Sentința civilă nr. 253/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 253
Ședința publică din 14 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE :M. C.
Asistent judiciar :M. L. D. Asistent judiciar :S. O.
G. ier :Ana C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii civile formualtă de contestatorul G. N., cu domiciliul în B. M., str. D. F., nr. 14, jud.
M., în contradictoriu cu intimații M. A. N., cu sediul în B., sector 6, str. D. T., nr. 7-9 și C. de Pensii a Ministerului A. N., cu sediul în B., sector 5, str. I., nr. 3-5, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, susținerile și concluziile părșților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind anânată la data de azi, când în urma deliberării s-a dat hotărârea de mai jos.
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Prin contestația înregistrată sub dosar_ la T. Maramureș contestatorul Ghirasim N. a chemat în judecată C. de P. S. a M.
N. și M. A. Naționale, în principal, pentru:
Constatarea nulității absolute a deciziei 20549 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G nr. 1/2011 emisă de C. de P. S. a M. A.
N. și restabilirea situației anterioare în sensul menținerii în plată a pensiei stabilite prin Decizia nr. 0. din_ ( revizuită conform sentinței civile nr. 941/2010 a T. ui B., Secția VIII-a civilă) privind pensia de serviciu, emisă de Direcția financiar-contabilă a M. A. N. - Serviciul pensii militare și drepturi sociale, așa cum a fost actualizată succesiv până la nivelul din luna decembrie 2010.
Obligarea pârâtei C. de P. S. a M. A. N. la restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă.
În subsidiar solicită:
anularea ca nelegală a deciziei 20549 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G nr. 1/2011 emisă de C. de P. S. a M. A. N. și obligarea pârâtei C. de P. S. a M. A. N. la emiterea unei noi decizii prin care să-i fie menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010.
obligarea pârâților la plata diferenței cuantumului dintre pensia de serviciu stabilită în temeiul Legii 146/2001 și aflată în plată în luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite cu dobânda legală aferentă.
În fapt reclamantul precizează că a trecut în rezervă cu gradul de locotenent comandor la data de_, iar prin Decizia nr. 0. din_ emisă în baza Legii 164/2001 revizuită în urma admiterii contestației prin sentinței civile nr. 941/2010 a T. ui B., Secția VIII-a civilă, i s-a stabilit un cuantum brut al pensiei de 7537 lei, pensie de care a beneficiat până în luna decembrie 2011. La_ C. de P. S. a M. A. N. a emis decizia 20549, prin care, în urma revizuirii conform Legii nr. 119/2010 si a OUG nr. 1/2001, cuantumul brut al pensiei reclamantului a fost stabilit la 2185 lei.
Deci, prin revizuire, reclamantului i-a fost redus cuantumul pensiei cu peste 70%.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestația la Comisia de Contestații din cadrul MApN la data de_ asa cum rezulta din expedierea acesteia cu scrisoare de valoare, anexata prezentei.
Pana la aceasta data, reclamantului nu i-a fost comunicat răspunsul la aceasta contestație, cu toate ca termenul de soluționare al contestațiilor conform art. 149(4) din Legea nr. 263/2010 este de 45 de zile, iar comunicarea răspunsului către contestator trebuie sa se faca in termen de 5 zile de la soluționare, asa cum prevede art. 151 din aceeași lege.In aceste condiții, am formulat prezenta acțiune.
Un principal, solicită instanței de judecată să constate că Decizia nr. 20549 din_ emisă de C. de P. S. a MApN este nulă, având in vedere următoarele considerente:
La decizia de revizuire a pensiei, emitenta acesteia, C. de P. S. a MApN, a anexat un tabel care cuprinde date si elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual si al stagiului de cotizare.
Acest document cuprinde veniturile realizate de reclamant in perioda de activitate ca militar, respectiv_ -_ . Invedrez Onoratei instanțe ca in acest tabel nu sunt evidențiate sporurile, indemnizațiile, premiile, etc, asa cum prevede art.8 alin. 1 din OUG nr. 1/2011.
Acest tabel, insa, nu indeplineste cerințele prevăzute de OG 33/2002 aprobata si modificata prin Legea nr. 223/2002, care, in art. 4 alin 2 prevede ca:" Certificatele si adeverințele se semnează de către conducatotul autorității publice centrale sau locale ori de către imputernicitul acestuia, se inregistreaza si se datează, dupa care se aplica stampila instituției."
Art.5 din aceeași ordonanța arata:"certificatele si adeverințele eliberate vor conține, in mod obligatoriu, pe langa situațiile sau datele care se solicita, si menționarea documentului din care rezulta acestea."
Tabelul anexat deciziei atacate, nu conține nici unul dintre elementele obligatorii mai sus-enuntate!. Nu este semnata, datata, înregistrata sau stampilata. De asemenea, nu se menționează sursa acestor date, ori, in aceste condiții, acest act este nul absolut. Prin urmare se impune desființarea acestuia ca si a deciziei de revizuire care a avut ca baza de calcul acest act.
Dat fiind lipsa acestor elemente din adeverința, reclamantul nu are posibilitatea de a verifica exactitatea si corectitudinea acestor date si deci se afla in imposibilitate de a contesta aceste date, fiindu-i incalcat acest drept prevăzut de lege.
Parații nu fac in nici un fel ca datele curpinse in acest tabel sunt corecte si complete, ori reclamantul nu deține nici un document care sa faca dovada veniturilor realizate de-a lungul carierei militare, intrucat, dupa cum se stie, militarii nu au avut carnete de munca.
In alta ordine de idei, art. 125 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010 prevede ca:"Angajatorii sau orice alti deținători de arhive sunt direct răspunzători, in condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le inscriu, in baza documentelor deținute, in adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie."
Aceeași răspundere este inserata si in art. 7 din OG 33/2002 pentru nerespectarea prevederilor ordonanței.
Pe de alta parte, datele din acest tabel sunt eronate si incomplete.
Pe langa faptul ca acest tabel nu cuprinde sporurile, primele si recompensele acordate reclamantului de-a lungul carierei militare, acest tabel nu cuprinde nici perioadele suplimentare acordate pentru grupele a I si-a II a de munca (reclamantul a lucrat ca inginer-mecanic insotitor de bord), incadrarile in condițiile de munca nefiind corecte.
In cazul in speța, insa, reclamantul nu poate solicita tragerea la răspundere a persoanelor care au intocmit acest tabel pentru erorile pe cale le contine,pentru ca orice date legate de acea persoana, lipsesc cu desăvârșire, reclamantul fiind practic, in imposibilitate de-a-si valorifica acest drept.
Din cele mai sus-aratate, putem trage concluzia ca prin revizuire, cuantumul pensiei reclamantului a fost stabilit, in cea mai mare parte, la intamplare, in funcție de datele care s-au nimerit a fi identificate in bazele de date, ori este inacceptabil asa-ceva.Cuantumul oricărei pensii trebuie stabilit raportat la elemente certe si cuantificabile.
In concluzie, solicită instanței să constate că adeverința care a stat la baza emiterii Deciziei de revizuire nr. 20549/_ este lovita de nulitate absoluta, astfel ca se impune constatarea nulității absolute si a deciziei emisa in baza acesteia.
Un al doilea motiv de nulitate a Deciziei nr. 20549/_, consta in aceea ca ca aceasta decizie revizuiește o alta decizie lovita de nulitate absoluta.
Decizia nr. 20549 din_ prin care mi-a fost recalculată pensia este lovită de nulitate absolută întrucât: a) actul administrativ normativ în baza căruia a fost emisă (H.G. nr.735/2010) era suspendata prin Sentința nr.338 din_ a Curții de Apel C. rămasă irevocabilă prin Decizia nr.38 din_ a înaltei Curți de C. ție si Justiție, iar ulterior a fost si anulata prin Sentința nr.443 din_ a Curții de Apel C. rămasă irevocabilă prin Decizia nr.5364 din_ a înaltei Curți de C. ție si Justiție; b) a fost emisa dupa termenul prevăzut de lege(termenul de recalculare a expirat la_ );c) a fost emisa de un organ necompetent (Direcția Financiar-Contabila din MAN, iar competenta revenea Case de P. S. a MAN).|
Faptul că revizuirea vizează decizia de recalculare emisă în baza H.G. nr.735/2010 si nu decizia emisă la data pensionării mele în baza legii speciale privind pensiile militare, rezultă tocmai din O.U.G. nr. 1/2011. în acest sens, în partea finală a preambulului acestei ordonanțe de urgentă se arată că adoptarea ei vizează "reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 Ut. a) și b) din Legea nr. 119/2010". De asemenea, în art.l al.l se prevede că"pensiile prevăzute la art. 1 Ut. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc... ".
În consecință, revizuind o decizie de recalculare care este nulă pentru motivele mai sus arătate, decizia de revizuire este, la rândul ei, lovită de nulitate absolută.
2. In subsidiar, in cazul in care veti aprecia ca nu sunt intrunite condițiile pentru constatarea numitatii absolute, va rugam sa dispuneți anularea ca nelegala a Deciziei nr.20549 din_ privind revizuirea pensiei in baza OUG nr. 1/2011 emisa de CASA DE PENSII S. A M. A. N. si obligarea pârâtei C. de P. S. a M.Ap.N la emiterea unei noi decizii prin care să-mi fie menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010. si obligarea paraților la plata diferenței cuantumului dintre pensia de serviciu stabilita in temeiul Legii 164/2001 si aflata in plata in luna decembrie 2010 si cuantumul pensiei revizuite cu dobânda legala aferenta;
In opinia noastră, Decizia de revizuire nr. 20549/_, emisa in temeiul OUG 1/2011 si Legii nr. 119/2010 este nelegala si in totala neconcordanta cu normele de drept interne si comunitare, aceasta fiind emisa cu încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conventie,a dreptului de proprietate, ca si a unor principii de drept consacrate: principiul neretroactivitatii legii, principiul neretroactivitatii efectelor actelor administrative, principiul drepturilor câștigate, principiul nediscriminarii.
încălcarea principiului neretroactivitatii legii.
Revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate in plata la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu se poate face decât prin
încălcarea principiului neretroactivitatii legii prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituția României republicata .conform căruia "legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
In acest sens sunt si Deciziile Curții Constituționale a României nr. 375/_ si 120/2007, care in părțile relevante arata ca noile regelementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fara a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
De altfel, in avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii se arata ca masurile propuse nu sunt de natura penala sau contravenționala, ci au caracter civil, ele putând viza doar cazurile care se vor ivi dupa intrarea in vigoare a proiectului, nu si situațiilor existente.Insusi Consiliul Legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza legislativul ca normele legale trebuie sa vizeze numai situațiile pentru viitor, nu si cele prezente, in caz contrar incalcandu-se principiul neretroactivitatii.
Concluzionând, Consiliul Legislativ a apreciat ca pensiile aflate in plata constituie drepturi legal câștigate si nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactiva alegii, orice noua reglementare aplicandu-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite dupa intrarea in vigoare a acesteia.
O aplicare retroactiva a legii incaica flagrant principiul securității juridice, care se aplica unei situații legale finalizate, indiferent daca aceasta a fost stabilita printru-un act juridic sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv (art.88 dinLlegea nr. 19/2000) - cauza Moskal v. Polonia.
P. le aflate in plata nu pot fi recalculate/revizuite in baza unei legi noi care incaica insasi substanța dreptului la pensie (reducerea substanțiala a nivelului pensiei afectează substanța dreptului de proprietate - cauza Muller v. Austria), ceea ce echivalează cu aplicarea retroactiva a legii de recalculare/revizuire.
Si prin Deciziile nr. 3/1993 si 5/1993, Curtea Constituționala a României, arata ca "legea posterioara nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar...cerințelor legate de asigurarea stabilității raporturilor juridice, insa poate modifica regimul juridic al dreptului anterior,...acesta este un aspect care nu privește existenta dreptului". De asemenea, prin Decizia CCR nr. 375/2002, se statuează ca "noile reglemantari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, in privința cuantumului pensiei anterior stabilite".
Si la apariția Legii nr. 164/2001 prin care s-a reglementat o noua modalitate de calcul si de stabilire a pensiilor militare de stat, Curtea a reținut ca aceasta lege poate fi aplicata doar pensiilor stabilite dupa intrarea ei in vigoare (Decizia nr. 46/2002 a CCR).
Aceeași Curte, prin Decizia nr.466/2004 a stabilit ca " legiuitorul este in drept sa modifice si sa completeze reglementările legale referitoare la condițiile
de exercitare a dreptului la pensie ori de cate ori considera ca situația economica si resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări, dar orice reglemntare noua se aplica numai de la data intrării sale in vigoare, o noua legislație referitoare la pensii neaplicandu-se in mod automat persoanelor pensionate pe baza legislației anterioare in vigoare."
Din deciziile CCR amintite anterior se desprinde o concluzie si anume:legea noua de recalculare/revizuire se poate aplica numei faptelor ce se vor produce ulterior datei intrării ei in vigoare, nu si situațiilor anterioare trecute, cu toate efectele care s-au produs si se produc in timp, datorita situiatiei create la acel moment.
Pensia speciala a reclamantului reprezintă o situație juridica constituita sub norma veche -Legea nr. 164/2001 - echivalata si de norma legala noua, situație care a creat efecte juridice definitive, sub forma de prestații succesive, pe care statul este obligat sa le respecte.
Decizia de revizuire pe care o contest încalcă principiul neretroactivității efectelor actelor administrative.
Dispoziția constituțională cu valoare de principiu conform căreia legea dispune numai pentru viitor se transpune în domeniul actelor administrative în principiul neretroactivității efectelor actelor administrative.
Decizia de revizuire a pensiei reclamantului are natura juridică a unui act administrativ cu caracter special. Prin urmare, această decizie este, în esența ei, tot un act administrativ. Referitor la momentul de la care actele administrative încep să producă efecte juridice, în principiu acesta este cel al publicării pentru actele administrative normative si cel al comunicării pentru actele administrative individuale. Numai din acest moment persoanele cărora li se adresează iau cunoștință de conținutul actului administrativ si, drept urmare, li se poate pretinde o anumită conduită.
Decizia de revizuire atacata încalcă în mod flagrant principiul enunțat mai sus, prin aceea că, desi a fost emisă la data de_ si a fost comunicată la data de_, în conținutul ei este stipulat că drepturile pe care le conferă "se stabilesc cu începere de la data de_ ".
Retroactivitatea deciziei de revizuire va afecta grav întrucât, pe lângă reducerea pensiei prin revizuire, reclamantul va trebui să suporte timp de mai multe luni (fără să aiba vreo culpă!) o diminuare suplimentară a pensiei ca urmare a reținerii sumelor încasate "în plus".
încălcarea principiului drepturilor câștigate.
Principiul drepturilor câștigate este un principiu fundamental consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene care arata ca:"daca prestațiile acordate in temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite in conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie reduse." In acest sens sunt si prevederile art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000.
Principiul drepturilor câștigate este expres consacrat in practica CEDO, care in mod constant a dat castig de cauza subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
De altfel, acest principiu este consacrat si de Curtea Constituționala a României care a stabilit ca "in cazurile in care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plați acesta, iar daca noul cuantum este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilita si aflata in plata, fara a aduce vreo atingere dreptului legal câștigat anterior."
In cazul in speța, cuantumul pensiei reclamantului in urma revizuirii a fost drastic redus si noua decizie a fost pusa in plata, acesta achitandu-i-se cuantumul redus din luna ianuarie 2012, ba mai mult incepand cu luna martie 2012, sumele achitate in plus in anul 2011, urmează a-i fi reținute. Deci, prin revizuirea pensiei reclamantului, a fost incalcat flagrant principiul dreptului câștigat la data trecerii in rezerva in baza Legii nr. 164/2001.
3.1ncalcarea în mod flagrant art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului Și a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.l4 din Convenție.
La data trecerii in rezerva si emiterii Deciziei nr.0. /1998 de către MAN Direcția Financiar-Contabila, s-a apreciat ca reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 164/2001 de a beneficia de pensie de serviciu, in patrimoniul sau intrând acest drept cu valoare economica.
Dreptul la pensie stabilit in favoarea reclamantului intr-un cuantum valoric determinat in mod concret, constituie un "bun" in sensul principiilor de drept intern (art. 474 Cod.civil), a jurisprudentei CEDO, precum si a jurisprudentei ICCJ a României.
Dreptul de proprietate se manifesta ca un drept absolut si exclusiv potrivit art.480 Cod civil, in sensul ca nimeni nu poate fi lipsit de acesta decât numai in interes general si numai cu condiția unei juste si prealabile despăgubiri.
Principiile de drept intern in legătura cu garantarea dreptului de proprietate stabilite prin dispozițiile art.44 din Constituția României si art.40 din Codul civil, sunt in concordanta cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care reglementează in aceeași termeni regimul proprietății, precum si dreptul statului de a interveni in exercitarea acestuia numai in mod excepțional si numai pentru apărarea unui interes general.
CEDO in jurisprudenta sa, a observat ca in materie de pensii, odată ce o persoana a fost admisa intr-o funcție publica, acea persoana a dobândit un drept - de a primi pensia corespunzătoare - care constituie un bun in sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 (cauzele Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia).
Dreptul la alocația de pensie constituie un drept patrimonial in sensul art.l al primului Protocol adițional, fiind suficient stabilit de autoritățile naționale in baza legislației in vigoare (cauzele Gauygusuz v. Austria, Buchen v. Republica Ceha).
Deci si pensia de serviciu stabilita de autoritățile romane printr-o decizie administrativa de pensionare in baza legii, reprezintă un "bun", partea reclamanta exercitând acest drept prin incasarea lunara a pensiilor dupa data pensionarii.
Nu poate fi acceptat argumentul conform căruia nu exista o ingerința asupra proprietății in caz de reducere a pensiei sub pretextul ca viitorul cuantum ce va fi plătit, va fi calculat in concordanta cu noile norme legale incidente.Dimpotrivă, CEDO a statuat expres ca daca statul reduce total sau parțial pensia ocupationala sau de serviciu necontributiva, este inevitabila concluzia ca acea reducere a operat ca o ingerința asupra dreptului la respectarea bunurilor, care trebuie analizata prin prisma art. 1 al Protocolului nr. 1 (cauzele azinas v.Cipru, Banfield v. Regatul Unit, apostolakis v. Grecia).
Reducerea cuantumului pensiei sau intreruperea plații acesteia trebuie justificata, intrucat reprezintă o ingerința (cauzele Kjartan Asmudsson v. Islanda, Rasmussen v. Polonia).
Este adevărat ca art. 1 al protocolului nr. 1 nu garantează o pensie intr- un anumit cuantum imuabil determinat, insa acest aspect nu poate fi trunchiat si scos din context prin omiterea faptului faptului esențial ca garantarea unui anumit cuantum al pensiei nu inseamna nici pe departe ca, orice forma de reducere a pensiei nu ar trebui sa se supună condițiilor ingerinței asupra proprietății, prescrise de către conventie.Dimpotriva, o abordare corecta si completa, sub acest aspect se poate constatat, de exemplu si in cauza Banfield v.Regatul Unit. Deci, orice reducere a pensiei poate fi cenzurata de către instanța naționala daca aceasta constituie violări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 si art. 14 din Convenție.
In acest context, prevederile art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 (menținute si prin art. 196 lit.i din Legea nr. 263/2010) au avut ca efect eliminarea totala si intempestiva a pensiei de serviciu, inclusiv a reclamantului (desi aceasta continua sa îndeplinească condițiile de acordare a pensiei de serviciu -spre deosebire de caiza Rasmussem v. Polonia), reprezintă o incontestabila ingerința asupra proprietății din partea statului. Aceasta chiar daca acest "bun", pensia de serviciu) a fost inlocuita cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun.
Având in vedere ca pensia de serviciu - "bunul" - a fost total suprimata, fiind abrogata insasi aceasta instituție juridica in integralitatea ei, aceasta situație poate echivala cu o veritabila privare de proprietate.Este vorba despre o eliminare integrala si ireversibila a dreptului, iar nu o suspendare sau amânare a plații ori o reducere parțiala de cuantum.Iar testul de proprortionalitate consta in verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate. In caz de privare de proprietate, chiar daca compensația nu trebuie sa fie integrala in anumite circumstanțe, totuși, ea trebuie sa fie rezonabila. Ori, acordarea in locul vechiului bun (pensia de serviciu a unui alt bun (pensia de drept comun), cu o valoare substanțial si vădit discriminata, nu se incadreaza in limitele rezonabilului.
Tot raportat la acest aspect, apreciem ca revizuirea/recalcularea nu respecta cerința proporționalității:
Cuantumul brut al pensiei mele a fost redus de la 7537 lei la 2180 lei (cu peste 70 %).
In opinia noastră, important sub aspectul neîndeplinirii cerinței proporționalității este însă nu numai cuantumul ci, în primul rând, caracterul permanent al anulării pensiei de serviciu si al diminuării cuantumului pensiei, măsură care nu se află într-un raport de proportionalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice si cu o perioadă rezonabilă în care statul trebuie să găsească soluții adecvate.
Prin Decizia nr. 1414/2009 a Curții Constituționale a României, s-a arătat ca scopul legitim al apărării fată de criza economică justifică numai măsuri luate pe perioada crizei, deci temporare, revenindu-i statului sarcina de a găsi soluții pentru inlaturarea efectelor crizei economice. Diminuarea pensiilor nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională si rezonabila cu situația invocată . Dimpotrivă, prelungirea acestui gen de măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate .
Pe de alta parte, este unanim cunoscut ca scopul urmărit, acela al reducerii cheltuielilor bugetului asigurărilor soaciale de stat, nu a fost nici pe departe admis. Dimpotrivă, cheltuielile sunt mai mari cu peste 40%.
Pentru o justa soluționare a cauzei, instanțele de judecata trebuie sa procedeze la analiza in concret, a fiecărui caz in parte, a condițiilor ingerinței statului asupra dreptului la respectarea bunurilor, condiții fixate de Convenția si anume: legalitatea, existenta unui scop legitim in acord perfect cu interesul general,proportionalitatea rezonabila a ingerinței (mijloacele folosite) cu acopul legitim urmărit; prezervarea unui echilibru echitabil intre imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului si cerințele interesului general al societății, nediscrimi narea.
In plus, fata de alte categorii socio-profesionale, consideram ca in cazul militarilor, recalcularea/revizuirea pensiilor nu respecta prevederile impuse de Convenție, având in vedere următoarele aspecte:
Recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (numite în continuare "pensii militare") încalcă în mod vădit art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Spre deosebire de situata celorlalte categorii de pensii de serviciu, analizarea compatibilității dispozițiilor din Legea nr.l 19/2010 referitoare recalcularea pensiilor militare si ale O.U.G. nr. 1/2011 privind revizuirea acestora, cu Convenția, trebuie făcută nu doar sub aspectul diminuării cuantumului pensiilor (în fapt doar al unora dintre acestea) ci, în primul rând, chiar sub aspectul recalculării/revizuirii în sine. Această analiză de conventionalitate trebuie să vizeze următoarele două aspecte: a) schimbarea inadmisibilă a naturii juridice a pensiilor militare: b) neîndeplinirea scopului avut în vedere inițial (reducerea cheltuielilor bugetare).
Schimbarea naturii juridice a pensiilor militare.
Pentru a fi în concordantă cu specificul profesiei militare, pensiile militare au avut întotdeauna o natură juridică si un regim juridic proprii,
diferite de ale tuturor celorlalte pensii de serviciu. Dacă celelalte pensii de serviciu erau compuse din două elemente - partea contributivă si partea necontributivă (suplimentul din partea statului) -, pensiile militare nu pot fi considerate nici pensii contributive si nici "supliment din partea statului" (supliment la ce?!) pentru că, pe de o parte, militarii nu au contribuit la fondul de pensii si, pe de altă parte dreptul la pensie militară a fost conceput ca o compensare parțială a sacrificiilor, restricțiilor, îngrădirilor si atribuțiilor speciale care le-au fost (le sunt) impuse militarilor. Acestea ar putea fi sintetizate, pe scurt, în: interdicții si restrângeri ale unor drepturi; impunerea unui regim de pregătire profesională si a unor sacrificii deosebite, specifice, pentru a fi gata oricând pentru apărarea tării chiar cu riscul pierderii vieții (jurământul militar, prevăzut în prezent de art.9 din Legea nr.446/2006, este singurul care impune acest risc!); posibilitatea de a fi chemat oricând, la orice oră, dincolo de cele 8 ore de serviciu, pentru a îndeplini diferite misiuni; posibilitatea de a fi mutat oricând, la ordin, în altă localitate, în funcție de nevoile armatei; interdicția de a părăsi localitatea de garnizoana, fără aprobarea comandantului; inconvenientele si sacrificiile la care sunt obligați membrii familiei ca urmare a rigorilor la care este expus militarul, etc. Dispoziția care le circumscrie cel mai elocvent pe toate acestea este cea din Regulamentul disciplinei militare care prevede (prevedea) că: "Militarul este obligat să suporte cu tărie toate greutățile si privațiunile serviciului militar".
Prin urmare, pensiile militare nu au fost acordate în considerarea unei contribuții bănești. Inexistenta acestei contribuții nu poate fi suplinită - pentru a forța recalcularea - "considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr.l9/2000", asa cum prevede art.3 al.2 din Legea nr.l 19/2010. A proceda în acest mod înseamnă a pleca de la o premisă care nu are nici o bază reală.
Lipsa de rezonabilitate si de realism în adoptarea principiului contributivitătii în cazul pensiilor militare aflate în plată s-a evidențiat odată cu aplicarea lui în practică. Recalcularea si revizuirea au relevat imposibilitatea obiectivă de a efectua complet, corect si într-un termen rezonabil recalcularea/revizuirea, în primul rând pentru că aceasta necesită o lungă perioadă de timp. în al doilea rând, o parte din veniturile realizate nu vor putea fi dovedite niciodată din cauza lipsei din arhive a unor documente care au fost distruse, precum si din cauza caracterului ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă si redactate cu cerneală de slabă calitate, si/sau scrise de mână. Recurgerea, în astfel de cazuri, la paleative precum salariul mediu pe economie (conform art.5
al.4 din Legea nr. 119/2010) sau solda de grad si solda de funcție minimă corespunzătoare gradului militar deținut (conform art.l al.4 din O.U.G. nr. 1/2011), în cele mai multe situații este în defavoarea pensionarilor militari, deoarece: soldele lunare ale celor mai multe cadre militare (cele cu grade si funcții medii si superioare) au fost mai mari decât salariul mediu pe economie;
încadrarea pe funcția minimă corespunzătoare gradului militar deținut se făcea doar în anumite situații, fiind mai degrabă o excepție.
Pentru a fi permisă ingerința în dreptul la respectatea proprietății prima dintre condițiile impuse de art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenție este ca această ingerință să fie realizată in condițiile prevăzute de lege.
Cu privire la această condiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza James c. Regatul Unit (Hotărârea din 21 februarie 1986) că nu este suficient ca ingerința să fie autorizată de o prevedere normativă, ci trebuie respectate anumite cerințe privind calitatea acestor prevederi, pentru ca persoanele vizate să fie protejate împotriva unor acțiuni arbitrare, exercitate sub protecția unei aparente de legalitate.
Prevederea internă în temeiul căreia se produce o ingerință în dreptul justitiabilului la ocrotirea bunurilor trebuie să respecte principiul preeminentei dreptului. în acest sens, Curtea a stabilit că prevederea națională trebuie să fie suficient de precisă si de accesibilă pentru a permite persoanelor vizate să îi prevadă consecințele, într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele cauzei si să îsi regleze conduita în mod corespunzător.
Totodată, prevederea în temeiul căreia se produce ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Winterwerp c. Olanda, Hotărârea din 27 noiembrie 1981; Hentrich c. Franța, Hotărârea din 22 septembrie 1994).
Așadar, pentru a stabili dacă cerința legalității este îndeplinită, instanța trebuie să analizeze dacă ingerința denunțată se justifică, respectiv dacă ea era legală în sensul noțiunii de supremație a dreptului, întrucât principiul legalității presupune existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile în aplicarea lor (Beyeler c. Italia, Hotărârea din 23 noiembrie 2000; Fener Rum Patrikligi c. Turcia, Hotărârea din 8 iulie 2008).
Adoptarea intempestivă a unor norme care înlocuiesc principiul avut în vedere la nașterea dreptului la pensie cu un principiu imposibil de aplicat în acele situații în care veniturile nu pot fi dovedite si lipsit de o bază reală dă acestor norme un caracter imprecis si imprevizibil.
Curtea a mai stabilit că, desi statele trebuie să dispună de o largă marjă de apreciere în privința implementării politicilor sociale si economice, modul în care statul a implementat o prevedere normativă poate fi cenzurat în temeiul Convenției dacă această conduită se dovedește în mod manifest lipsită de orice bază rezonabilă (James c. Regatul Unit, precizată anterior, paragraful 46).
F. ă de motivele invocate mai sus, este evident că schimbarea forțată, cu efect retroactiv, a principiului care stă la baza recalculării/revizuirii pensiilor militare este imprevizibilă, imprecisă si în mod manifest lipsită de orice bază rezonabilă.
Caracterul imprecis si nerezonabil al normelor privind recalcularea si revizuirea pensiilor militare este dat si de împrejurarea că pensionarii militari - care nu au avut carnete de muncă sau alte acte cu care să-si poată dovedi veniturile - nu au nici o posibilitate de a verifica dacă au fost luate în calcul
toate veniturile "contributive". în acest sens, Legea nr.l 19/2010 si O.U.G. nr.1/2011 instituie pentru organele abilitate să facă recalcularea/revizuirea doar obligații de diligentă si sunt lipsite de dispoziții care să atragă răspunderea juridică pentru neluarea în considerare a tuturor acestor venituri.
Așadar, schimbarea forțată si intempestivă a naturii juridice a pensiilor militare, prin înlocuirea principiului compensării parțiale a inconvenientelor carierei militare cu principiul "ca si cum" s-ar fi contribuit, s-a făcut prin adoptarea unor norme imprevizibile, imprecise si lipsite de orice bază rezonabilă. Aceasta înseamnă neîndeplinirea primei cerințe impuse de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, aceea ca ingerința în dreptul de proprietate să fie realizată în condițiile prevăzute de lege.
Neîndeplinirea scopului avut în vedere la adoptarea reglementărilor privind recalcularea si revizuirea pensiilor militare.
La adoptarea acestor reglementări, scopul declarat a fost acela ca, în condițiile crizei economice, recalcularea/revizuirea să ducă la scăderea alocațiilor bugetare destinate plătii pensiilor. Or, este deja de notorietate că acest scop nu a fost îndeplinit. Fondul total pentru aceste pensii nu a scăzut ci, dimpotrivă, se pare că a crescut.
In aceste condiții, interesul general nu mai poate fi invocat doar împotriva unui număr mic de pensionari, prin sacrificarea intereselor cărora să se poată justifica procesul de recalculare/revizuire a acestor pensii.
Prin urmare, nici condiția existentei unei cauze de interes general - condiție impusă de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție pentru justificarea ingerinței în dreptul de proprietate - nu mai poate fi considerată îndeplinită.
Pentru reducerea efectivă a cheltuielilor bugetare, Guvernul avea la dispoziție alte pârghii legale (sistemul de impozitare, titlurile de stat, etc.) prin care s-ar fi servit cu adevărat interesul general în momente de criză.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ingerința în dreptul de proprietate impune întrunirea cumulativă a tuturor celor trei condiții: legalitatea, scopul de interes general si raportul rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat. Am arătat si explicat mai sus că primele două condiții nu sunt îndeplinite în procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare. In această situație, nu mai are relevantă dacă si cea de-a treia condiție - cea a proportionalitătii - este îndeplinită, fiind suficient a se constata scăderea cuantumului pensiei.
Principiul nediscriminarii.
Daca statul decide prin propria voința sa plătească pensii persoanelor in recunoașterea perioadei de munca ale acestora, cu o baza legala suficient de clara in dreptul intern, atunci indreptatirea prezumata pentru un asemenea beneficiu cade sub incidența art. 1 al Protocolului nr. 1 si art. 14 din Convenție.In aceste cazuri, de aplicare a acestor dispoziții, in care pârtii reclamante i-a fost negat total sau parțial un anumit beneficiu pe baze discriminatorii, textul relevat este ca aceasta parte sa fi avut un drept exercitat
in baza legislației interne de aprimi repectivul beneficiu, iar daca statul decide sa creeze o schema de benficii, trebuie s-o faca intr-o maniera compatibila cu art. 14.(cauzele Stec si alții v. Regatul Unit, Andrejeva c. Letonia.)
Conform jurisprudentei Curtii,"discriminare" inseamna a trata diferit, fara o justificare obiectiva si rezonabila, persoane aflate in situații analoage. "Fara o justificare obiectiva si rezonabila" inseamna ca distincția in discuție nu urmărește un scop legitim sau nu exista o relație rezonabila de proprortionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.(cauzele DH si alții v. Republica Ceha, Andrejeva v. Letonia).
Curtea a stabilit ca diferentele de tratament sunt discrimatorii si contrare art. 14. daca persoanele aflate in situații analoage sau comparabile se bucura de un anumit tratament preferențial si aceasta distincție nu prezintă nici-o justificare obiectiva si rezonabila.(cauzele Stubbings si alții v.regatul Unit, Bunchen v. Republica Ceha)..
Trebuie sa fie prezentate in fata Curții motive extrem de importante pentru a justifica diferența de tratament .(cauzele Schuller- Zgraggen v. Elveția, Stec si alții v. Regatul Unit).
Solicită instanței ca la soluționarea prezentei cauze, sa ia in considerare și Decizia ICCJ nr. 29/_, in care instanța suprema, in motivrea soluției de respingere a recursului in interesul legii, a concluzionat ca instanțele de judecata sunt singurele in măsura sa analizeze in concret efectele aplicării Legii 119/2010 la situația de fapt a fiecărui caz. Acestora le revine rolul de a verifica in fiecare speța in parte conventionalitatea acelei norme si a efectelor sale concrete asupra pârtilor in raport cu circumstanțele flecarei spete, chiar daca legea a fost declarata constituționala.
Instanțele judecătorești sunt obligate in temeiul art.20 din Constituția României și a obligațiilor pe care România si le-a asumat in urma ratificării acestor pacte,conventii si tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, sa ignore legile interne si interpretările Curții Constituționale a României care contravin reglementarilor internaționale si intepretarile date de acestea de către organelle abilitate.
Curtea europeana a constatat ca statutul conferit Convenției in dreptul intern permite instanțelor naționale sa inlature - din oficiu sau la cererea partilot - prevederile dreptului intern pecare le considera incompatibile cu Convenția si protocoalele sale adiționale.
Tot așa, este de neconceput a pretinde necompetența judecătorilor de fond, invocându-se art. 144 din Constituția revizuită, în a statua asupra existentei unor încălcări cu privire la drepturi ocrotite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul fondului fiind primul judecător al Convenției. Daca ar fi așa, ar însemna că în realitate justițiabilii nu ar mai avea dreptul ca o instanță imparțială și independentă să hotărască asupra încălcărilor drepturilor și obligațiilor lor civile, pe considerentul că aceasta s-a
înfăptuit deja de Curtea Constituțională.
În drept se invocă:- Legea nr. 263/2011, legea 119/2010, Legea 19/2000, Legea 164/2001, OUG 1/2011, OG 33/2002, Constituția României, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului Și a Libertăților Fundamentale Și Protocolul adițional la Convenție art. 274 Cod pr.civila,
În probațiune solicită :
obligarea paratei C. de P. S. MApN sa depună copie dupa dosarul de revizuire a pensiei reclamantului;
obligarea paratului MApN sa depună la dosar copii dupa următoarele
acte:
fisa de personal cu gradele militare si funcțiile deținute de reclamant;
fisa cu condițiile de munca (Anexa 3 la Ordinul MApN nr. M116/_
modificat si completat prin Ordinul MS132/_ );
Ordinul MApN nr. M.l 16/_ modificat si completat prin Ordinul nr.
MS132/_ ;
Copii ale documentelor (state de plata, extrase din ordinul de zi pe unitate, etc)care au stat la baza intocmirii tabelului anexat deciziei de revizuire
-"Date si elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual si a stagiului de cotizare";
În dovedirea acțiunii au fost anexate, în copie certificată:
Decizia de revizuire nr. 20549/_ emisa de C. de P. S. a MAN si plicul de expediere al acesteia;
Contestația formulata la Comisia de Contestații din cadrul MAN si adresa de expediere;
Cuponul de pensie aferent lunii ianuarie 2012; Decizia de recalculare nr.
20549/_ ;
Decizia nr. 0. /_ a Direcției Financiar-Contabila din MAN; Cuponul de pensie aferent lunii noiembrie 2011;
Sentința civila nr. 941/2010 a T. ui B., Secția a VIII a Conflicte de munca si asigurări sociale
Pârâta M. A. N. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond solictă respingerea contestației ca fiind rămasă fără obiect întrucât pe seama reclamantului a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei nr. 91691/-_ cu punere în plată începând cu_, decizia contestată fiind anulată prin emiterea noii decizii.
Reclamantul a solictat anularea deciziei de revizuire și menținerea pensiie în baza Legii 164/2001 însă nu a solictsat emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit OUG 1/2011, a Legii 119/2011 și ale Legii 263/2010, în vigoare la data formulării acțiunii și emiterii deciziei.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a deciziei de revizuire cererea este neînemeiată întrucât Comisia de revizuire contestații nu are ca temei decizia de recalaculare emisă potrivit HG 735/2010. Decizia de recalculare din decembrie 2010 emisă în baza HG 735/2010 nu mai produce
efecte nefiind menținută în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
Se anexează decizia de recalaculare 20549/_, decizia 20549 de revizuire în baza OUG 1/2011, date, elemente care au condus la determinarea punctajului anual și a stagiului de cotizare, copie după carnetul de muncă, decizia 0., fișa de pensie.
Contestatorul și-a completat acțiunea f. 121 solictând și anularea deciziei 20549/_ privind recalculrea penru limită de vârstă ( modificare), a decizei 20549/_ privind revizuirea pensiei în baza OUG 1/2011 precum și a deciziei 20549/_ privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă (modificarea), toate emise de Casa de pensii sectorială a M. A. N.
.
În moitivare arată că prin cererea introductivă de instnață a solictat anularea ca nelegală a deciziei 20549/_ privind revizuirea pensiei emisă în baza OUG 1/2010 și repunerea în drpturile legal dobândie prin Decizia 075379/_ a Direcției Financiar contabile din cadrul M. A. N. și restituirea sumelor reținute.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la Comisia de contestații pensii din cadrul M. A. N. la care nu a primit răspuns nici până în present, în schimb, a primit alte trei decizii cu nr. 20549 emise la data de_ și respectiv_ .
Toate cele trei decizii au fost contestate la Comisia de contestrații din cadrul M. A. N., însă până la această dată nu a primit niciun răspuns, cu toate că termenul pentru soluționarea contestației prevăzut de art. 150(4) din Legea 263/2010 este de 45 de zile.
Prin urmare a fost nevoit să formuleze prezenta completare la acțiune prin care solicită anularea și a celor două decizii, pentru motivele raătate în cererea introductivă.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137(1) Cod proceură civilă, excep- iția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. A. N. tribunalul apreciază că această excepție este întemiată urmând a o admite întrucât potrivit art. 104 al. 2 din Legea 263-2011 " P. le se stabilesc prin decizii a casei teritoriale de pensii emise în condițiile prevăzute de lege";. Potrivit art. 1 al. 1 din HG 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii Casele de P. Sectoriale sunt structuri de specialitate cu peronalitate juridică înființată prin lege, în subordinea M.
A. N. " iar potrivit art. 8 al.1 lit. b) Casele de pensii sectoriale
"stabilesc dreptul la asigurări sociale prevăzute de lege, emit decizie de pensionare. ...";.
Examinând contestația pe fond tribunalul constată:
În ceea ce privește petitul principal de constatare a nulității absolute a deciziei 20549-_ privind revizuirea pensiei în baza OUG 1-2011 și restabilirea situației anerioare în sensul menținerii în plată a deciziei 0. din_ privind pensia de serviciu, tribunalul constată că nulitatea absolută a
deciziei 20549-_ este fără obiect întrucât contestatorului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire_ cu un cuantum al pensiei de 3.503 lei cu punere în plată tot din_ ( acestă nouă decizie de revizuire este contestată prin completarea de acțiune).
Cu privire la cererea subsidiară de anulare a deciziei de revizuire din_ și menținerea în plată a pensie stabilite în baza Legii 164/2001 tribunalul reține:
Reclamantul nu a solicitat emiterea unei noi decizii de pensie în temeiul și cu aplicarea Legii 119/2010 conform metodologiei de calcul OUG 1/2011.
Pensia reclamantului intră sub incidența art. 171 din Legea 263/2010 "
... la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ... devin pensii în înțelesul prezentei legi";.
Decizia atacată a fost emisă cu aplicarea art. 125 din HG 257 din 2011, aceasta fiind întemeiată în drept pe OUG 1/2011, cu aplicarea art. 1 al. 3 și Anexa 3 din această ordonanță în ceea ce privește metodologia de calcul .
Susținerile reclamantului că aceste înscrisuri și decizii conțin date vădit incomplete și incorecte nu au fost probate.
În ceea ce privește Ordinul Ministrului A. N. a MS 132 din 2010, acte normative clasificate, acestea se aplică doar cadrelor militare în activitate, nu și pensionarilor.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, prevede la art. 29 alin. (1) că sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite pe baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare l data încadrării acestora, iar la alin (2) se rpevede că în domeniul apărării naționale încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate.
În cuprinsul Legii 263/2010 nu se regăsește nicio dispoziție referitoare la cadrele militare trecute în rezervă /retragere înainte de intrarea în vigoare a legii, similară cu art. 9 din Legea 164/2011. Acest articol prevede expres că respectivele condiții de muncă se acordă și penrtru cadrele militare trecute în rezervă înainte de_, data intrării în vigoare a legii.
Totodată, respectând principiul neretroactivității legii în toate situațiile, nu numai atunci când acesta le este favorabil reclamamților, trebuie amintit că potrivit art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele și celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor, implicit și Ordinul ministrului apărării naționale nr.
M.S. 132/2010, trebuie să se limiteze stricat la cadrul legal stabilit de actele de bază și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Prin Decizia 871/2010 Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea 119/2010 atât în raport cu art. 44 din Constituție cât și cu prevederile
art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport de criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin Decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și Decizia nr. 1286/29 septembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .
În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este compusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care nu are la bază contribuție la sistemul de asigurări sociale. Prin urmare, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.
Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afectate. De asemenea, Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Protocol, ea reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin Decizia nr. 29/_ Înalta Curte de Casație și Justiție dată în interesul legii, a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție ( ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Nu în ultimul rând în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva României și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva României, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei, reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul reclamantului în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 2508 lei.
În considerarea celor de mai sus, în baza Legii nr. 263/2010 acțiunea și completarea de acțiune urmează a fi respinsă în totalitate ca nefondată.
La data formulării acțiunii Legea 164 din 2001 era abogată expres prin Legea 263/2010 astel că nu se poate dispune emiterea unei noi decizii cu menținerea în plată a cuantumului pensiei în baza legii anterioare, deoarece nu mai există bază legală pentru plata pensiei militare.
Cu privire la completarea de acțiune prin care reclamantul solictă anu- larea deciziilor 20549 din_ ,_ ,_ prvind recalcularea pensiei pentrru linită de vârstă, tribunalul reține că:
Reclamantul prin cele două petite solicită unul și același lucru, revenirea la pensia specialăcalculată potrivit Legii 164 din 2001, abrogată.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că decizia de revizuire este lovită de nulitate întrucât revizuește o altă decizie care este lovită de nulitate, această susținere nu este susținută de acte normative.
Astfel, art. 1 din OUG 1 din 2011 " P. le prevăzute la art. 1 lit. a), b) din Legea 119 din 2010 se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu la data de _
, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari";.
Decizia de revizuire contestată de reclamant nu are ca temei decizia de recalculare emisă potrivit metodologiei de recalculare prevăzute de HG 735/2010, pentru ca un eventual viciu al acestora din urmă să aibă drept conse cință nulitatea absolută a celor dintâi.
În considerearea celor de mai sus, contestația urmează a fi respinsă în totalitate ca nefondată, potrivit dispozhitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesale pasive invocată de M.
A. N. și respinge contestația formulată de reclamantul G. N.
împotriva acestei pârâte ca fiind inrtrodusă împotriva unei pârâte fără calitatre procesuală pasivă.
Respinge în totalitate contestația formualtă și precizată prin completarea de acțiune a contestatorului G. N. domiciliat în B. M., str. D. F., nr. 14, județul M. împotriva Casei Sectoriale de P. a Ministrului A. N. cu sediul în B., str. I., nr. 3-5 pentru constatarea nulității absolute a deciziei 20549/_ și pentru anularea acesteia, pentru menținerea în plată a deciziei 0. /_ stabilită în baza Legii 164/2001 plata diferențelor dintre cele două pensii precum și cererea de anulare a deciziei20549/_ ,_ și_ privind recalacularea pensiei pentru limită de vârstă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER |
C. M. O. S. | , D. M. P. Ana C. |
Red.C.M./_
T.red.P.C/_ .
5 ex.- com. 3 ex.
| ← Sentința civilă nr. 1987/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 3971/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
