Sentința civilă nr. 461/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

4204

SENTINȚA CIVILĂ NR. 461

Ședința publică din _

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: H. D. M. ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.

GREFIER: M. R.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza privind pe contestatorul S. T.

, domiciliat în S. M., str. B. V., nr. 22, bloc C11, ap. 16, jud. M. și cu domiciliul procesual ales în loc. Satu M., str. Tudor Vladimirescu, nr. 2, ap. 5, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimații Ministerul A. și I. cu sediul în B., P-ța revoluției, nr. 1A, sector 1, C. de P. S. a Minis- terului A. și Internelor, cu sediul în B., str. George Georgescu, nr. 3, sector 4 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. M. cu sediul în B. M., A. serelor, nr. 2A, jud. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile și susținerile părții prezente fiind consemnate în înche- ierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.

Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat sentința civilă de față.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr. _

, la data de_, contestatorul S. T. a chemat în judecată pe intimatul Ministerul Administrației și Internelor - C. de Contestații, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, anularea hotărârii nr. 2815 din_ și a deciziei nr. 1. /2011 privind revizuirea pensiei, ca nelegale și neîntemeiate.

În motivarea în fapt a contestației formulate, contestatorul a arătat că decizia nr. 1. din_ a fost emisă în baza OUG nr. 1/2011, din con- siderentele hotărârii nr. 2815/2012 rezultând că modul de calcul al pensiei este corect.

redus fără o justă cauză, legea nouă a pensiilor fiind aplicabilă pentru viitor și nu retroactiv.

Prin elaborarea OUG nr. 1/2011 nu s-a respectat Legea nr. 24/2000 pri- vind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Contestatorul arată că nu este de acord cu recuperarea sumelor acorda- te până la această dată, deoarece consideră că a avut o pensie legal stabilită.

Contestația nu a fost motivată în drept.

În probațiune, a fost anexată hotărârea nr. 2815/_ și s-a solicitat atașarea dosarului care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.

Intimata C. de P. S. a M. A. și Internelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că, în conformitate cu art. 5 alin. 4 din Legea nr. 119/2010, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, la de- terminarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe econo- mie din perioadele respective.

Decizia de recalculare a stabilit dreptul la pensie al contestatorului în- cepând cu data de_, însă, ulterior, prin decizia de revizuire, calculul pensiei s-a făcut prin raportare la veniturile efectiv realizate de către acesta în perioada în care a activat ca și cadru militar, fiindu-i recunoscut dreptul în cu- antum revizuit tot începând cu data de_, în baza OUG nr. 1/2001.

În aceste condiții, susținerile contestatorului apar ca neîntemeiate, câtă vreme respectarea principiului contributivității se reflectă în cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 119/2010, din momentul în care a încetat dreptul la în- casarea pensiei de serviciu.

De asemenea, nu pot fi primite susținerile contestatorului în sensul pro- ducerii unei discriminări, atâta timp cât HG nr. 735/2010 a fost abrogată, fără a produce efecte asupra dreptului la pensie al acestuia, iar prin OUG nr. 1/ 2011 au fost înlăturate eventualele situații inechitabile în care beneficiarii nu puteau prezenta actele necesare pentru dovedirea veniturilor realizate în terme- nul stipulat.

În practica instanței europene, dreptul la pensie este asimilabil unui drept de proprietate. În cauza Vasilopoulou contra Greciei, Curtea statuează că termenul de bunuri cuprinde și drepturile obținute în cadrul unui regim de pen- sionare sau securitate socială. Totodată, în cauza Azinas contra Cipru, s-a reți- nut faptul că dreptul la pensie, care este fondat pe prestații periodice vărsate anterior sau pe dispozițiile unui contract de muncă, este asimilabil dreptului de proprietate.

Practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului este în sen- sul că este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate introduce, sus- penda sau înceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificări le- gislative adecvate.

În speță, nu se poate considera faptul că reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Eu-

ropeană a Drepturilor Omului, dreptul său la pensie rămânând în vigoare, mo- dificându-se doar cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, a fost calculat în baza Legii nr. 19/2000, cu respectarea principiului contributivității.

Revizuirea pensiei recalculate a contestatorului are la bază punctajul calculat în funcție de veniturile realizate de acesta, raportat la care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale pe durata încadrării în muncă.

Recalcularea pensiilor speciale a fost justificată de rațiuni de echitate, precum și de politica bugetară, afectând deopotrivă toate categoriile de pensio- nari care beneficiau de pensii speciale și care, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/ 2010, au devenit pensii în sensul Legii nr. 19/2000.

La elaborarea politicilor bugetare, Statul se bucură de o marjă largă de apreciere, prin jurisprudența sa constantă, Curtea statuând că, în ceea ce pri- vește cunoașterea directă a societății și a nevoilor acesteia, autoritățile naționa- le sunt mai bine plasate decât judecătorii internaționali în aprecierea "interesu- lui public";, revenindu-le așadar în primul rând acestora să aprecieze asupra e- xistenței unor probleme de interes public.

Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul Legii nr. 164/2001 sau Legii nr. 179/2004 până la intrarea în vigoare a noii legi nefiind afectate. Prin urmare, procesul de recalculare, urmat de cel de revizuire, privește doar cuantumul pen- siei de care va beneficia reclamantul pentru viitor, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale.

În probațiune, au fost depuse actele din dosarul de pensie al contestato-

rului.

Prin precizarea de acțiune, depusă la dosar la data de_, contes-

tatorul a solicitat chemarea în judecată a intimaților C. de P. Sectorială a

M. A. și I. și M. Administrației și Internelor, urmând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună anularea deciziei nr.

1. din_, emisă de pârâta de rangul 1, prin care contestatorului i s-a stabilit pensia de serviciu la suma de 3.184 lei; obligarea pârâtei de rangul 1 la recalcularea punctului de pensie, urmând ca pensia să fie readusă la cuantumul avut în luna decembrie 2011, respectiv 3.986 lei; restituirea sumelor neîncasate începând cu ianuarie 2012 și până la aducerea cuantumului pensiei la nivelul anterior, cu plata majorărilor de întârziere aferente, legal calculate; obligarea la plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum urmează a-l preciza; angajarea răspunderii intimatului M. Administrației și I., atât în calitate de intimat cât și în calitate de chemat în garanție, cu privire la petitele de la punctele b)-d).

În motivarea precizării contestației, contestatorul arată că în anexa de- ciziei nr. 1. din_ la coloana "Condiții de muncă"; pentru perioada _

-_ figurează ca militar și condiții de muncă speciale, iar în perioada _

-_ figurează ca militar, dar cu condiții de muncă normale, ceea ce este total greșit. Schimbarea condițiilor de muncă din speciale în normale îi cauzează pierderi privind sporul de vechime de 6 luni la un an, cu consecința diminuării punctajului anual.

Urmare a acestei erori, la rubrica "Punctaj anual";, la total an 2001, pe cele 11 luni este calculat un punctaj de 2.34074, dar la punctajul de majorare pe grupe este trecut numai 0.33862, ceea ce corespunde doar perioadei primu- lui trimestru al anului 2001, când sunt recunoscute condiții speciale de muncă. În atare situație, pentru perioada de 8 luni (aprilie-noiembrie 2001) contestato- rului nu i s-a acordat majorarea cu jumătate din punctaj, ci numai pentru primele 3 luni. Având un punctaj anual de 2.34074, la acesta trebuiau să se mai adauge încă 1.17037 puncte, totalizând un punctaj de 3.51111 și nu de 2.67936. O altă greșeală constă în calculele aferente anului 1993 pentru care contestatorului i s-au acordat un punctaj de 1.90500 și o majorare de 0.95250, ceea ce este greșit. Punctajul corect ar fi de 1.90959 cu o majorare de 0.95480,

totalizând 2.86439 și nu 2.85750 puncte.

În baza actelor depuse la C. de P. S. a M. Administrației și I., la data de_, pensia contestatorului a fost recalculată prin decizia nr. 1. la suma de 3.184 lei.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a fost formulat contestație res- pinsă prin hotărârea nr. 2815/_ ca neîntemeiată de către C. de Con- testații P. din cadrul M. A. și I. .

Se cunoaște faptul că pensiile militare sunt pensii profesionale, acorda- rea lor dovedește apartenența la categoria profesională a militarilor a persoa- nei căreia i se acordă acest drept, inclusiv că aceasta și-a desfășurat activitatea în anumite condiții predeterminate de angajator și impuse drept obligații de ser- viciu, neexistând posibilitatea negocierilor.

Se poate admite, prin excepție, în situații deosebite, ca Statul Român să nu actualizeze pensia cu rata anuală a inflației și cota de creștere a salariului mediu brut pe economie, așa cum prevăd normele legale, pe o perioadă de timp limitată și motivată de situații deosebite care nu permit aceste majorări fără ris- curi majore, dar nu se poate admite ca statul să diminueze cuantumul pensiei e- dictând norme legale discutabile sub aspectul constituționalității lor, ceea ce este un abuz față de un drept legal câștigat și pentru care contestatorul s-a achi- tat de toate obligațiile avute legal în perioada cât a fost în funcțiune.

Pensia militară este una sectorială și, în perioada cât contestatorul a ac- tivat ca și militar, statul nu a reglementat-o având în vedere principiul contribu- tivității, astfel că nu a fost stabilită o contribuție pe care contestatorul să nu o fi achitat.

În probațiune, au fost depuse înscrisuri.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de_, contes- tatorul a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimat și a Statului Ro- mân, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, raportat la conținutul deci- ziei nr. 29 din_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au respins recursurile în interesul legii promovate.

În motivarea precizării contestației, contestatorul a arătat că prin deci- zia pe care a dat-o, Instanța Supremă a adoptat punctul de vedere potrivit căru- ia pensiile de serviciu reprezintă un "interes patrimonial";, care intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții lor contributive

(achitată din bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și a părții lor necontribu- tive (care se suportă de la bugetul de stat).

Suprimarea acestor pensii de serviciu și transformarea lor în pensii în înțelesul dat de Legea nr. 119/2010 implică suprimarea plății părții necontribu- tive din pensia anterioară (de serviciu) și, ca atare, această lege reprezintă o

"ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților pensionari, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legi- tim și să respecte un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utili- zate și scopul urmărit a fi atins. Ca atare, s-a concluzionat că este de competen- ța instanțelor de judecată învestite cu soluționarea contestațiilor în materie să analizeze și să se pronunțe asupra raportului de proporționalitate menționat, de la caz la caz, în funcție de anumite criterii.

Raportat la cele de mai sus contestatorul a apreciat că se impune intro- ducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca hotărârea care urmează a fi pronunțată în cauză să îi fie opozabilă în partea referitoare la menținerea (cel puțin a unei părți) din partea necontributivă a pensiei a cărei plată a fost suprimată ca efect al aplicării dispozițiilor Legii nr. 119/2010.

Intimatul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calită- ții sale procesuale pasive.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că se solicită anu- larea unui act emis de C. de P. M. A. și I. neavând raporturi juridice cu reclamantul.

Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine Guver- nului, respectiv Parlamentului, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare a- nuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.

Reglementând rolul Guvernului, art. 18 din aceeași lege stabilește că a- cesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmite- rea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.

În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. Finanțelor P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi de pensie acordate unor persoane care nu se numără printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002.

Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamat este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă, deoarece a- ceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar M. Fi- nanțelor P. să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice

, raportat la obiec- tul contestației formulate, tribunalul apreciază că nu există identitate între aces- ta și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, intimatul neputând fi obligat la plata diferențelor de pensie solicitate.

Între instituția publică chemată în judecată pentru plata drepturilor de pensie și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept admi- nistrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor reciproce și specifice ce le re- vin în procesul bugetar, dar nu există nicio obligație de garanție sau de despă- gubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incum- bă.

Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, M. F. Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.

Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a credite- lor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiec- tului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.

În plus, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile pu- blice nu își îndeplinesc obligația de plată la termenul prevăzut de art. 2 din or- donanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformi- tate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale apli- cabile în materie.

În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obli- gația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.

Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministe- rul F. P., la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare pro- puneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativu- lui.

Așa fiind, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Statul Român, reprezen- tant prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare și va respinge acțiunea formulată de contestatorul Bene V., în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Di- recția Generală a F. P. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin cererea formulată și depusă la dosar la data de_, contes- tatorul S. T. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. a, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 3 alin. 1 lit. q și celelalte reglementări care se referă la pensiile militarilor din Legea nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice și a solicitat trimiterea sesizării Curții Constituționale în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată, urmând ca aceasta să constate că prevederile Legii nr. 119/2010 și a Legii nr. 263/2011 nu-i sunt aplicabile în ceea ce privește modul de recalculare și diminuare a pensiei prin decizia nr. 1.

/_, pe care o apreciază ca fiind ilegală.

În motivarea sesizării contestatorul arată că a ales calitatea de militar și a acceptat să execute toate însărcinările primite de la organele legal competen- te, ținând cont de faptul că se afla în fața unui raport juridic bilateral oneros, si- nalagmatic. În baza acestui raport statul și-a asumat o obligație corelativă față de contestator, proporțională cu importanța strategică a însărcinărilor primite și executate, importanța lor socială și economică, riscurile la care acesta se ex- punea, a timpului cât a activat etc., obligație constând în plata unui venit cores- punzător, asigurarea condițiilor necesare pentru exercitarea atribuțiilor încre- dințate și garantarea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la acea dată, a dreptului la pensie.

Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost adoptată cu respectarea prevederilor Constituției României, în vigoare la acea dată, care avea unele prevederi speciale cu privire la militari.

Art. 30 din Constituție prevede că "dreptul la muncă nu poate fi îngră- dit, iar alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere";.

Art. 41 garantează dreptul la protecția proprietății private. Pensia, fiind un "bun"; dobândit în urma activității depuse ca militar, nu-i poate fi luată în mod abuziv. Orice muncă depusă dă celui care o prestează și un drept corelativ care nu poate fi luat abuziv, prin urmare legea este neconstituțională.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că pensia, în accepți- unea dreptului fiecărui cetățean, intră în sfera noțiunii juridice de "bun";, cu toate consecințele juridice ce decurg din aceasta.

Conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respecta- rea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile gene- rale ale dreptului internațional";.

Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, legiuitorul nu avea dreptul de a o

modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel în- seamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.

Prin precizarea depusă la dosar la data de_, contestatorul indică dispozițiile constituționale în raport de care se invocă excepția de neconstitu- ționalitate, respectiv dispozițiile art. 11, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44 din Constituția României.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de re- clamant, instanța constată că aceasta nu este contrară prevederilor art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Cons- tituționale, astfel încât nu poate fi respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, excepția de neconstituționalitate invocată privește dispozițiile art. 1 lit. a), art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 și art. 3 alin. 1 lit. q din Legea nr. 263/2010, prin raportare la dispozițiile art. 11, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44 din Constituția României care au legătură cu soluționarea prezentului li- tigiu, având ca obiect contestație împotriva deciziei de revizuire.

De asemenea, prevederile legale vizate nu au fost constatate ca fiind ne- constituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Exprimându-și opinia asupra excepției invocate, conform art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, tribunalul apreciază că prevederile dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 și art. 3 alin. 1 lit. q din Legea nr. 263/2010, nu contravin prevederilor art. 11, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44 din Constituția României.

Așa fiind în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, instanța va ad- mite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanți și va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 și art. 3 alin. 1 lit. q din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 11, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44 din Constituția României.

Pe fondul cauzei,

analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite contesta- torului au fost recalculate începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Prin decizia nr. 1. din data de_, emisă de intimata C. de P. a

M. A. și I., au fost revizuite drepturile de pensie ale contestatorului, în temeiul OUG nr. 1/2011, începând cu data de_ .

Prin hotărârea nr. 2815 din_, C. de C. a respins contestația formulată împotriva acestei decizii.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că drepturile de pensie ale contestatorului nu au fost în mod corect calculate.

Pensia de serviciu acordată contestatorului s-a recalculat în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011.

Atât Legea nr. 164/2001, cât și Legea nr. 179/2004, care prevedeau pen- siile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor, au fost abrogate prin art. 196 lit. b) și e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Referitor la obiecția de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010, ra- portat la art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 873/2010.

Astfel, Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei catego- rii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributi- vă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acor- darea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglemen- tat de art. 47 alin. 2 din Constituție.

P. le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.

Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situa- ție de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.

Curtea Constituțională a reținut că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii regle- mentări.

În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea u- nor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii.

În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pen- tru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în hotărârea pro- nunțată în cauza Muller contra Austriei, în anul 1972, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deși art. 1 din Protocolul 1 garantează dreptu- rile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări so- ciale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea drep- tul la o pensie într-un anumit cuantum.

Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, se acor- dă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.

Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime compo- nenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.

Și în alte cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensii-

lor s-a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul "privării de proprietate"; (hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupurua Ortiz împotriva Spaniei, unde pier- derea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor).

Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr. 1 (T. contra Suediei, Jankovic contra Croația -_, Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei -_ ).

Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu analizează si- tuația reducerii pensiilor ca o "privare de proprietate";, astfel încât lipsa despă- gubirii pentru ingerință nu conduce, eo ipso, la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina opor- tunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.

În cauzele Wieczorek contra Poloniei - hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellacher contra Austriei - hotărârea din 19 decembrie 1989, Curtea a con- statat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excep- ția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.

Având în vedere că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.

Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această mate- rie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din con- secințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.

Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul apreciază că s-a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și sco- pul urmărit, respectiv, justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individu- lui, măsura luată de revizuire a drepturilor de pensie intrând în marja de apre- ciere lăsată statului în această materie.

Contestatorul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoa- ne aflate în situație identică sau comparabilă, legiuitorul alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale, fără nicio distincție, supunându-le unui re- gim de stabilire și calculare a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalți benefi- ciari ai sistemului de asigurări sociale de stat.

În decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Constantin Abăluță și alții împotriva României, Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițio- nal la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi inter- pretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.

Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile națio-

nale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veni- turile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care a- ceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost funda- mentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anu- me contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferite- le sisteme de pensii.

În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor recla- manților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul gene- ral prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru a- doptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporțio- nate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobân- dite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiase- ră mulțumită naturii profesiei lor.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabi- lă.

În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină dis- proporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.

Curtea a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Con- venție, plângerea referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție.

Contestatorul beneficiază de o pensie de asigurări sociale în cuantum brut de 3.184 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă, astfel încât, raportat la probele administrate, nu se poate reține că ar suporta o sarcină indi- viduală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloa- cele utilizate și scopul urmărit.

La stabilirea cuantumului pensiei au fost valorificate toate documentele doveditoare aflate la dosarul de pensie al contestatorului.

Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că drepturile de pensie cuvenite contestatorului nu ar fi fost în mod corect calculate.

Față de considerentele expuse, reținând că decizia nr. 1. din_ și hotărârea nr. 2815/2012 au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul va respinge contestația formulată ca neîntemeiată.

Instanța va respinge și celelalte capete de cerere accesorii petitului prin- cipal, urmare a respingerii acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

ADMITE

excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Statul Român, reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.

RESPINGE

acțiunea formulată de contestatorul S. T.

, cu domiciliul procesual ales în loc. Satu M., str. Tudor Vladimirescu, nr. 2, ap. 5, jud. Satu

M., în contradictoriu cu intimatul STATUL ROMÂN, prin Ministerul F.

P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M.

, cu sediul în loc. B. M., A. S., nr. 2A, jud. Maramureș, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

RESPINGE

ca neîntemeiată contestația precizată formulată de contes- tatorul S. T.

, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII SECTO- RIALĂ A M. A. ȘI I.

, cu sediul în B., str. George G., nr. 3, sector 4 și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI I.

, cu sediul în B., P- ța Revoluției, nr. 1A, sector 1.

ADMITE

cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de con- testator și dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituțio- nalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 și art. 3 alin. 1 lit. q din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 11, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44 din Constituția României.

DEFINITIVĂ

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

	PREȘEDINTE	ASISTENȚI JUDICIARI		G.	IER
H.	D. M.	O. S. D. M. L.	M.		R.

Red. H.D.M./Tehn. M.R.

6 ex./_

com. 4 ex./_

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

4204

Dosar nr. _

ÎNCHEIERE

Ședința publică din _

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: H. D. M. ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.

GREFIER: M. R.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza privind pe contestatorul S. T.

Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat sentința civilă de față.

Prin contestația înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr. _

, la data de_, contestatorul S. T. a chemat în judecată pe intimatul Ministerul Administrației și Internelor - C. de Contestații, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, anularea hotărârii nr. 2815 din_ și a deciziei nr. 1. / 2011 privind revizuirea pensiei, ca nelegale și neîntemeiate.

Recalcularea pensiei s-a făcut în mod abuziv, deoarece pensia a fost sta- bilită la data de_, în baza legislației în vigoare la acea dată, respectiv Legea nr. 164/2001, fiind un "drept de proprietate câștigat";, care nu poate fi redus fără o justă cauză, legea nouă a pensiilor fiind aplicabilă pentru viitor și nu retroactiv.

Prin elaborarea OUG nr. 1/2011 nu s-a respectat Legea nr. 24/2000 pri- vind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Contestatorul arată că nu este de acord cu recuperarea sumelor acorda- te până la această dată, deoarece consideră că a avut o pensie legal stabilită.

Contestația nu a fost motivată în drept.

În probațiune, a fost anexată hotărârea nr. 2815/_ și s-a solicitat atașarea dosarului care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.

Intimata C. de P. S. a M. A. și Internelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.

În speță, nu se poate considera faptul că reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Eu- ropeană a Drepturilor Omului, dreptul său la pensie rămânând în vigoare, mo- dificându-se doar cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, a fost calculat în baza Legii nr. 19/2000, cu respectarea principiului contributivității.

În probațiune, au fost depuse actele din dosarul de pensie al contestato-

rului.

Prin precizarea de acțiune, depusă la dosar la data de_, contes-

tatorul a solicitat chemarea în judecată a intimaților C. de P. Sectorială a

M. A. și I. și M. Administrației și Internelor, urmând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună anularea deciziei nr.

În motivarea precizării contestației, contestatorul arată că în anexa de- ciziei nr. 1. din_ la coloana "Condiții de muncă"; pentru perioada _

-_ figurează ca militar și condiții de muncă speciale, iar în perioada _

În atare situație, pentru perioada de 8 luni (aprilie-noiembrie 2001) contestato- rului nu i s-a acordat majorarea cu jumătate din punctaj, ci numai pentru primele 3 luni. Având un punctaj anual de 2.34074, la acesta trebuiau să se mai adauge încă 1.17037 puncte, totalizând un punctaj de 3.51111 și nu de 2.67936.

O altă greșeală constă în calculele aferente anului 1993 pentru care contestatorului i s-au acordat un punctaj de 1.90500 și o majorare de 0.95250, ceea ce este greșit. Punctajul corect ar fi de 1.90959 cu o majorare de 0.95480, totalizând 2.86439 și nu 2.85750 puncte.

În baza actelor depuse la C. de P. S. a M. Administrației și I., la data de_, pensia contestatorului a fost recalculată prin decizia nr. 1. la suma de 3.184 lei.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a fost formulat contestație res- pinsă prin hotărârea nr. 2815/_ ca neîntemeiată de către C. de Con- testații P. din cadrul M. A. și I. .

În probațiune, au fost depuse înscrisuri.

Suprimarea acestor pensii de serviciu și transformarea lor în pensii în înțelesul dat de Legea nr. 119/2010 implică suprimarea plății părții necontribu-

tive din pensia anterioară (de serviciu) și, ca atare, această lege reprezintă o

"ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților pensionari, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Intimatul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calită- ții sale procesuale pasive.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că se solicită anu- larea unui act emis de C. de P. M. A. și I. neavând raporturi juridice cu reclamantul.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă. Prin cererea formulată și depusă la dosar la data de_, contes-

tatorul S. T. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. a, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 3 alin. 1 lit. q și celelalte reglementări care se referă la

pensiile militarilor din Legea nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice și a solicitat trimiterea sesizării Curții Constituționale în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată, urmând ca aceasta să constate că prevederile Legii nr. 119/2010 și a Legii nr. 263/2011 nu-i sunt aplicabile în ceea ce privește modul de recalculare și diminuare a pensiei prin decizia nr. 1.

/_, pe care o apreciază ca fiind ilegală.

Art. 30 din Constituție prevede că "dreptul la muncă nu poate fi îngră- dit, iar alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere";.

Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel în- seamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.

De asemenea, prevederile legale vizate nu au fost constatate ca fiind ne- constituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

DISPUNE:

ADMITE

cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de con- testatorul S. T.

, cu domiciliul în S. M., str. B. V., nr. 22, bloc C11, ap. 16, jud. M., în cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare, formulată în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII SEC- TORIALĂ A M. A. ȘI INTERNELOR

, cu sediul în B., str. George G., nr. 3, sector 4 și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI I.

cu sediul în B., P-ța Revoluției, nr. 1A, sector 1.

DISPUNE

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituțio- nalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 și art. 5 din Legea nr. 119/2010 și art. 3 alin. 1 lit. q din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 11, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44 din Constituția României.

Cu drept de recurs o dată cu fondul. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

	PREȘEDINTE	ASISTENȚI JUDICIARI		GREFIER
H.	D. M.	O. S. D. M. L.	M.	R.

Red.HD/_

Tred. M.R./_

#Jurisprudenta Contestatie Decizie de Pensionare

← Decizia civilă nr. 4317/2013. Contestație decizie pensionare....		Sentința civilă nr. 4778/2013. Contestație decizie... →

Sentința civilă nr. 461/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 461/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale