a solicitat anularea deciziei menționate anterior și emiterea unei noi decizii, în baza veniturilor sale reale cu menținerea în plată a cuantumul pensiei sale din luna decembrie 2010. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin. l din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității datelor cuprinse în tabelul anexat acestei decizii; decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o alta decizie care este lovită de nulitate absolută; revizuirea pensiei pe baza unei legi care prevede alte principii și de stabilire a pensiei decât cele aplicabile la data pensionării precum și diminuarea cuantumului pensiei încalcă principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 al. 2 din Constituție; decizia de revizuire pe care o contestă încalcă principiul neretroactivității efectelor actelor administrative; cu privire la pretinsa aplicabilitate generală a principiului contributivității, reclamantul arată că pensiile militare nu pot fi recalculate pe baza acestui principiu și, prin urmare, nici nu pot fi incluse în sistemul unitar de pensii; instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu iar anularea acesteia încalcă principiul dreptului câștigat și al speranței legitime, constituind o nedreptate raportat la obligațiile și la privațiunile care le-au fost impuse pe timpul desfășurării activității dar și la obligația pe care o au ca militari în rezervă; recalcularea și revizuirea pensiei încalcă în mod flagrant art. l din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Prin întâmpinare, pârâtul M.Ap.N. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere prevederile art. 1 alin.1 din HG nr. 233/2011 și a solicitat respingerea cererii reclamantului ca
neîntemeiată, pentru următoarele motive: nu poate fi admisă o cerere de repunere în plată a unei pensii și, de asemenea, o decizie anterioară a de pensie privindu-l pe reclamant nu poate fi menținută în plată atâta timp cât legea în temeiul căreia aceasta a fost emisă, a fost abrogată. În continuare, pârâtul a arătat că raportat la jurisprudența Curții constituționale și a Curții europene a drepturilor omului nu este încălcat niciunul dintre principiile sau drepturile invocate de reclamant. Pârâtul M. A. N. a invocat și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, arătând că în speță, casa sectorială de pensii a emis pe numele reclamantului o nouă decizie de pensie, cu nr. 90662/_, decizie care are o proprie procedură prealabilă și o proprie cale de atac.
Prin sentința civilă nr. 8695/2012 Tribunalul a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată și a respins cererea formulată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 4838/2012 Curtea de Apel admis recursul formulat în cauză și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C. .
Analizând actele și lucrările cauzei tribunalul reține următoarele:
Excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată. Această excepție a fost invocată de pârât prin raportare la faptul că în speță s-a emis o nouă decizie de pensie. Instanța apreciază însă că excepția este neîntemeiată întrucât argumentele invocate de reclamant ar putea să fie invocate și cu privire la noua decizie emisă. Ceea ce ar urmări reclamantul în situația atacării oricăreia dintre decizii însă este revenirea la cuantumul pensiei dinainte de revizuirea efectuată în baza Legii nr. 119/2010. În plus, dacă s-ar considera că în acest caz acțiunea este rămasă fără obiect, s-ar da posibilitatea pârâților să abuzeze de dreptul lor de a emite decizii de revizuire a pensiei și să emită câte o nouă decizie de câte ori o decizie de pensie ar fi atacată în justiție, determinând rămânerea fără obiect a acțiunii deja introduse.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. N. este neîntemeiată și se va respinge ca atare, întrucât chiar dacă nu acest pârât a emis decizia de pensie atacată prin prezenta hotărâre, în cadrul acestuia funcționează Comisia centrală de contestații. Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 această comisie este cea care soluționează contestațiile împotriva deciziilor emise de Casele sectoriale de pensii, iar hotărârile sale pot să fie contestate la tribunal. Cursul juridic normal ar impune ca hotărârea Comisiei centrale de contestații să fie emisă înainte de atacarea la instanță a deciziei de revizuire a pensiei, iar această din urmă hotărâre să poată să fie și ea atacată la Tribunal. Având în vedere însă că această comisie nu a emis hotărârea asupra contestației în termenul prevăzut de lege, reclamantul are posibilitatea de a introduce direct la instanță acțiunea împotriva deciziei de revizuire a pensiei, întrucât numai astfel poate să fie respectat dreptul său de acces la justiție. Cu toate acestea, atâta timp cât Comisia centrală de contestații a fost sesizată cu o contestație împotriva unei decizii de revizuire emisă de o C. sectorială de pensii, ar fi necesar ca și ea să ia parte la procesul în car se analizează în fața instanței această decizie. Cum însă, Comisia centrală de contestații nu are personalitate juridică, în speță, calitatea procesuală pasivă îi aparține organului din care aceasta face parte, respectiv pârâtul M. A. N. .
Pe fond, instanța reține următoarele:
Instanța apreciază că este necesar să sublinieze în primul rând faptul că este neîntemeiată apărarea pârâtului conform căreia nu este posibilă repunerea în plată a deciziei anterioare revizuirii pensiei sau emiterea unei decizii prin care să i se stabilească reclamantului același cuantum al pensiei. Aceasta deoarece, dacă argumentele reclamantului, referitoare la nelegalitatea deciziilor de revizuire a pensiei sale, ar fi întemeiate, ar fi necesar să se revină la respectivul cuantum, fie prin emiterea unei noi decizii, fie prin repunerea în plată a celei anterioare. O altă interpretare ar însemna să se permită perpetuarea unei eventuale stări de nelegalitate sub pretextul unei imposibilități tehnice de acordare a unei pensii reclamantului.
Cu toate acestea, instanța apreciază că acțiunea este nefondată, argumentele reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziei de revizuire fiind neîntemeiate.
Susținerea că decizia de revizuire a pensiei reclamantului nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calul este neîntemeiată. Astfel, revizuirea pensiei reclamantului s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, respectiv pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. Aceasta este modalitatea principală de revizuire a cuantumului pensiei stabilită de actul normativ indicat, numai în subsidiar prevăzându-se transmiterea de documente doveditoare de către instituțiile de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.
Stabilind această regulă, OUG nr. 1/2011 instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența caselor de pensii sectoriale. Această prezumție este rezonabilă și justificată de faptul, că, având în vedere amploarea procesului de revizuire a pensiilor, ar fi excesiv să se pretindă efectuarea de cercetări minuțioase suplimentare cu privire la fiecare persoană a cărei pensie este supusă revizuirii. Caracterul
rezonabil al acestei prezumții este conferit și de faptul că reclamantul are posibilitatea de a demonstra dacă este cazul că datele în temeiul cărora s-a calculat noul cuantum al pensiei sale sunt nereale.
Decizia de pensionare aflată în plată nu este cea emisă în temeiul hotărârii de guvern asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel C. ci în temeiul O.U.G. nr. 1/2011. În aceste condiții, anularea sau suspendarea H.G. nr. 735/2011 nu are nicio influență asupra valabilității deciziei de revizuire a pensiei reclamantului. Faptul că decizia atacată revizuiește o altă decizie de revizuire, respectiv decizia cu nr. 90662/_ care a fost emisă în baza HG nr. 735/2011, nu atrage nulitatea deciziei atacate. Aceasta tocmai deoarece acest lucru (emiterea unei decizii în baza unei hotărâri de guvern anulate în justiție), face să fie necesară emiterea unei noi decizii de pensionare care să reglementeze situația în conformitate cu actele normative valabile aplicabile în speță.
Susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii și al actelor administrative sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Instanța apreciază necesar să sublinieze faptul că Legea nr. 19/2010 și OUG nr. 1/2011 au o forță juridică egală cu a oricăror alte legi, ordonanțe sau ordonanțe de urgență emise pe teritoriul României, cu excepția Constituției. În consecință, analizarea unei încălcări a principiului nu se impune a fi făcută decât prin raportare la normele juridice cu o forță juridică superioară Legii nr. 19/2010 și OUG nr. 1/2011, respectiv cele cuprinse în Constituție, convențiile internaționale la care este România parte și eventual dreptul comunitar. Această subliniere este necesară întrucât reclamantul face referiri la principiul neretroactivității actelor administrative separat de susținerile referitoare la încălcarea art. 15 alin. 2 din Constituție. Reclamantul nu indică dacă acest principiu este prevăzut undeva, dar, după cum am subliniat anterior, în măsura în care acesta nu este un principiu cuprins în normele juridice cu o forță superioară Legii nr. 19/2010 și OUG nr. 1/2011, acestea ar putea în mod legal să deroge de la acest principiu.
Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, astfel cum acesta este cuprins în art. 15 alin. 2 în Constituție instanța constată că în această privință s-a pronunțat Curtea constituțională prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010. Este real că deciziile curții constituționale de constatare a constituționalității unei legi sau a unei ordonanțe a guvernului nu exclud posibilitatea instanțelor de drept comun de a verifica dacă legea sau ordonanța respectivă este compatibilă cu reglementările internaționale în domeniu. Cu toate acestea, Curtea Constituțională este singura instituție abilitată pentru a verifica dacă prevederile unei legi sau a unei ordonanțe sunt compatibile cu cele ale Constituției. Astfel decizia nr. 871/2009 exprimă poziția Curții constituționale în sensul că legislația de revizuire a pensiilor militarilor este conformă Constituției României. Nu există nicio decizie a Curții constituționale care să fi constatat neconstituționalitatea vreunei prevederi legată de revizuirea pensiilor militarilor. În aceste condiții, susținerile reclamantei referitoare la neretroactivitatea legii prin raportare la art. 15 alin. 2 din Constituție sunt irelevante, întrucât competența de verificare a compatibilității legislației cu art. 15 alin. 2 din Constituție nu aparține instanței după cum am arătat instanței ci Curții Constituționale.
Susținerile reclamantului referitoare la aplicarea generală a principiului contributivității și la justificarea aplicării acestui principiu militarilor sunt irelevante în cauză. Aceasta deoarece, având în vedere că justiția se efectuează în numele legii, nu aparține instanței de judecată să stabilească ce pensie i se cuvine fiecărei categorii profesionale ci doar să stabilească dacă revizuirea pensiei s-a făcut în conformitate cu normele juridice aplicabile, precum și să verifice dacă acestea sunt conforme cu normele juridice cu o forță superioară. Instanța urmează să țină cont în acest ținând cont în acest sens de deciziile Curții constituționale și ale instanțelor internaționale în materie.
Cu privire la încălcarea principiilor dreptului câștigat și al speranței legitime, în primul rând instanța constată principiul dreptului câștigat nu este prevăzut niciunde, în legislația internă sau internațională și nici nu este recunoscut ca atare în doctrină. Speranța legitimă de asemenea, nu este prevăzută ca principiu niciunde, fiind doar o noțiune din jurisprudența CEDO pe care aceasta o utilizează prin referire la noțiunea de bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la convenție. La compatibilitatea revizuirii pensiei cu prevederile Convenției europene a drepturilor omului, instanța urmează să se refere, însă, în continuare.
Reclamanta invocă incompatibilitatea legislației privind revizuirea pensiei sale cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și cu art. 14 din CEDO. În această privință, Curtea europeană a drepturilor omului s-a pronunțat în sensul că există o concordanță legislația internă în materie nu este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și cu art. 14 din CEDO, prin decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012 în cauza Abăluță contra României, publicată în Monitorul oficial partea I, nr. 586/_ . Este prin urmare inutil să se recurgă la analiza complexă a criteriilor impuse în general de Curtea europeană a drepturilor omului în materia atingerilor aduse dreptului la proprietate, atâta timp cât aceasta s-a pronunțat punctual asupra situației revizuirii pensiilor militare, situație în care se află și reclamantul.
Este adevărat și trebuie precizat în context că, prin decizia nr. 29/_ Înalta curte de C. ție și justiție s-a pronunțat, prin respingerea recursurilor în interesul legii referitoare la aplicarea legislației în materie, reținând tocmai că este necesar să se aprecieze de la caz la caz dacă revizuirea pensiei militare a
beneficiarului acesteia respectă principiul proporționalității impus cu titlu general de Curtea europeană a drepturilor omului în materia ingerințelor în dreptul de proprietate. Cu toate acestea, instanța apreciază că trebuie să se țină cont de faptul că această decizie s-a pronunțat înainte ca prin decizia de inadmisibilitate din data de_ din cauza Abăluță contra României, Curtea europeană a drepturilor omului să clarifice situația stabilind cu titlu general că revizuirea pensiilor militare în baza Legii nr. 119/2010 nu este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Trebuie subliniat că în respectiva decizie Curtea nu a făcut nicio referire la analizarea situației particulare a fiecărui reclamant și chiar a reținut că cererea este vădit neîntemeiată tocmai prin raportare la contextul în care s-a adoptat Legea nr. 119/2010, la scopul și la efectele acesteia.
De dragul unei argumentări complete instanța precizează și faptul că în aprecierea sa reducerea cuantumului pensiei efectuată care a operat ca urmare a reducerii impuse de Legea nr. 119/2010 respectă principiul proporționalității. Astfel, înainte de revizuirea pensiei în conformitate cu prevederile menționate reclamantul avea o pensie de 2054 de lei brut, iar ulterior, conform deciziei nr. 90662/_, o pensie de 1842 lei brut. Reducerea operată nu îl pune pe reclamant în situația de a fi lipsit de veniturile necesare pentru a se întreține. Instanța are în vedere, în context, datele oficiale ale Institutului Național de Statistică, potrivit cărora cuantumul salariului mediu brut pe economie în luna decembrie 2012 a fost de 2343 lei (conform datelor existente pe site-ul acestora), cuantumul salariului mediu net fiind prin urmare de 1657 lei. În aceste condiții, instanța constată că pensia revizuiră a reclamantului corespunde aproximativ cuantumului salariului mediu brut pe economie, neputându-se deci considera că reducerea a fost disproporționată.
În consecință, instanța constată că decizia de revizuire a pensiei reclamantului a fost luată în conformitate cu legislația în vigoare în statul român (Legea nr. 119/2010, O.U.G. nr. 1/2011), legislație conformă Constituției României (conform Deciziilor nr. 871/2010, nr. 873/2010 și nr. 75/_ . ale Curții Constituționale) și Convenției europene a drepturilor omului (decizia de inadmisibilitate CEDO din data de_ Albăluță și alți 306 pensionari militari împotriva României). Instanța mai constată că, după cum a arătat anterior, toate argumentele reclamantului sunt neîntemeiate.
În consecință, în temeiul art. 153 din Legea nr. 263/2010 instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în mun. Turda, str. Dr. I. Rațiu, nr. 5, bl. P1, sc. C, et. 3, ap. 27, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C. -N.
, str. C., nr. 5-7, ap. 6, jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. A. N., cu sediul în B., sector 5, I., nr. 3, și C. S. DE P. A M. UI A. N., cu sediul în B., sector 6, D. T., nr. 7-9.
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, O. -R. L. |
Red. 4 ex, BGZ/OL, 27 septembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 354/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 1987/2013. Contestație decizie... → |
|---|
