1. recurs. dispoziţie demolare. imobil aparţinând domeniului public. obligativitate analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună..
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 110/R din data de 23.01.2018
Recurs. Dispoziție demolare. Imobil aparținând domeniului public. Obligativitate analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.
art. 33 din Legea nr. 50/1991
art. 59 din Ordinul nr. 839/2009
Dispozițiile art. 59 alin.2 din Ordinul nr. 839/2009 prevăd obligativitatea pentru autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia. Or în speță, nu există obligația emiterii autorizației de desființare, dat fiind că este vorba de o construcție amplasată pe domeniul public potrivit art 33 alin.1 din Legea nr. 50/1991.
Criticile recurentei care vizează greșita aplicare de către prima instanță a prevederilor art. 59 alin.3 din Ordinul nr. 839/2009 se circumscriu motivului de recurs - greșita aplicare a normelor de drept material - prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de Procedură Civilă însă sunt nefondate.
Prima instanță a fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea dispoziției nr. 48/10.02.2016 și a notei de constatare nr. 30239/12.11.2015 emise de Primăria Or. A. și obligarea pârâtului la aplicarea dispozițiilor art. 59 din Ordinul nr. 839/2009. Demersul reclamantei are drept finalitate obținerea autorizației de construire pentru extinderea clădirii existente cu anexa P+M pentru amenajare acces stație telecabină cota 2000, terenul pe care este amplasată construcția făcând obiectul contractului de concesiune nr. xxxx/02.02.2009 aprobat prin HCL Or. A. nr. 215/17.12.2008 către reclamantă pe o perioadă de 49 de ani, fără licitație menționându-se că terenul se predă reclamantei având destinația extindere construcție iar reclamanta obligându-se să realizeze construcția într-un numit termen după obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor. Reclamanta recurentă reiterează susținerile din cererea introductivă în sensul că ar fi înaintat încă din anul 2009 toată documentația pârâtului pentru obținerea autorizației de construire, însă pârâtul i-ar fi returnat-o pentru diferite completări în afara termenului legal și fără justificări.
Prima instanță a dat eficiență prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 potrivit cu care "(1) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Totodată prima instanță a reținut că art. 59 din Ordinul nr. 839/2009, referitor la obținerea autorizației de intrare în legalitate este aplicabil de principiu și atunci când imobilul este amplasat pe domeniul public, desființarea pe cale administrativă despre care vorbește art. 33 din Legea nr. 50/1991 neexcluzând posibilitatea aplicării art. 59 din Ordinul nr. 839/2009, respectiv a intrării în legalitate, excepția menționată de art. 33 din Legea nr. 50/1991 vizând modul în care se poate face desființarea construcției, nu și intrarea în legalitate.
Analizând criticile recurentei Curtea reține că potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009, având denumirea marginală "Intrarea în legalitate";:
"(1) Organul de control care a sancționat contravențional pentru fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul-verbal.
(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.
(3) În situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.";
În acord, cu prima instanță, Curtea reține că în speță reclamanta nu mai este concesionarul terenului pe care este edificată construcția, dreptul de concesiune fiind desființat prin HCL Or. A. nr. 35/25.03.2013, iar pe de altă parte că prin nota de constatare nr. 30239/12.11.2015 emisă de Primăria Or. A. s-a constatat realizarea de către reclamantă a lucrării fără autorizare de construire și prin dispoziția nr. 48/10.02.2016 emisă de Primarul Orașului A., s-a dispus demolarea de către reclamantă a construcției în discuție, realizată fără autorizare de construire, în termen de 30 de zile de la comunicare, în caz de neexecutarea demolarea urmând a se face de către pârât pe cheltuiala reclamantei. Doar ulterior reclamanta a solicitat aplicarea art. 59 din Ordinul nr. 839/2009, prin plângerea prealabilă formulată împotriva acestor acte administrative la data de 26.02.2016 însă această cerere a fost respinsă prin adresa nr. 6755/11.03.2016.
Curtea validează raționamentul juridic al primei instanțe în sensul că reclamanta nu a făcut dovada că demersurile sale anterioare de autorizare a construcției nu s-au finalizat din culpa pârâtei, reclamanta având posibilitatea de a solicita în instanță obligarea pârâtei la soluționarea cererilor sale administrative.
Pe de altă parte la momentul emiterii actelor administrative contestate reclamanta nu a făcut niciun demers pentru depunerea documentației prevăzute de art. 59 alin.3 din Ordinul nr. 839/2009.
Curtea mai reține că prevederile art. 59 alin.2 din Ordinul nr. 839/2009 prevăd obligativitatea pentru autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia. Or în speță, nu există obligația emiterii autorizației de desființare, dat fiind că este vorba de o construcție amplasată pe domeniul public potrivit art 33 alin.1 din Legea nr. 50/1991. Prin urmare, Curtea reține că din analiza textului de mai sus, în situația desființării construcției fără autorizație de desființare, nu subzistă obligația de a proceda la analiza de mai sus. Pe de altă parte doar respectiva analiză este obligatorie, oportunitatea deciziei de demolare revenind autorității competente.
Mai mult, așa cum reține prima instanță, pentru a se da eficiență art. 59 alin.2 din Ordinul nr. 839/2009 este necesar un demers propriu al părții interesate în obținerea autorizației de intrare în legalitate, autoritatea competentă autoritatea administrației publice locale competente putând proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, din nici un text de lege nerezultând obligativitatea inițierii respectivul demers din oficiu de către autoritate și nu de către particular.
Astfel, Curtea reține prevederile de principiu ale art.2 din Ordinul nr. 839/2009 "Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții (3) În înțelesul prevederilor art. 2 alin. (2^1) din Lege, procedura de autorizare - care începe odată cu depunerea cererii de emitere a certificatului de urbanism, cu menționarea în mod expres a scopului solicitării actului, prin care solicitantul își anunță intenția de a obține, ca act final, autorizația de construire - constituie ansamblul operațiunilor la nivelul administrației publice locale/județene care au ca finalitate autorizarea executării lucrărilor de construcții.";
Curtea urmează să valideze și concluzia primei instanțe referitoare la parcurgerea unui demers administrativ separat pentru intrarea în legalitate în condițiile art. 59 alin.3 din Ordinul nr. 839/2009, instanța de judecată putând cenzura refuzul de soluționare sau soluția nefavorabilă, însă o astfel de analiză excede cadrului procesual prezent având ca obiect dispoziția de demolare, caz în care instanța trebuie să verifice situația existentă la momentul emiterii actului administrativ a cărui anulare se cere.
Față de aceste considerente Curtea va înlătura ca nefondate criticile de recurs având ca obiect greșita aplicare de prima instanță a prevederilor de drept material incidente.
| ← Litigiu în legătură cu executarea unui contract de achiziţie... | Decizie de impunere referitoare la impozitul pentru imobile... → |
|---|
