Sentința civilă nr. 310/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 310
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G.
ASISTENȚI: S. O. JUDICIARI: M. L. D.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii formulate de reclamantul
P. I., cu domiciliul în B. M., str. T., nr. 13, scara B, etaj P, ap. 12, jud. M. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII S. A S. R. DE I., cu sediul în B., str. P. A., nr. 4, sector 1, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
T.
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ reclamantul P.
I. a chemat-o în judecată pe pârâta C. de P. S. a S. R. de I.
, solicitând revizuirea deciziei de pensionare nr. 90888 din_ prin luarea în considerare, la determinarea punctajului realizat în sistemul public de pensii, în perioada martie 1982- mai 1994 a veniturilor brute realizate așa cum sunt consemnate în actele doveditoare prezentate și restituirea diferențelor de plăți rezultate în urma revizuirii, retroactiv începând cu prima lună de pensie.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că decizia este eronată deoarece la stabilirea punctajului mediu anual pentru perioada martie 1982- mai 1994 s-a luat în calcul doar salariul de încadrare și nu câștigul salarial brut așa cum prevede Legea 263/2010 art. 96 al. 2, rezultând un punctaj mediu anual inferior.
Astfel, în adeverințele nr. 15 din_ emisă de S.C. Auto Prosper S.A., nr. 130 din_ emisă de Dacia Service C. și nr. 2 din_ emisă de S.C. Constructorul B. M., urmașe ale întreprinderilor în care și-a desfășurat activitatea în perioada menționată, sumele reprezentând câștigurile salariale
lunare sunt menționate la rubricile "total salarii brute"; sau "total drepturi";, după caz.
Pârâta nu a luat ca bază de calcul la stabilirea punctajului mediu anual aceste sume, ci salariile tarifare lunare înscrise în cartea de muncă, motivând că în adeverințe nu sunt trecute defalcat sporurile cu caracter permanent, cu referire la art. 165 al. 2 din Legea 263/2010.
Reclamantul a învederat că aceste sume nu sunt rezultate prin aplicarea unor sporuri, ci reprezintă cuantificarea în lei a muncii prestate conform normelor de muncă.
Decretul nr. 389 din 11 octombrie 1972 prevede la art. 1 al. 1 că
"unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra cîștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cît fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri";.
Deoarece în funcție de cât realiza fiecare angajat se determina fondul de salarii și aferent acestuia se plătea contribuția de asigurări sociale, în mod indirect, fiecare salariat a contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat cu 15% din veniturile lunare realizate. Reclamantul a opinat că, din acest motiv, câștigurile lunare brute trebuie avute în vedere la calculul punctajului lunar prevăzut de art. 96 al. 2 din Legea 263/2010.
Reclamantul a mai învederat că dacă se analizează conținutul aliniatului ultim din anexa 15 a H.G. 257/2011 "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord…"; se constată că motivul pentru care nu sunt luate în considerare aceste sume este acela că ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Însă, dacă se acceptă că, potrivit art. 1 al. 1 din Decretul 389/1972 fiecare angajat a contribuit la suma datorată de unitate la bugetul asigurărilor sociale, proporțional cu veniturile realizate atunci, ne mai existând cauza, prevederea menționată rămâne fără efect.
În drept s-au invocat prevederile art. 96 al. 2, art. 150 al. 4 și art. 151 al.
2 din Legea 263/2010.
În probațiune s-au depus: decizia de pensionare nr. 90888 din_, contestația adresată Comisiei de Contestații P., hotărârea 1155/_, adeverințele nr. 15 din_ emisă de S.C. Auto Prosper S.A., nr. 130 din_ emisă de Dacia Service C., nr. 2 din_ emisă de S.C. Constructorul B.
M. .
Pârâta C. de P. S. a S. R. de I. a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, iar pe fond, ca neîntemeiată, învederând că decizia de revizuire a pensiei a fost supusă examinării comisiei de contestații, iar în urma verificării documentelor existente la dosarul de pensie s-a emis hotărârea nr. 1155/2012. Ulterior, în urma valorificării
adeverinței nr. 4254407/_, în data de_ a fost emisă o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, împotriva căreia reclamantul nu a formulat contestație.
Pârâta a precizat că reclamantul a fost trecut în rezervă la data de _
, iar în urma identificării veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de_, în baza Legii 263/2010, a fost emisă decizia de pensionare nr. 90888 din_ . drepturile bănești au fost stabilite potrivit metodologiei legale de calcul și în baza documentelor existente la dosarul de pensie, iar veniturile valorificate pentru perioada militară sunt cele transmise de unitatea militară 0568 B. M. .
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 90888 din_ emisă de C. de P. S. a S.
R. de I. s-a stabilit pensia reclamantului pentru limită de vârstă, în sumă de 1908 lei lunar, începând cu data de_ .
Prin Hotărârea nr. 1155 din_ emisă de Comisia de Contestații P. din cadrul S. R. de I., contestația reclamantului împotriva deciziei susmenționate a fost respinsă, comisia apreciind că a fost corect calculată pensia reclamantului în raport de actele doveditoare anexate și reținând că la data de_ C. de P. S. a emis o nouă decizie de pensie în care a valorificat veniturile înscrise în adeverința nr. 4254407 din_ .
Comisia de contestații a constatat totodată că adeverințele nr. 15 din_ emisă de S.C. Auto Prosper S.A., nr. 130 din_ emisă de Dacia Service C. și nr. 2 din_ emisă de S.C. Constructorul B. M., nu conțin, defalcat, sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamantul, astfel cum prevede art. 165 al. 3 din Legea 263/2010.
Prin contestația introdusă la instanță în prezentul dosar, reclamantul a criticat luarea în considerare, din adeverințele susmenționate, a salariilor tarifare, în loc de salariile brute.
În această privință, instanța reține că potrivit art. 103 al. 2 și 5 din Legea 263/2010 pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, care, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa de pensii sectorială competentă, în funcție de ultimul loc de muncă.
Art. 10 al. 2 din Legea 263/2010 prevede că, pentru perioadele de după
31 martie 2001, în cazul cadrelor militare în activitate, a polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie singurul document pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul anual de la data intrării în vigoare legii.
Pentru perioada anterioară datei de_, dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, iar dovada vechimii în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul cadrelor militare în activitate, a polițiștilor, realizată până la intrarea în vigoare a Legii 263/2010 se face cu fișa de pensie, fișa matricolă sau alte documente legale.
Conform art. 165 al. 1 și 2 din Legea 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie
1991;
salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la
alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
După cum reiese din buletinul de calcul depus la filele 34-44 coroborate cu înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioadele martie 1982- septembrie 1983, octombrie 1983- ianuarie 1991 și ianuarie 1991-mai 1994, vizate și în adeverințele de care se prevalează reclamantul, C. de P. S. a S. R. de I. a avut în vedere salariile tarifare lunare înscrise în carnetul de muncă, în conformitate cu prevederile art. 165 al. 1 din Legea 263/2010, mai sus evocate.
Instanța reține că sunt corecte susținerile reclamantului referitoare la principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, consacrat de legiuitor ca principiu fundamental prin art. 2 din Legea 19/2000 și preluat, tot ca principiu esențial și de Legea 263/2010(art. 2 lit.c) privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat Legea 19/2000.
Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Reclamantul a motivat că, în baza acestui principiu, se impune a fi luate în calcul, la stabilirea pensiei sale, veniturile brute obținute conform adeverințelor, iar nu salariile tarifare din carnetul de muncă, pentru că din aceste venituri brute s-a reținut procentul de 15% corespunzător dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat.
Însă, susținerile reclamantului referitoare la reținerea și virarea contribuției de 15% din câștigului brut realizat de salariat nu sunt dovedite prin înscrisurile depuse în probațiune, ba chiar sunt infirmate.
Astfel, din examinarea adeverinței nr. 15 din_ (f.10) se poate constata că, deși în luna martie 1994 reclamantul a obținut un "salariu total sau brut"; de 67131 lei, iar în luna februarie 1994 unul de 1. lei, în cele două luni menționate contribuția la pensie a fost egală, de 3432 lei.
De asemenea, în lunile august, septembrie, octombrie 1993 reclamantul a obținut salarii brute diferite, dar contribuția la pensie a fost egală, or în
contextul în care cota de contribuție reprezenta un procent fix, de 15%, echivalentul valoric al acestui procent trebuia să fie diferit.
În ce privește adeverințele nr. 130 emisă de Dacia Service C. (f.12-14) și nr. 2 din_ emisă de S.C. Constructorul B. M. (f15-16), instanța constată că acestea nu evidențiază sumele virate cu titlu de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de stat și nici măcar nu menționează că s-a reținut cota de 15% din totalul drepturilor, respectiv din totalul salariilor brute consemnate în tabelele întocmite.
Față de aceste considerente, constatând că în mod corect a procedat pârâta C. de P. S. a S. R. de I. utilizând la calculul pensiei reclamantului salariile înscrise în carnetul de muncă al acestuia, iar nu în adeverințele menționate, instanța, în baza art. 16 al. 1 lit. a, art. 165 și 151 al. 2 din Legea 263/2010, va respinge contestația formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea
formulată de reclamantul P. I., domiciliat în B. M.
, str. T. nr. 13 sc. B et. P ap. 12 împotriva pârâtei C. de P. S. a S.
R. de I. reprezentată prin U.M. 0198 B., str. G-ral D. Praporgescu nr. 24-26, sector 2, ca nefondată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | ||
G. Brîndușa | O. S. | , D. M. L. M. | C. |
Red.tehnored.G.B. 4 ex. _
Com.
| ← Sentința civilă nr. 315/2013. Obligație de a face. Asigurări... | Sentința civilă nr. 6092/2013. Contestație decizie... → |
|---|
