Acte de procedură. Comunicare prin fax. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea transmiterii cererilor şi a tuturor actelor de procedură prin fax. În cazul transmiterii, respectiv comunicării actelor de procedură legea lărgeşte în mod expres conţinutul noţiunii de dată certă prevăzută de art. 1182 C.civ. în sensul că prevede, enumeră şi alte cazuri în care data scripturii private face credinţa contra persoanelor a treia interesate şi anume la data menţionată în evidenţele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.
Secţia civilă, minori şi de familie, precum şi cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1422 din 16 noiembrie 2009
Prin acțiunea adresată Tribunalului Bacău și înregistrară sub nr. 2229/22.04.2008, contestatorul S.M.F. a chemat în judecată U.S.B., pentru ca pe cale judecătorească să dispună:
- anularea deciziei rectorului U.S.B. nr. 290/04.04.2008 prin care s-a decis suspendarea indemnizației pentru clauza de confidențialitate, de care contestatorul beneficia conform prevederilor contractului individual de muncă;
- obligarea intimatei la plata retroactivă, începând cu 1.04.2008 a sumelor în cuantum de 70% din salariul lunar, reprezentând sporul de confidențialitate, actualitate la data plății;
- plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că este angajatul intimatei în funcția de consilier juridic potrivit contractului individual de muncă nr. 2167/01.06.2000, iar prin actul adițional nr. 5497/22.07.2005 s-a negociat modificarea acestui contract prin introducerea clauzei de confidențialitate, acordându-i-se lunar un spor de 70% din salariu. Fără nici un temei legal și fără a notifica salariatului intenția de modificare a contractului de muncă, noul rector a emis decizia nr. 290/4.04.2008 prin care a suspendat plata acestui spor.
Motivând în drept acțiunea, contestatorul a invocat dispozițiile art. 20,art. 26,art. 40 alin. (2) lit. c) și ale art. 41 C.muncii , iar în dovedirea susținerilor sale a depus la dosar înscrisuri (f.4-6, 22-33 dosar fond) și a solicitat administrarea probei cu interogatoriu.
La dosar, intimata U.S.B. a depus prin același înscris atât întâmpinare, cât și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, iar prin cererea reconvențională intimata a solicitat constatarea nulității actului adițional nr. 5497/22.07.2005 prin care clauza de neconcurență cuprinsă în contractul individual de muncă al contestatorului a fost transformată în clauză de confidențialitate. S-a arătat în întâmpinare că atât Codul muncii, cât și contractul individual de muncă prevăd clauza de confidențialitate ca o clauză specială fără a fi prevăzută obligația plății unei indemnizații. Referitor la cererea reconvențională s-a arătat că modificarea contractului de muncă nu a fost aprobată de Biroului Senat sau de Senatul Universității, ceea ce atrage nulitatea contractului individual de muncă.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 104/D/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins acțiunea principală și s-a admis cererea reconvențională cu consecința constatării nulității absolute a actului adițional nr. 5497/22.07.2007.
Considerentele reținute de instanță au fost următoarele:
Reclamantul este angajat al U.S.B. în funcția de consilier juridic, potrivit contractului de muncă nr. 2167/01.06.2000. Prin actul adițional înregistrat sub nr. 5497/22.07.2005 s-a dispus încetarea acordării indemnizației pentru clauza de neconcurență și s-a acordat indemnizația de 70 % din salariu pentru clauza de confidențialitate. Această decizie a fost semnată de salariat, de rectorul universității, de directorul general administrativ, de reprezentantul compartimentului de resurse umane, purtând și viza oficiului juridic.
Potrivit art. 146 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, republicată, instituțiile de învățământ superior sunt conduse de senate, iar facultățile și departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultăților, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Hotărârile senatelor, ale consiliilor facultăților și ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, dacă numărul lor reprezintă cel puțin două treimi din totalul membrilor [alin. (1)]. Instituțiile de învățământ superior pot înființa funcția de președinte al universității, cu atribuții stabilite prin Carta universității [alin. (2)].
Potrivit art. 147 din același act normativ, conducerea operativă a instituției de învățământ superior este asigurată de către biroul senatului, alcătuit conform Statutului personalului didactic și Cartei universitare, președintele biroului senatului fiind rectorul.
Art. 50 lit. e) din Regulamentului de organizare și funcționare a Universității de Stat din Bacău stabilește că Biroul senatului este organul executiv al U.S.B. și este format din rector, prorectori, cancelarul general, directorul general administrativ al U.S.B. și reprezentantul studenților din Senat.
Pe cale de consecință, orice decizie a rectorului de încheiere, de modificare sau de încetare a unui contract de muncă al unui angajat al U.S.B. va trebui să fie precedată de o hotărâre a Biroului Senat, consemnată într-un proces-verbal de ședință.
Raportat la acest fapt, actul adițional incriminat nr. 5497/22.07.2005, prin care clauza de neconcurență din C.I.M. a fost înlocuită cu clauza de confidențialitate, pentru noua clauză sporul salarial de 70% fiind menținut, a avut la bază cererea salariatului nr. 5284/14.07.2005; însă rectorul U.S.B. a emis decizia de înlocuire a respectivei clauze, direct, fără ca în prealabil să existe o hotărâre a Biroului Senat, prin care acesta să-și exprime acordul pentru modificarea contractului de muncă al contestatorului. Modificarea contractului de muncă în condițiile de mai sus, potrivit legii, va atrage după sine aplicarea sancțiunii nulității absolute a respectivului act adițional la C.I.M.
Fiind lovit de nulitate absolută, actul adițional nu va produce efecte juridice, considerându-se ca și cum el nu ar fi existat niciodată.
Deci, contestatorul nu se va putea prevala de el, pentru a pretinde un drept salarial inexistent, astfel încât instanța constată că decizia rectorului U.S.B. nr. 290/04.04.2008 de suspendare a indemnizației de confidențialitate în cuantum de 70% este legală având un dublu rol:
- pe de o parte, de a stopa prejudicierea patrimonială a intimatei.
- pe de altă parte, de a permite efectuarea de verificări, dar și de realizare a unui regulament de acordare a acestui spor, precum și de cuantificare, sub forma unor indicatori cu care să se poată stabili cuantumul indemnizației pentru fiecare salariat.
Toate apărările contestatorului, prin raportare la instituția juridică a „nulității absolute” au fost înlăturate ca netemeinice.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul. Recursul a fost motivat prin cererea de recurs.
Criticile invocate de recurent în susținerea recursului au fost în esență următoarele:
Instanța de fond a analizat parțial și subiectiv materialul probator. La dosar există numeroase argumente în sensul admiterii acțiunii.
Nu s-a luat în calcul faptul că nu există nici o prevedere legală care să impună supunerea spre aprobare biroului senat a contractelor de muncă sau a actelor adiționale.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. și ale art. 312 C.proc.civ.
Instanța a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului. Apărările invocate în susținerea întâmpinării au fost în esență următoarele:
Excepția tardivității recursului motivată în esență de următoarele argumente:
Este adevărat că cererea de recurs a fost expediată prin fax la 1.06.2009 ora 23:37 însă pentru a fi considerată în termen cererea trebuia depusă la instanță până la închiderea programului registraturii (sic!) sau trimisă prin poștă recomandat cu confirmare de primire.
în esență data care trebuie luată în considerație ca dată a formulării recursului este 2.06.2099 respectiv data la care cererea a fost înregistrată la registratura instanței și nu data expedierii faxului, respectiv 1.06.2009, deoarece ora la care a fost expediat faxul este după închiderea programului registraturii instanței.
Pe fondul cauzei recursul este nefondat, deoarece în mod corect a reținut prima instanță că raportat la dispozițiile Legii nr. 84/1995 și ale Cartei U.B. atribuțiile executive în cadrul universității revin Biroului Senat în timp ce rectorul universității nu are decât funcții reprezentative.
în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri (relații de la operatorul de telefonie care a transmis faxul) pentru a lămuri dacă într-adevăr în data de 1.06.2009 ora 23:37 recurentul a expediat prin fax recursul.
Curtea a unit excepția tardivității cu fondul recursului.
Conform art. 137 C.proc.civ., Curtea se va pronunța cu precădere asupra excepției tardivității recursului invocată de intimat prin întâmpinare.
Excepția tardivității este întemeiată pentru alte considerente decât cele invocate de pârât și anume:
Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea transmiterii cererilor și a tuturor actelor de procedură prin fax. Astfel, art. 86 alin. (3) C.civ. prevede că „în cazul în care comunicarea prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia”. Este de necontestat că faxul reprezintă un astfel de mijloc tehnic.
Art. 86 alin. (3) C.proc.civ. se aplică pentru identitate de rațiune și în cazul comunicării actelor de sesizare a instanțelor judecătorești de către reclamanți nu doar în cazul comunicărilor de acte de procedură de către instanța de judecată către justițiabili. Acest fapt este confirmat în mod expres de art. 93 alin. (1) din hotărârea nr. 387/2005 modificată pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Rezultă deci din coroborarea acestor dispoziții legale că legea permite transmiterea cererilor de judecată și prin fax, nu numai prin intermediul poștei așa cum eronat a susținut intimatul-pârât.
Pornind de la această premisă mai rămâne de stabilit în cauza pendinte dacă mențiunile de pe cererea de recurs „1.06.2009, ora 23:37” tipărite de aparatul fax prin intermediul căruia s-a efectuat transmiterea cererii de recurs reprezintă sau nu o dată certă în sensul art. 1182 C.civ., raportat la art. 86 alin. (3) C.proc.civ. și art. 94 alin. (2) din hotărârea nr. 387/2005 modificată.
în cazul transmiterii, respectiv comunicării actelor de procedură legea lărgește în mod expres conținutul noțiunii de dată certă prevăzută de art. 1182 C.civ. în sensul că prevede, enumeră și alte cazuri în care data scripturii private face credința contra persoanelor a treia interesate și anume la data menționată în evidențele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.
Nu trebuie deci confundată data imprimată de aparatul fax care efectuează transmiterea actului nu data menționată în evidențele prestatorului de serviciu ca fiind data la care s-a efectuat realmente transmiterea faxului. Numai secunda are valoare legală de dată certă.
Pentru aceste considerent Curtea din oficiu a dispus efectuarea de relații la Romtelecom pentru a verifica dacă mențiunea de pe recurs „1.06.2009, ora 23:37” referitoare la dată este certă. Această mențiune ar fi putut fi o dată certă în sensul legii dacă în evidențele prestatorului de servicii s-ar fi înregistrat efectuarea și recepționarea transmisiei fax în intervalul orar 23:30-23:45 la numărul de fax al destinatarului, recte al instanței de judecată la care recurentul a că a trimis faxul. Or, din răspunsul Romtelecom rezultă că în data de 1.06.2009 în intervalul orar 23:30-23:45 nu a existat nici un apel de la numărul de fax de la care recurentul a susținut că a efectuat transmisia la numărul de fax al Tribunalului Bacău.
în aceste condiții, Curtea reține că mențiunea de pe cererea de recurs referitoare la data transmiterii faxului este neadevărată, motiv pentru care nu o va lua în considerare la deliberare.
Din probatoriul administrat în recurs nu rezultă decât o singură dată certă în legătură cu data transmiterii faxului și anume de 2.02.2009 menționată de Tribunalul Bacău prin aplicarea ștampilei odată cu rezoluția pusă la primirea cererii de recurs.
în cauza de față ultima zi în care recurentul putea să formuleze recurs este 1.06.2009, deoarece hotărârea recurată i-a fost comunicată la 19.05.2009, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Reținând că recursul a fost transmis prin fax peste termen la 2.06.2009 și nu la 1.06.2009 ora 23:37, este evident că nu mai are relevanță în cauza de față faptul că ora 23:37 tipărită de aparatul fax pe cererea de recurs este în afara programului de lucru al registraturii Tribunalului.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite excepția și va respinge recursul ca tardiv formulat.
(Judecător Doru Pîrjol)
| ← Cheltuieli de judecată. Criteriile de care este ţinută... | Obligaţie de a face. Încheiere contract de închiriere în... → |
|---|
